GDPR Cookie Consent by Free Privacy Policy Generator
Cancerul renal
Generalitati 
Majoritatea pacientilor diagnosticati cu cancer renal sunt in varsta > 45 de ani, cu cea mai mare incidenta la varste cuprinse intre 55 si 84 de ani.
Cancerul renal este de multe ori diagnosticat intr-un stadiu târziu, deoarece rinichii sunt localizati profund in interiorul corpului si pentru că tumorile pot deveni destul de mari, fără a provoca niciun simptom sau durere.
 Este important să se înteleagă că un diagnostic si tratament in timp util, poate vindeca cancerul renal. Dacă va fi depistat devreme, rata de supravietuire pentru pacientii cu cancer renal variază intre 79-100 %. In prezent există peste 100.000 de supravietuitorii cu cancer renal sunt în viată în Statele Unite.
Tipuri de tumori canceroase renale
1.Cancer cu celule renale (CCR)
Carcinomul cu celule renale (CCR) este cel mai frecvent tip de cancer renal, reprezentand aproximativ 85 % din toate tumorile renale maligne. În CCR, celulele canceroase (maligne) se dezvolta in captuseala(epiteliul) tubilor rinichi si cresc formand o masă tumorala. CCR de obicei creste ca o singura masa tumorala. Cu toate acestea, există cazuri în care un rinichi poate contine mai mult de o tumora, sau tumorile se găsesc în ambii rinichi, în acelasi timp.
Există cinci tipuri principale de carcinom cu celule renale, care sunt identificate prin examinarea tumorii la microscop:
 -CCR cu celule clare: CCR cu celule clare este cea mai frecventa forma de carcinom cu celule renale, reprezentând 80 % din cancerele renale. Când sunt privite la microscop, celulele care alcatuiesc carcinomul renal cu celule clare par foarte palide sau clare.
– CRC papilar: CCR papilar este al doilea tip ca frecventa. Aproximativ 10-15 % din pacientii au acaesta forma histologica. Aceste tipuri de cancer formeaza mici proiectii similare unor degete(numite papile).
– CRC cromofob: a treia forma histologica de CCR reprezentâ aproximativ 5 % din cazuri. Ca si carcinomul cu celule clare, celulele acestui tip de cancer sunt palide, dar sunt mult mai mari si au anumite caracteristici distinctive.
– CRC cu ducte colectoare: este o forma mai rara de CCR. Principala caracteristică a acestui tip histologic este ca celulele canceroase pot forma tubi neregulati.
– CRC neclasificat: Aproximativ 5 % din cazurile de cancer renal sunt clasificate astfel, deoarece aspectul lor nu se încadrează în niciuna dintre celelalte categorii.
Alte tipuri de tumori canceroase renale
Tipuri histologice de cancer renal mai putin frecvente decat carcinomul cu celule renale includ carcinoamele cu celule tranzitionale, tumorile Wilms si sarcoame renale.
2.Cancerul cu celule tranzitionale
Aproximativ 5-10 % din toate tumorile renale sunt carcinoame cu celule tranzitionale, de asemenea, cunoscute sub numele de carcinoame uroteliale. Carcinoamele cu celule de tranzitie încep în pelvisul renal (jonctiunea dintre ureter si rinichi). La microscop, celule carcinomului de tranzitie sunt similare celulelor cancerului de vezică si se comporta foarte mult ca un cancer de vezica urinara. Studiile au aratat ca, la fel ca si cancerul de vezica urinara, acest tip de cancer este legat de fumat si expunerea profesională la anumite substante chimice cauzatoare de cancer.
Aproximativ 90 % din carcinoamele cu celule de tranzitie renale sunt vindecabile dacă sunt depistate destul de devreme. Șansele de vindecare scad dramatic în cazul în care tumora a crescut în peretele ureterului sau dacă are un aspect mai agresiv (grad inalt), când este privit la microscop.
3.Tumora Wilms
Aproximativ 5 – 6 % din toate cazurile de cancer la rinichi sunt tumori Wilms. Acest tip de cancer este aproape întotdeauna găsit la copii si este extrem de rar în rândul adultilor.
4.Sarcomul renal
Sarcoamele renale sunt un tip rar de cancer renal(mai putin de 1 % din toate tumorile renale) care începe în tesutul conjunctiv al rinichilor.
Tumori Renale Benigne (necanceroase)
Unele tipuri de tumori renale (incluzând adenoamele renale, oncocitoamele renale si angiomiolipoamele) de obicei nu se răspândesc (metastazeaza) in alte zone ale corpului, desi ele pot creste în continuare si pot cauza probleme.
Factori de risc
Studiile au aratat ca un anumit stil de viată, factorii de mediu si ereditatea cresc riscul de aparitie a tumorilor renale. Desi nu stim toate cauzele cancerului renal, următorii factori pot creste riscul de a dezvolta această boală:
– Varsta. Riscul de carcinom cu celule renale creste semnificativ cu varsta, cele mai multe forme de cancer la rinichi apar la persoanele de peste 45 de ani, cu cea mai mare incidenta la varste cuprinse intre 55 si 84 ani.
– Sex. Barbatii sunt de doua ori mai susceptibili de a dezvolta carcinom cu celule renale decat femeile.
– Rasa. Barbati de culoare au un risc usor mai mare decat barbatii albi de a dezvolta carcinom cu celule renale.
– Fumatul. Fumatorii, in special cei care fumeaza trabucuri sau tigari, au un risc mai mare decat nefumatorii. Riscul creste cu cât fumezi de mai mult timp si scade dupa ce intrerupi fumatul, desi este nevoie de ani pentru a ajunge la acelasi nivel de risc ca cineva care nu a fumat niciodata.
– Obezitatea. Studiile au descoperit o legătură puternică între excesul de greutate (la  ambele sexe) si carcinomul cu celule renale. De fapt, obezitatea poate fi responsabila pentru mai mult de o treime din carcinoamele cu celule renale.
– Tensiune arteriala crescuta (hipertensiune arterială). Hipertensiunea arterială creste riscul de a dezvolta carcinom cu celule renale. Riscul este la fel de mare si la supraponderali. Desi tratarea hipertensiunii arteriale pare a reduce acest risc, medicamentele diuretice utilizate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale pot contribui efectiv la cancerul renal.
– Toxine de mediu. Lucrătorii de la cuptoarele de cărbune în uzinele siderurgice au rate ridicate de cancer renal. La fel si persoanele expuse la cadmiu, la solventi organici, cum ar fi tricloretilena si la azbest, un material ignifug, care a fost legat si de cancerul pulmonar.
– Dializa. Persoanele care primesc dializa pe termen lung pentru tratamentul insuficientei renale cronice au un risc mai mare de a dezvolta cancer renal, probabil din cauza insuficientei renale care deprimă sistemul imunitar. Persoanele care au un transplant de rinichi si primesc medicamente imunosupresoare sunt mai susceptibile de a dezvolta cancer renal.
– Radiatia. În unele cazuri, expunerea la radiatii poate creste riscul de cancer la rinichi.
– Ereditatea. Scleroza tuberoasa(o boala caracterizata prin mai multe tumorete pe piele, convulsii, retardare mentala si chisturi in rinichi, ficat si pancreas) si boala von Hippel-Lindau (o boala cauzata de o mutatie genetica care duce la tumori multiple în rinichi, de multe ori la o varsta frageda) sunt asociate cu un risc crescut de a dezvolta tumori renale. Cel mai adesea în scleroza tuberoasa tumorile renale sunt benigne. Cu toate acestea, în boala von Hippel-Lindau, tumorile renale sunt de obicei maligne.
Prevenirea
Desi multi factori de risc pentru cancerul de rinichi nu pot fi controlati(cum ar fi varsta, rasa si istoricul familial), luarea de măsuri pentru a îmbunătăti sănătatea dumneavoastră poate reduce riscul de cancer la rinichi.
Măsurile preventive includ:
– renuntarea la fumat. Exista mai multe optiuni pentru renuntarea la fumat, incluzand programele de sprijin, medicamente si produse de inlocuire a nicotinei. Discutati optiunile cu medicul dumneavoastră.
– Alimentatia bogata in fructe si legume. Alimentatia cu o varietate de fructe si legume te poate asigura că sunt obtinute toate substantele nutritive de care organismul tau are nevoie. Înlocuirea unor “gustări consistente” cu fructe si legume poate ajuta să scazi în greutate, care determina beneficii de sănătate pe termen lung.
– Mentine o greutate sanatoasa. Daca esti supraponderal sau obez, reduce numărul de calorii pe care le consumi in fiecare zi si încearca să faci exercitii fizice in cele mai multe zile ale saptamanii. Adresati-vă medicului dumneavoastră despre alte strategii sanatoase pentru a vă ajuta să pierdeti în greutate.
– Controlul tensiunii arteriale crescute. Adresati-vă medicului dumneavoastră pentru a  va verifica tensiunea arterială. În cazul în care tensiunea arterială este mare, puteti discuta optiunile pentru scăderea ei. Modificari ale stilului de viata, cum ar fi exercitii fizice, pierdere in greutate si modificari ale dietei pot ajuta, asa cum medicamentele scad tensiunea arteriala.
– Reducerea sau evitarea expunerii la toxine de mediu. Dacă lucrati cu substante chimice toxice, luati măsurile de precautie necesare pentru a vă proteja, cum ar fi o mască si mănusi. În Statele Unite, angajatorul este obligat să-ti spuna ce produse chimice ar putea fi prezente la locul de muncă. Urmati procedurile de sigurantă ale angajatorului dumneavoastră si intrebati-vă medicul daca există si alte modalităti de a vă proteja de expunerea la substante chimice.
Simptomele
Din păcate, cancerul de rinichi rareori cauzeaza semne vizibile sau simptome in faza incipienta.
În etapele avansate, semnul cel mai comun al ambelor tirpuri de cancer renal cu celule tranzitionale si cu celule renale este sângele în urină (hematurie). Cele mai multe dintre carcinoamle cu celule renale(RCC) sunt depistate întâmplător, în timpul examenelor fizice pentru alte probleme, prin studii imagistice, cum ar fi ecografia, tomografia computerizată axiala (CAT), scanarea sau imagistica prin rezonanta magnetica (IRM). Puteti observa sânge, atunci când urinati, sau medicul dumneavoastră poate detecta sange la un sumar de urina, un test care verifică compozitia urinii.
Alte semne si simptome posibile pot include:
– Durere in flanc: durere pe o parte a corpului între abdomenul superior si partea din spate
– masa tumorala abdominală: o masă în zona rinichilor descoperita în timpul unui examen clinic
– Anemie: o afectiune în care numărul de celule rosii din sânge este sub nivelul normal
– Febra: necauzata de răceală sau gripă
– Pierdere în greutate inexplicabila, de multe ori rapida
– Oboseala si stare generală alterata
Când sa cere sfatul medicului
Consultati un medic imediat dacă observati sânge în urină. În cele mai multe cazuri, sângele în urină nu înseamnă că aveti cancer de rinichi. Sânge în urină poate fi un semn al mai multor afectiuni, inclusiv pietre la rinichi, probleme cu prostata, infectii ale tractului urinar sau un chist non-canceros pe rinichi. Este important să determini cauza acesteia cât mai curând posibil.
Dacă credeti că aveti un risc crescut de a dezvolta cancer de rinichi sau de a dezvolta oricare din semnele si simptomele enumerate mai sus, trebuie să discutati preocupările dumneavoastră cu medicul. Dacă cancerul renal este diagnosticat mai devreme, este mult mai usor de tratat si sansele unui rezultat de succes creste substantial. Ca si în cele mai multe alte tipuri de cancer, odată ce cancerul metastazeaza (s-a extins la alte organe sau zone ale corpului), tratamentul este mai dificil si prognosticul este mai putin pozitiv.
Explorari de laborator
În trecut, cancerul de rinichi era diagnosticat numai dupa ce acesta devenea destul de mare sau apareau simptome de durere în flanc, sânge în urină sau masa palpabila în abdomen. Din fericire, carcinomul cu celule mai renale (RCC) este acum depistat întâmplător (în timpul evaluării medicale care nu au legătură cu rinichiul) prin studii de imagistica, cum ar fi o ecografie, tomografie axiala computerizata (CAT), scanare sau imagistica prin rezonanta magnetica (IRM).
În plus de istoricul medical complet si efectuarea unui examen fizic, medicul dumneavoastră vă va recomanda un examen de urina pentru a depista singe in urină. Daca medicul suspecteaza o problemă, sau dacă aveti un risc crescut de cancer renal, unul sau mai multe dintre următoarele teste trebuie efectuate pentru a verifica prezenta tumorilor:
– ultrasonografie. O ecografie nu este o radiografie cu raze X. În schimb, foloseste undele sonore de inalta frecventa pentru a genera imagini ale organelor interne, cum ar fi rinichii si vezica urinara, pe un ecran de computer.
– Tomografie computerizata (CT) sau imagistica prin rezonanta magnetica (IRM). Scanarea CT foloseste computerele pentru a crea imagini mai detaliate decât cele produse de razele X conventionale. Scanarea RMN foloseste câmpuri magnetice si undele radio pentru a genera imagini transversale ale corpului.
 Pielograma  intravenoasă (IVP). În acest test mai vechi, un colorant (substanta de contrast) este injectat într-o venă la nivelul bratului. Se face o serie de raze X in timp ce colorantul trece prin rinichii, uretere si vezica urinara.
– Aspiratia cu ac fin (FNA). Implică introducerea unui ac lung, subtire în rinichi pentru a lua o mostră de tesut (biopsie) pentru examinarea la microscop. FNA este utilizată în general în cazul in care alte teste nu au reusit să demonstreze prezenta unei tumori. Biopsiile sunt frecvent efectuate in tumorile care se dezvolta în ureter sau în pelvisul renal, zona din centrul rinichilor in care urina se colectează.  FNA nu este folosita in mod curent atunci când se suspectează cancer renal din cauza ratei ridicate de rezultatele fals negative.
Teste pentru a stabili dacă cancerul s-a extins (metastaze)
În cazul în care s-a confirmat cancerul renal, următorul pas este de a determina dacă cancerul s-a extins in afara rinichilor(metastaze). Acest lucru înseamnă, de obicei, mai multe teste, incluzand teste suplimentare de sange, ecografie de ficat, scanare CT,  radiografie toracică sau scanare osoasă(scintigrafie osoasa). O scanare osoasă este un test în care vi se oferă o cantitate mică dintr-un material radioactiv care este apoi preluat de oase. Tumorile absorb mai mult din acest material si arată ca o zonă neagră atunci când o camera speciala scanează corpul tau.
Tratament
Diagnosticul precoce de cancer renal este important pentru un tratament cu succes. Ca in cele mai multe tipuri de cancer, cu cat tumora este descoperita mai devreme, ca atat mai mari sunt sansele de supravietuire. Ratele de supravietuire in astfel de cazuri sunt ridicate. Tumorile care au crescut mari sau s-au raspandit (metastazat) prin vasele de sange sau sistemul limfatic în alte zone ale corpului sunt mai dificil de tratat si prezinta un risc crescut de deces.
Există numerosi factori care sunt luati în considerare în evaluarea celei mai potrivite optiunii terapeutice pentru un pacient, cum ar fi istoricul medical, starea actuală de sănătate, rezultatele testelor clinice si diagnostice, dimensiunea tumorii, localizarea, stadiul bolii si preferinta pacientului.
Pe baza evaluării finale, medicul vă va recomanda un plan de tratament individualizat care poate include: chirurgie (în cazul în care o parte sau tot rinichiul este eliminat), ablatia tumorii, embolizarea sau supraveghere activa. Unii pacienti vor beneficia de o abordare combinată care poate include indepartarea chirurgicala în plus fată de terapia tintita, imunoterapie, chimioterapie sau protocoale de cercetare(studii clinice).
Chirurgie
Chirurgia este tratamentul cel mai frecvent pentru cancerul renal si de foarte multe ori este singurul tratament necesar. O interventie chirurgicală pentru tratamentul cancerului de rinichi este numita nefrectomie. În functie de mărimea tumorii specifice, locatia si stadiul bolii, chirurgul oncolog poate alege intre a elimina o parte din rinichi (nefrectomie partiala) sau de a elimina întregul rinichi (nefrectomie radicala).
Îndepărtarea rinichilor sau rezectia, fie nefrectomie partiala sau radicala, este adesea o interventie chirurgicală extrem de dificilă si complicată. Acesta este unul dintre cele mai importante motive pentru care este esential ca tratamentul dumneavoastră sa fie atent controlat si gestionat de chirurgi si medicii oncologi cu experientă, iscusiti si extrem de specializati.
Ablatia Tumorala
Pentru unele tumori, care sunt mici si situate la marginea exterioară a rinichilor, poate fi posibil să se distruga tumora fără a fi nevoie de a fi eliminata chirurgical. Ablatia tumorala distruge tumora fără a o scoate chirurgical. Exemple de tehnologie ablativa includ:
– Crioterapia
-ablatia prin radiofrecventa  interstitiala
– ultrasunete de mare intensitate focalizate
– termoterapie cu microunde
coagulare cu laser
Embolizarea
Embolizarea nu este o optiune standard de tratament pentru cancerul renal, dar poate fi luată în considerare pentru pacientii care nu pot tolera tratamentul chirurgical sau ablatia. Se poate folosi, de asemenea ca terapie adjuvanta la tratamentele standard, mai ales atunci cand tumora sângereaza activ.
Embolizarea este utilizata pentru a micsora tumora si poate fi utilizata pentru a opri sangerarea tumorala si permite medicilor să stabilizeze pacientul înainte de operatie. Embolizarea se face de obicei sub sedare si se realizează prin avansarea unui cateter lung si îngust intr-o arterea periferica, din zona inghinală, in artera rinichiului. Cateterul este utilizat pentru a furniza cantităti mici de material care blocheaza fluxul de sange la tumora si prin urmare opreste sângerarea activă. Fără o aprovizionare cu sange, tumora moare. Deoarece nu este clar dacă sau nu embolizarea elimină complet tumora, embolizarea nu este considerată ca o formă primară de tratament pentru cancer renal.
Imunoterapia
Imunoterapia este conceputa pentru a stimula sistemul imunitar al organismului in lupta contra cancerului.
Ideea este ca sistemul imunitar va ataca si scăpa organismul de cancer în acelasi fel ca si eliminarea gripei. Carcinomul cu celule renale (RCC) este foarte receptiv la imunoterapie, care a devenit un standard de ingrijire pentru boala metastatica, fie singura  fie în combinatie cu alte tratamente.
Nu toti pacientii sunt candidati pentru tratamentul prin imunoterapie. Un pacient adecvat trebuie să aiba o stare generală bună, functie adecvată a organelor vitale, incluzand inima, plămânii si rinichii si sa nu aibe nici o metastaza cerebrala. Imunoterapia nu este eficace împotriva cancerului la nivelul creierului. Înainte de tratament prin imunoterapie, pacientii trebuie sa fie supusi testelor de diagnostic pentru evaluarea functiei organelor vitale si  pentru a determina dacă există metastaze cerebrale sau nu.
Supraveghere
Supravegherea este monitorizarea continuă a unui pacient care nu urmeaza niciun tratament de boala. Supravegherea este recomandata în următoarele situatii:
– Tumora de rinichi are o probabilitate redusă de a fi cancer.
– Pacientul nu poate tolera tratamentele.
– speranta de viata scurta si probabilitatea  de a deceda prin  alte cauze.
– Cand un pacient  alege să nu  se supună niciunei metode de tratament  traditional sau mai noi.
Supravegherea regulata de un medic este obligatorie in cazul in care leziunile au o probabilitate mică de a fi cancer. Angiomiolipomul, o tumora benigna, este singura tumora de rinichi care poate fi diagnosticata printr-o scanare CT. Pacientii cu angiomiolipom pot fi supusi supravegherii regulate prin imagistica periodica. Cu toate acestea, embolizarea sau indepartarea chirurgicala poate fi necesară în cazul în care angiomiolipomul este simptomatic, sângeraaza sau este mai mare de 4 cm în dimensiune.
Studii clinice
Testele clinice sunt studii de cercetare in care pacientii cu cancer ajuta doctorii si oamenii de stiinta sa gaseasca modalitati de a imbunatati sanatatea si ingrijirea cancerului si să asigure tratamente sigure si eficiente. Fiecare studiu este conceput pentru a aborda si a răspunde la întrebări stiintifice specifice si pentru a gasi modalitati mai bune de a preveni, diagnostica sau trata cancerul. Un studiu clinic este una dintre etapele finale rezultate în urma cercetării efectuate în timpul studiilor de laborator intensive si îndelungate.
Efecte secundare
Următoarele sunt cele mai frecvente efecte secundare ale tratamentelor pentru cancerul renal. În cursul oricarui tratament specific nu înseamnă neapărat că veti avea efecte secundare; consultati medicul dumneavoastră pentru a discuta despre reactiile adverse  care pot sa apară.
– Pierderea poftei de mâncare: modificări ale apetitului sunt comune in cursul tratamentelor pentru cancer, în special dupa chimioterapie. Pierderea apetitului poate duce la pierdere in greutate, malnutritie si pierderea de masa si forta musculara. Combinatia de pierdere în greutate si pierderea masei musculare este denumita casexie.
– Oboseala: Oboseala este epuizarea extremă si este o problema comuna pe care oamenii cu cancer o prezinta. Mai mult de jumatate dintre pacienti prezinta oboseala în timpul chimioterapiei sau radioterapiei si pana la 70 % dintre pacientii cu cancer avansat prezinta oboseala. Pacientii care simt oboseala spun adesea că, chiar si un mic efort, cum ar fi mersul pe jos intr-o camera, poate părea prea mult. Oboseala poate afecta grav familia si alte activităti de zi cu zi si pot face pacientii sa evite sau sări peste tratamentele anticanceroase.
– Caderea parului: Chimioterapia poate cauza caderea parului prin deteriorarea foliculilor de par responsabili pentru cresterea parului. Caderea parului apare de obicei pe cap, fata, brate, picioare, axile si zonele intime.  Parul poate cade in intregime, treptat sau în sectiuni. În unele cazuri, parul pur si simplu devine subtire. Caderea parului este, de obicei temporară, iar părul de multe ori creste la loc.
– infectii: O infectie se produce atunci când bacteriile, virusuri sau ciuperci invadeazaa corpul si sistemul imunitar nu este capabil să le distrugă destul de repede. Pacientii cu cancer sunt mai susceptibili de a dezvolta infectii, deoarece atat cancerul cat si tratamentul pentru cancer (în special chimioterapia si radioterapia) pot slăbi sistemul imunitar. Simptomele includ, febra, disconfort, dureri musculare, dureri si oboseală. Infectia este de obicei tratata cu antibiotice.
-Greata si varsaturile: Greata si vărsăturile sunt frecvente la pacientii tratati cu chimioterapie pentru cancer si la unii pacientii care au primit alte tipuri de tratament. Multi pacienti cu cancer spun ca se tem greată si vărsături, mai mult decât orice alte efecte secundare ale tratamentului cancerului. Când sunt minore si tratate rapid, greata si vărsăturile pot fi destul de incomode, dar nu cauzeaza probleme serioase. Vărsăturile persistente pot cauza deshidratare, dezechilibru electrolitic, pierderea in greutate si depresie.
-amorteală, furnicături, slăbiciune, dureri de cap, dificultăti de vorbire (tulburări ale sistemului nervos): tulburările sistemului nervos pot fi cauzate de mai multi factori  incluzand cancerul, tratamentele pentru cancer sau medicamentele. Simptomele care rezultă dintr-o perturbare sau deteriorare a nervilor cauzate de operatia de cancer, tratamentul cu radiatii sau chimioterapie, pot apare la scurt sau mai tarziu după tratament.