GDPR Cookie Consent by Free Privacy Policy Generator
Cancerul Pancreatic
 
Generalitati
Cancer pancreatic este o boala in care celulele normale din pancreas functioneaza anormal si încep să crească incontrolabil. Aceste celule canceroase pot interfera în cele din urmă cu buna functionare a pancreasului si metastazeaza sau se raspandesc in alte zone ale corpului.
Pancreasul este o glanda situata profund in abdomen între stomac si coloana vertebrala. Ficatul, intestinul si alte organe înconjoară pancreasul. Pancreasul are aproximativ 15 cm lungime si este in formă de pară plată.
Cea mai mare parte a pancreasului este capul, sectiunea de mijloc este corpul si cea mai subtire parte este coada. Pancreasul produce insulina si a alti hormoni. Acesti hormoni intra in fluxul sanguin si se raspandesc in intreg organismul. Ei ajuta organismul utilizeze sau sa stocheze energia care vine din produsele alimentare. Pancreasul produce, de asemenea, sucurile pancreatice care contin enzime ce ajuta la digestia alimentelor.
Pancreasul elibereaza sucurile într-un sistem de conducte care duc la canalul biliar comun. Ductul biliar se varsă în duoden, prima portiune a intestinului subtire. Pancreasul produce  enzimele( proteine ​​specializate) care sunt eliberate în intestinul subtire si ajuta organismul sa digere si sa descompuna produsele alimentare, în special grăsimile. Celulele mucoasei acestor conducte pancreatice se transforma cel mai frecvent in celule canceroase. Acestea sunt numite adenocarcinoame ductale ale pancreasului si reprezintă cel mai frecvent subtip de cancer pancreatic.
Componenta endocrină a pancreasului este format din celule specializate grupate în “insule de celule”, organ numit insulele lui Langerhans. Aceste celule produc hormoni, cel mai important fiind insulina, care este o substantă  ce ajuta la controlul cantitatii de zahăr din sânge.
Rezultate si prognostic
Cancerul pancreatic este considerat resecabil dacă poate fi indepartat chirurgical. Aceste tumori se afla în interiorul pancreasului sau se extind dincolo de el, dar nu există nici o implicare a arterelor sau venelor din zona si nu exista nici o dovada de răspândire în zonele din afara pancreasului( nu are metastaze). Aproximativ 10-15 % dintre pacienti sunt diagnosticati in acest stadiu.
Cancerul pancreatic este considerat local avansat în cazul în care este încă limitat la zona din jurul pancreasului, dar nu poate fi indepartat chirurgical, deoarece există o implicare a arterelor sau venelor importante sau o extensie directă a tumorii la organele din jur. Nu există dovezi de răspândire la zone îndepărtate ale corpului in cancerul pancreatic avansat local(). Aproximativ 35- 40 % dintre pacienti sunt diagnosticati in acest stadiu.
Cancerul pancreatic este metastatic când tumora s-a extins dincolo de zona pancreasului si implică alte organe, cum ar fi ficatul sau zonele îndepărtate ale abdomenului. Aproximativ 45-55 % dintre pacienti sunt diagnosticati in acest stadiu.
Cancerul pancreatic este considerat recurent în cazul în care cancerul recidiveaza după ce a fost tratat. Acesta poate fi o recidiva locoregionala (reapare în, sau aproape de pancreas), sau poate fi o recidiva la distantă (reapare într-o altă parte a corpului, cum ar fi în organe îndepărtate, ficat, oase sau ganglioni limfatici la distanta).
Factori de risc
Factorii de risc pentru cancerul pancreatic includ:
– Varsta: cancerul pancreatic, cel mai frecvent, apare la persoane cu varsta de peste 60 de ani.
– Sex: mai multi bărbati sunt diagnosticati cu cancer pancreatic decat femeile.
– Rasa: afro-americani au mai multe sanse decat asiatici, hispanici sau caucazieni de a face cancer pancreatic.
– Fumatul: Fumatorii au de doua-trei ori mai multe sanse de a dezvolta cancer pancreatic decat nefumatorii.
– Diabet: cancerul pancreatic apare mai frecvent la persoanele care au diabet decat la persoanele care nu au.
– Obezitatea si dieta: O dieta bogata in grasimi este un factor de risc pentru cancerul pancreatic. Cercetarile au aratat ca barbatii si femeile obeze, chiar supraponderali au un risc mai mare de a muri de cancer pancreatic.
– Istoricul familial:  sansa unei persoane de a dezvolta cancer pancreatic creste de trei ori în cazul în care o ruda de gradul I (mama, tata, sora sau frate) a avut cancer pancreatic. Acest risc creste si mai mult cu cat este mai mare numărul rudelor de gradul I afectate. Melanomul care apare in unele familii si anumite forme ereditare de cancer de colon, de san si cancerul ovarian sunt, de asemenea, asociate cu un risc crescut de a dezvolta cancer pancreatic.
– Pancreatita cronica: Pancreatita este inflamatia pancreasului, o boala dureroasa a pancreasului. Unele cercetari sugereaza ca, pacientii cu  pancreatita cronica au un risc crescut de a dezvolta cancer pancreatic.
– Substantele chimice: Expunerea la anumite substante chimice (cum ar fi pesticidele, benzenul, anumite vopsele si produse petrochimice) poate creste riscul de a dezvolta cancer pancreatic.
Profilaxie
Desi există anumiti factori de risc recunoscuti, nu există nici o modalitate sigură de a preveni cancerul pancreatic.
Evitarea fumatului, un factor major de risc pentru cancerul pancreatic, poate reduce riscul. În plus, mentinerea unei greutati sanatoase, o dieta saraca in grasimi si exercitiile fizice pot reduce, de asemenea, o serie de factori de risc pentru cancerul pancreatic.
 Simptomele
Cancerul pancreatic este numit uneori o boală silentioasa, deoarece in stadiul initial, de multe ori nu produce simptome. Pe masura ce cancerul creste, simptomele pot include:
– dureri în abdomenul superior sau partea superioara a spatelui
– piele galbena, ochii galbeni si urină închisă la culoare de la icter
– Slăbiciune
– Pierderea poftei de mâncare
– Greată si vărsături
– Pierderea in greutate fara nici o explicatie cunoscută
– senzatie de  ardere în stomac sau alt disconfort gastro-intestinal
– scaune voluminoase cu un miros deosebit de rău, din cauza sindromului de malabsorbtie a grăsimilor
Explorari de laborator
Teste pentru a evalua cancerul pancreatic includ:
– Examenul fizic: Medicul examineaza pielea si ochii pentru semne de icter. Medicul palpeaza apoi abdomenul pentru a verifica modificari în zona din apropierea pancreasului, ficatului si vezicii biliare. Medicul verifică existenta ascitei, o acumulare anormala de lichid în abdomen.
– Teste de laborator: Medicul poate lua probe de scaun, din sange si urina pentru a verifica bilirubina si alte substante. Bilirubina este o substanta care trece de la ficat la vezica biliară în intestin. În cazul în care canalul biliar comun este blocat de o tumoare, bilirubina nu mai poate trece normal. Blocajul poate provoca cresterea foarte mare a nivelului bilirubinei în sânge, scaun sau urină. Nivelurile ridicate de bilirubină pot rezulta de la cancer sau de la alte boli necanceroase.
– scanare CT(tomografie computerizata): un aparat cu raze X conectat la un calculator obtine o serie de imagini detaliate. Aparatul cu raze X are forma unei anvelope mari cu o gaură mare. Pacientul se afla pe un pat care trece prin anvelopa. Pe masura ce patul se miscă încet, aparatul obtine mai multe radiografii. Calculatorul pune razele X împreună pentru a crea imagini ale pancreasului si a altor organe si vase de sange de la nivelul abdomenului. Uneori, un mediu de contrast, sau colorant special, este injectat într-o venă pentru a obtine detalii mai bune. O scanare CT ajuta medicii sa determine locatia si extinderea cancerului.
– Ultrasonografia(ecografia): Dispozitivul cu ultrasunete foloseste undele sonore care nu pot fi auzite de oameni. Undele sunore produc un model de ecouri, pe masura ce ele se izbesc de organele interne. Ecourile creaza o imagine a pancreasului si a altor organe din interiorul abdomenului. Ecourile date de tumori sunt diferite de ecourile făcute de tesuturile sanatoase.
– EUS (ecografie endoscopica): Medicul trece un tub subtire, luminat numit endoscop prin gura pacientului si stomac, în jos, în prima parte a intestinului subtire. La vârful endoscopului este un dispozitiv cu ultrasunete. Medicul retrage încet endoscopul din intestin spre stomac pentru a face imagini ale pancreasului, organelor din jur si tesuturilor. Acest lucru se face de obicei sub sedare, astfel incat pacientul doarme in timpul procedurii.
– scanare prin tomografie cu emisie de pozitroni (PET): Într-o scanare PET, moleculele de zahar marcate radioactiv, vizibile pe scaner, sunt injectate în organism. Este o scanare care prezinta activitatea metabolica a corpului. Celulele canceroase absorb zahăr mai repede decat celulele normale, astfel încât acestea se lumineaza la scanarea PET. Scanarea PET este adesea folosita pentru a completa informatiile colectate de la scanare CT, imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) si examenul fizic. Uneori, scanarea CT și PET pot fi efectuate una dupa alta si imaginile sunt contopite.
– Cholangiopancreatografia endoscopica retrograda (ERCP): Doctorul trece un endoscop prin gura pacientului si stomac, în jos, în prima parte a intestinului subtire. Medicul introduce apoi un tub mai mic, sau cateter, prin intermediul endoscopului în canalele biliare si pancreatice. După injectarea de colorant prin cateter în conducte, medicul face fotografii cu raze X. Razele X pot arăta dacă conductele sunt ingustate sau blocate de o tumoare sau altă conditie(boala). Pacientul este usor sedat în timpul acestui proces.
-Colangiografia percutană transhepatica (PTC): Un colorant este injectat printr-un ac fin introdus prin piele in ficat. Dacă nu există un blocaj, colorantul trebuie să se deplaseze liber prin conductele biliare. Colorantul face vizibile caile hepatobiliare pe fotografiile cu raze X. Din imagini, medicul poate spune dacă există un blocaj determinat de o tumoare sau altă conditie(boala).
– Biopsia: În unele cazuri, medicul poate recolta tesut din tumora pancreatica. Un medic patolog foloseste apoi un microscop pentru a cauta celule canceroase in tesutul recoltat. Medicul chirurg poate obtine tesut în mai multe moduri. O modalitate este prin introducerea unui ac în pancreas pentru a extrage celule. Aceasta se numeste aspiratie cu ac fin. Medicul foloseste raze X sau ultrasunete pentru a ghida acul. Uneori medicul obtine un esantion de tesut în timpul EUS sau ERCP. O altă modalitate este de a deschide abdomenul în timpul unei operatii chirurgicale .
Tratament
Chirurgie
Chirurgia poate fi utilizata singura sau în asociere cu radioterapia si chimioterapia. Chirurgul poate elimina tot pancreasul sau o parte a lui. Gradul interventiei chirurgicale depinde de localizarea si mărimea tumorii, stadiul bolii si starea generala de sanatate a pacientului.
– Procedura Whipple: În cazul în care tumora este în capul pancreatic (cea mai mare parte a pancreasului), chirurgul indeparteaza capul pancreasului si o parte a intestinului subtire, canalul biliar si stomacul. Medicul reconecteaza apoi tractului digestiv si sistemul biliar. Chirurgul poate elimina, de asemenea, alte tesuturi din apropiere.
– Pancreatectomia: O procedură chirurgicală în care chirurgul indeparteaza coada si corpul pancreasului, precum  si splina. Într-o pancreatectomie totala, chirurgul indeparteaza întregul pancreas, o parte a intestinului subtire, o parte din stomac, canalul biliar comun, vezica biliară, splina si ganglionii limfatici din apropiere.
Uneori, înainte de una dintre procedurile de mai sus, chirurgul poate alege să înceapă cu o laparoscopie, în care mai multe găuri mici sunt facute in abdomen, prin care poate fi trecuta o camera video, în timp ce pacientul este sub anestezie. Acest lucru permite chirurgului sa evalueze dacă cancerul s-a extins la alte zone din cavitatea abdominala, caz în care eliminarea tumorii primare nu este benefică.
În cazul în care tumora blocheaza canalul biliar comun sau intestinul subtire, plasarea unui stent (un tub mic care ajuta la mentinerea zonei blocate deschisa, care poate fi din metal sau plastic) poate fi efectuata pentru a diminua blocajul, folosind metode non-chirurgicale, cum ar fi Colangiopancreatografia endoscopica (ERCP) sau endoscopia. In unele cazuri, pacientul poate avea nevoie de o interventie chirurgicală pentru a crea un by-pass, chiar dacă tumora in sine nu poate fi eliminata complet. O derivatie permite fluidelor să curgă prin tractul digestiv. Aceasta poate ajuta la ameliorarea icterului si durerii care rezultă din blocaj.
Radioterapia
Radioterapia foloseste raze cu energie inalta pentru a distruge celulele canceroase. Un dispozitiv mare conduce radiatiile la abdomen. Radioterapia poate fi administrata singura, asociata cu interventia chirurgicala, asociata cu chimioterapie sau ambele. Cel mai comun tip de radioterapie se numeste radioterapie prin fascicul extern, iar radipoterapia este administrata de la un aparat din afara organismului. Radioterapia este, de asemenea, numita terapie locală. Această metodă afecteaza celulele canceroase numai în zona tratată.
Chimioterapia
Chimioterapia este utilizarea de medicamente pentru a distruge celulele canceroase. Medicii administreaza, de asemenea, chimioterapie, pentru a ajuta la reducerea durerii si a altor probleme cauzate de cancerul pancreatic. Aceasta poate fi administrata singura, cu radioterapie sau asociata interventiei chirurgicale si radioterapiei. Chimioterapia sistemica foloseste medicamente pentru a tinti celulele canceroase din intreg organismul. Aceasta poate fi administrata pe cale orala sau prin injectare si se poate face ca un tratament in ambulatoriu la spital, cabinet medical sau la domiciliu.
Efecte secundare
Efectele secundare ale cancerului pancreatic si/sau tratamentului acestuia includ:
– pierderea apetitului: modificările apetitului sunt comune in cancer si tratamentul cancerului. Persoanele cu un apetit scazut sau pierderea apetetitului pot mânca mai putin decât de obicei, nu simt foame deloc sau se simt plini dupa ce mananca doar o cantitate mică. Pierderea apetitului  poate duce la pierderea in greutate, malnutritie si pierderea de masa si forta musculara. Combinatia de pierdere în greutate si pierderea masei musculare mai este cunoscuta sub termenul de casexie.
– Diaree: Diareea este eliminarea de scaune frecvente, moi sau apoase. Acesta este un efect secundar comun al anumitor medicamente chimioterapice sau radioterapiei pe abdomen. Acesta poate fi, de asemenea, cauzata de anumite tumori, cum ar fi cancerul pancreatic. Sunt disponibile medicamente pentru a trata diarea. În unele cazuri, diareea poate duce la deshidratare si trebuie sa fie tratata in spital sau clinica cu lichide intravenos si înlocuirea de saruri minerale.
– Oboseala (oboseala): Oboseala este epuizarea extremă si este cel mai frecvent simptom la  pacientii cu cancer. Mai mult de jumatate dintre pacienti prezinta oboseala in timpul tratamentului cu chimioterapie sau radioterapie si până la 70% din pacientii cu cancer avansat prezinta oboseala. Pacientii care se simt obositi spun adesea că si un mic efort, cum ar fi mersul pe jos intr-o camera, poate părea prea mult. Oboseala poate afecta grav familia si alte activităti de zi cu zi si pot face pacientii sa evite tratamentele pentru cancer.
– lichid în abdomen (ascita): Ascita este acumularea de lichid în abdomen, în zona din jurul organelor, cunoscuta sub numele de cavitatea peritoneală. Zece la suta(10%) din toate cauzele de ascita este determinata de cancer si se numeste ascita maligna. Cele mai frecvente cancere ce determina  ascita sunt cancerul de ovar, de endometru (mucoasa uterului), san, colon, sistemul gastrointestinal (GI) sau pancreas. Aceste tipuri de cancer pot determina acumularea de lichid în organism. Persoanele cu ascita pot prezenta o crestere in greutate, umflarea abdomenului, o senzatie de plenitudine sau balonare, o senzatie de greutate, indigestie, greată si/sau vărsături, modificări ale buricului, hemoroizi (o afectiune care provoaca umflatura dureroasa lângă anus) sau umflarea picioarelor. În unele situatii, o procedura cunoscuta sub numele paracenteza este efectuată de către medic pentru a evacua temporar o parte din excesul de fluid, pentru a calma balonarea abdominala.
– Caderea parului (alopecie): Un efect secundar potential al radioterapiei si chimioterapiei este caderea parului. Radioterapia si chimioterapia determina caderea parului prin deteriorarea foliculilor de par responsabili pentru cresterea parului. Caderea parului poate avea loc pe tot corpul, inclusiv capul, fata, brate, picioare, axile si zonele intime. Parul poate cadea in intregime, treptat, sau pe zone. Cu toate acestea, pierderea parului este de obicei temporara, iar parul creste la loc.
– leziuni bucale (mucozita): Mucozita este o inflamatie a interiorului gurii si gâtului, ceea ce duce la ulcere dureroase si răni ale  gurii. Aceasta apare in pana la 40% dintre pacientii tratati cu chimioterapie. Mucozita poate fi cauzata de un medicament chimioterapeutic direct, de imunitatea redusa datorita chimioterapiei sau de radioterapie în zona capului si gâtului.
– Greata si varsaturile: Vărsătura este actul de expulzare a continutului stomacului prin gura. Este un mod natural al organismul de a scapa de substantele nocive. Greata este nevoia de a voma. Greata si varsaturile sunt frecvente la pacientii tratati cu chimioterapie si radioterapie. Multi pacienti cu cancer spun ca se tem greată si vărsături mai mult decât orice alte efecte secundare ale tratamentului. Când acestea sunt minore si tratate rapid,  greata si vărsăturile pot fi destul de incomode, dar nu cauzeaza probleme serioase. Vărsăturile persistente pot cauza deshidratare, dezechilibru electrolitic, pierderea in greutate, depresie si evitarea chimioterapiei.
– Durerea: În functie de stadiul bolii, 30%- 75% din toti pacientii cu cancer au dureri. Aproximativ 85% – 95% din durerea de cancer poate fi tratata cu succes. Durerea poate face alte aspecte ale cancerului sa para mai grave, cum ar fi oboseala, slabiciunea, tulburari de somn si confuzie. Durerea poate veni de la tumora in sine sau poate fi un rezultat al tratamentului cancerului. Durerea de la o tumora poate fi un rezultat al tumorii în crestere si răspândiri bolii in oase sau a alte organe, presiunii si lezarii nervilor. In cancerul pancreatic, o sursă comună de durere este invazia tumorala a plexului celiac, un centru nervos situat în centrul abdomenului, in spatele pancreasului. Uneori, medicul poate efectua un blocaj al plexului celiac pentru a diminua durerea, fie prin introducerea unui ac prin piele sau prin utilizarea unui endoscop cu ultrasunete pentru a identifica centrul nervos.
– Probleme ale pielii: Pielea este organ care contine multi nervi. Din acest motiv, problemele de piele pot fi foarte dureroase. Multi pacienti percep problemele de piele deosebit de dificil, deoarece pielea este pe partea exterioară a corpului si este vizibila pentru altii. Deoarece pielea protejează interiorul corpului de infectii, problemele de piele pot duce de multe ori la alte probleme grave. Ca si alte efecte secundare, prevenirea sau tratamentul precoce este cel mai bun. Problemele de piele pot avea mai multe cauze, incluzand scurgerea in afara venelor a medicamentelor chimioterapice, care pot cauza durere sau arsura; descuamarea sau arsuri ale pielii cauzate de radioterapie; ulcere de presiune (rani de la statul in pat nemiscat) cauzate de presiune constantă, pe o zona a corpului; prurit (mâncărime) la pacientii cu cancer.