GDPR Cookie Consent by Free Privacy Policy Generator
Cancerul Ovarian
Generalitati
Cancerul ovarian incepe in ovarele femeii care fac parte din sistemul de reproducere feminin si sunt situate pe fiecare parte a uterului in pelvis. Cele mai multe cazuri de cancer ovarian sunt diagnosticate in stadii avansate, cu boala ce depaseste ovarul si pelvisul. Supravietuirea generala la 5 ani pentru stadiile avansate este de aproximativ 45 %, care este semnificativ mai buna decât prognoza pentru alte tipuri de cancer intra-abdominale, de exemplu intestin sau stomac. Prognosticul general al pacientelor cu cancer ovarian in stadiu incipient este excelent, cu o rata de supravietuire la cinci ani de peste 90 %.
 Ovarele au forma unor simburi de migdala si aproximativ 3,5 cm lungime. Ovarele sunt sursa primară de hormoni sexuali feminini, estrogeni si progesteron. Acesti hormoni influenteaza cresterea sanilor, forma corpului si părul de pe corp si regleaza ciclul menstrual si sarcina. În fiecare lună, în timpul ovulatiei, un ovul este eliberat din ovar si călătoreste la uter printr-o structură numită trompele uterine. In timpul menopauzei, ovarele nu mai elibereaza ovule si nu mai produc hormoni sexuali.
Ovarele contin o varietate de tipuri celulare incluzând celule de suprafata sau epiteliale, celule germinale si celule stromale. Toate aceste tipuri de celule diferite pot dezvolta diferite forme de cancer ovarian, dar originea cea mai frecventa a cancerului ovarian sunt celulele de pe suprafata ovarelor, de asemenea, numite celule epiteliale. Următoarele informatii sunt, prin urmare, în general legate de cancerul ovarian epitelial.
În ciuda multiplelor cercetari de-a lungul ultimelor decenii, este încă necunoscut cum apare cancerul ovarian. Cancerul ovarian apare atunci cand celulele dintr-un ovar încep să se modifice, să crească incontrolabil si formează în cele din urmă o tumoare. Tumorile pot fi benigne (necanceroase) sau maligne (canceroase). Scoaterea ovarului afectat sau zona ovarului cu tumora, poate trata cu succes tumorile ovariene benigne.
Factori de risc
Factori care pot creste  riscul unei femei de a dezvolta cancer ovarian:
Vârsta
Cel mai important factor de risc pentru dezvoltarea cancerului ovarian este cresterea vârstei. Boala apare cel mai adesea la femeile de peste 50 de ani. Riscul de a dezvolta cancer ovarian până la vârsta de 70 de ani este de aproximativ 1,4 la sută.
Istoricul familiei
Riscul de cancer ovarian creste pentru femeile care au o rudă de gradul întâi (mama, fiica si/sau sora) cu cancer ovarian. Riscul este crescut atunci când două sau mai multe astfel de rude au un diagnostic de cancer ovarian. Riscul de a dezvolta cancer ovarian, atunci când rudele de gradul I sunt afectate este de până la 5 %.
Genetică
Aproximativ 12 % din cazurile de cancer ovarian epitelial se dezvolta la pacientele cu o predispozitie genetica. Există o serie de mutatii în ADN-ul fiecărei celule a organismului unei femei, care poate creste riscul semnificativ. Mutatiile sunt modificari in ADN-ul anumitor gene si pot duce la pierderea functiei unei genei care suprimă cresterea tumorala.
Pentru cancerul ovarian, mutatii ale genelor BRCA1 sau BRCA2 sunt deosebit de importante, deoarece acestea sunt asociate cu un risc crescut de cancer ovarian. Riscul de a dezvolta cancer ovarian cu mutatii BRCA1 este de aproximativ 45 % iar cu mutatii BRCA2 de aproximativ 25 %. Un alt sindrom genetic ereditar se numeste cancer colorectal non-polipozic(HNPCC), care implică un set diferit de gene si este asociat cu un risc de  aproximativ 12 % de a dezvolta cancer ovarian.
Etnie
Femeile de America de Nord,  Nord Europenii, evreii Ashkenazi au un risc crescut de cancer ovarian.
Istoricul de reproducere
Femeile care nu au avut niciodata copii, au infertilitate inexplicabila (incapacitatea de a avea copii) sau au avut primul lor copil după vârsta de 30 ani, au un risc crescut pentru cancerul ovarian. De asemenea, femeile care au avut prima menstruatie inainte de varsta de 12 si/sau menopauza mai tarzie au un risc crescut pentru cancerul ovarian.
Hormonii
Medicamentele pentru fertilitate pot fi asociate cu un risc mai mare de a dezvolta cancer ovarian, dar cele mai multe dintre aceste cazuri sunt mai benigne sau borderline(de granita) cu un prognostic bun, de obicei.
Profilaxie
Anumiti factori pot reduce riscul unei femei de a dezvolta cancer ovarian.
Contraceptive
Anticonceptionalele timp de cel putin doi ani pot reduce riscul de cancer ovarian cu aproximativ 50 %, chiar la femeile cu o predispozitie genetica, ca mutatia BRCA.
Alăptarea si Sarcina
Atât alăptărea cat si sarcina pot reduce riscul de cancer ovarian.
Chirurgie
Femeile care au facut0 o histerectomie sau ligaturarea trompelor uterine au un risc mai mic de a dezvolta cancer ovarian.
Chirurgie profilactica
Femeile cu un istoric familial puternic de cancer ovarian sau  mutatii BRCA ar trebui să ia în considerare  indepartarea chirurgicala a ovarelor si trompelor uterine. Această procedură se numeste salpingo-ovariectomie de reducere a riscurilor si poate fi efectuată prin laparoscopie in ambulatoriu. În timpul laparoscopiei, o camera video cu diametrul de 5 mm este introdus prin abdomen în pelvis.
Această operatie de multe ori, dar nu întotdeauna, protejeaza femeile fata de dezvoltarea  bolii. Femeile care au in vedere aceasta operatie ar trebui să vorbeasca cu un medic si un consilier genetic pentru a intelege pe deplin riscurile si efectele secundare ale acestei interventii chirurgicale, comparativ cu riscul de a dezvolta în cele din urmă cancer ovarian.
Screening-ul(depistarea incipienta) cancerului ovarian
Nu există nici un screening recomandat în prezent pentru cancerul ovarian in populatia generala. Acest lucru este diferit de screening-ul pentru cancerul de col uterin prin frotiu Babes-Papanicolau.
Testele care sunt utilizate cel mai frecvent pentru a depista(screening) cancerul ovarian sunt ecografia transvaginala care vizualizează ovarele si determinarea nivelurilor sanguine de CA-125. La pacientele cu un istoric familial pozitiv pentru cancer ovarian, sau a unei mutatii BRCA, screening-ul cu ultrasonografie si CA-125 ar trebui să se faca de la vârsta de 35 de ani, sau cu 10 ani înainte de vârsta la care s-a diagnosticat cancerul la membrul de familie afectat.
O varietate de teste de sânge complexe sunt în prezent în curs de investigare, care ar putea imbunatati capacitatea noastra de a detecta cancerul ovarian mai devreme.
Simptomele
Cancerul ovarian initial poate sa nu provoace nici un simptom. Cu toate acestea, aproape toate pacientele cu cancer ovarian avansat prezinta simptome.
Simptomele cancerului ovarian pot include:
– Durere sau balonarea abdomenului
– Durere în pelvis
– probleme gastro-intestinale, cum ar fi  balonare sau constipatie
– sangerare vaginala după menopauză
Aceste simptome sunt mai frecvent cauzate de alte conditii(boli), mai putin severe si nu de cancerul ovarian. O femeie care prezinta aceste simptome ar trebui să consulte un medic pentru evaluare. Această evaluare ar trebui să includă un examen pelvin de către un ginecolog cu experientă si dacă este indicat o ecografie a ovarelor.
Explorari de Laborator
Evaluarea CA-125
CA -125 este o proteina, care circulă în sângele femeilor cu cancer ovarian. CA-125 poate fi măsurat utilizand cativa ml de sange si testul standard de laborator. Pentru majoritatea laboratoarelor, CA-125 are valori normale de până la 35 U / ml, dar alte laboratoare folosesc diferite teste cu limita normala superioara < 21 U / ml.
CA-125 este gasit la niveluri crescute la femeile cu cancer ovarian, dar este, de asemenea, ridicat in conditii(afectiuni) benigne (non-canceroase), incluzand endometrioza, infectii pelviene sau abdominale, boli de ficat si de inima. Prin urmare, nu este un marker specific de cancer ovarian si rezultatele trebuie să fie interpretate de către un medic oncolog ginecolog cu experientă. Markerul tumoral CA-125 poate fi un test util in situatia in care se diagnosticheaza o masă tumorala pe ovar. În cazul în care CA-125 este crescut, pacienta trebuie trimisa la un medic de specialitate.
La pacientii care au suferit un tratament pentru cancer ovarian, nivelul CA-125 este urmarit îndeaproape pentru a monitoriza efectul terapiei.
HE4
Proteina epididimala umana 4 (HE4) este un marker tumoral mai recent, care poate fi folosit pentru a urmări pacientele cu cancer ovarian. Este, totusi, încă neclar dacă utilizarea HE4 ca un marker tumoral poate îmbunătătii prognosticul pacientelor cu cancer ovarian, de exemplu prin descoperirea cancerului recurent mai devreme decât prin CA-125. HE4 este util atunci când medicul nu este sigur dacă o tumoare ovariana diagnosticata ecografic este benigna sau mailgna(cancer). În cazul în care tumora este benigna, HE4  are intotdeuna valori normale.
Ecografie transvaginala
În timpul ecografiei transvaginale, o sonda este introdusa cu grijă în vagin cât mai aproape de ovare. Ultrasonografia oferă informatii foarte detaliate despre ovare, inclusiv mărimea, localizarea, chisturi sau prezenta tumorilor. Totodată, uterul poate fi evaluat pentru a te asigura că masa tumorala nu face parte din uter.
Examinarea pelvina
Examenul pelvin include examenul cu specul care permite inspectarea întregii vulve, vaginului si colului uterin. Acest lucru este deosebit de important la pacientele care raportează sângerare din vagin. În timpul examenului bimanual, medicul palpeaza uterul, vaginul, ovarele, trompele uterine, vezica urinara si rectul pentru a le verifica pentru orice modificări neobisnuite.
Biopsie
O biopsie este extragerea unei cantităti mici de tesut tumoral pentru examinare la microscop. In general, biopsiile ovarelor inainte de interventia chirurgicala nu sunt recomandate, deoarece această procedură ar putea sa răspândească celulele canceroase in afara ovarului. In timpul interventiei chirurgicale, chisturile suspecte pot fi eliminate de pe ovare, sau biopsii mici sunt indicate pentru a stabili un diagnostic. Biopsiile ar putea fi, de asemenea, indicate pentru diagnosticarea bolii recurente. Acest lucru poate fi  facut fara interventie chirurgicala prin biopsie ghidata cu ajutorul unui CT sau ecograf.
Radiografie
O radiografie cu raze X obtine o imagine a interiorului corpului. De exemplu, o radiografie toracica poate arăta dacă cancerul s-a extins la plamani. Radiografia cu raze X a fost în mare parte înlocuita cu CT, care este mai bun în detectarea cancerului si a metastazelor.
Tomografie computerizata (CT sau CAT) Scanare
O scanare CT creeaza o imagine tridimensională a interiorului corpului cu un aparat cu raze X. Un computer apoi combină aceste imagini într-o imagine detaliată, în sectiune transversală, care prezinta orice anomalii sau tumori.
Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM)
O scanare RMN foloseste un camp magnetic pentru a obtine o imagine de înaltă rezolutie a organelor pelviene si abdominale. Contrastul dintre diferitele tesuturi moi ale corpului il face util in localizarea mai buna a zonelor cu cancer.
Scanare prin tomografie cu emisie de pozitroni (PET)
PET este o tehnica de imagistica nucleara, care produce o imagine tridimensională si oferă informatii despre activitatea metabolică. Pacientul primeste o injectie cu zahăr (glucoza) radioactiv, care este preluat de celulele canceroase la o rata mai mare decat tesut normal. Cu cat sunt mai active metabolic celulele canceroase, cu atât mai mare va fi absorbtia zaharului si mai mare intensitatea semnalului. Scanarea PET este utilizata pe scară largă în cancerul ovarian în zilele noastre.
Tratament
Chirurgie
Primul pas în tratamentul cancerului ovarian este interventia chirurgicala. În cazul în care diagnosticul de cancer ovarian se face în timpul interventiei chirurgicale, cel mai important obiectiv este de a elimina toate zonele tumorale vizibile. Acest lucru necesită, de obicei, o salpingo-ovarectomie bilaterala(eliminarea ovarelor si trompelor uterine), o histerectomie (îndepărtarea uterului si colului uterin), îndepărtarea ganglionilor limfatici din pelvis si abdomen si îndepărtarea epiploonului(grăsimea care este atasata la intestinul gros si poate contine celule tumorale). La unele paciente, este necesar rezectia intestinului pentru a elimina toate zonele de boala sau un obstacol. În plus, chirurgul poate decide să plaseze un tub de plastic în abdomen pentru infuzia de chimioterapie, dupa o interventie chirurgicala.
Este foarte important ca aceasta operatie sa se faca de către un medic oncolog ginecolog care este experimentat în tratamentul cancerului ovarian.
O atentie specială trebuie acordată femeilor tinere si care doresc conservarea fertilitătii. În aceste cazuri, chirurgul poate decide eliminarea unei singure trompe uterine si a unui ovar si se lasă uterul pe loc pentru a putea fi fertila mai târziu.
În cazul în care ovarele sunt eliminate inainte de menopauza, pot apare bufeuri, deoarece organismul este lipsit de sursa de hormoni sexuali. Femeile ar trebui sa vorbeasca cu medicii lor despre modalitatile de a face fată acestor efecte secundare.
Chimioterapia
Aproape toate pacientele diagnosticate cu cancer ovarian trebuie sa fie supuse chimioterapiei. Chimioterapia foloseste medicamente care distrug celulele canceroase. Scopul chimioterapiei dupa o interventie chirurgicala de cancer ovarian este de a distruge toate celulele canceroase rămase si de a preveni recidiva. În unele cazuri, chimioterapia este administrata înainte de interventia chirurgicală pentru a reduce cantitatea de tesut tumoral. Acest lucru este indicat la pacientele cu boală tumorală diseminata sau la pacientele care sunt initial prea grave pentru a fi supuse unei interventii chirurgicale.
Cele mai eficiente medicamente chimioterapice pentru tratamentul cancerului ovarian sunt derivatii de platină, în special carboplatina si cisplatina. Aceste medicamente sunt folosite pentru chimioterapie după prima interventie chirurgicală, numita, de asemenea, prima linie de chimioterapie. Cele mai multe paciente primesc un al doilea medicament chimioterapeutic, împreună cu carboplatină, fie taxol fie taxotere. Chimioterapia este administrata în cicluri. Fiecare ciclu este lung de aproximativ trei până la patru săptămâni. Cele mai multe regimuri folosesc sase cicluri de chimioterapie cu durata de aproximativ 5-6 luni dupa interventia chirurgicala. Chimioterapia poate fi administrată intravenos, sau printr-un cateter plasat în abdomen. Această din urmă administrare se numeste chimioterapie intraperitoneală. Acest lucru este frecvent făcut pentru paciente in stadii avansate, după eliminarea cu succes a tuturor zonelor tumorale După finalizarea primei linii de chimioterapiei, s-ar putea discuta cu medicul despre continuarea unei doze mici de chimioterapie sau de droguri non-chimioterapice timp de până la doi ani. Aceasta se numeste terapie de consolidare cu scopul de a preveni recidiva cancerului..
Chimioterapia este, de asemenea, cel mai frecvent tratament pentru pacientii cu cancer ovarian recurent. Există o listă lungă de diferite medicamente care pot fi utilizate pentru tratament. Chimioterapicele includ carboplatina, cisplatina, gemcitabina, doxorubicin, topotecan, ifosfamida si pemetrexed. Mai recent, alte medicamente non-chimioterapice au fost dezvoltate care arată rezultate promitătoare la pacientele cu cancer ovarian. Bevacizumab(Avastin), de exemplu, este un medicament care privează tumora de aprovizionarea cu sânge. Alte tratamente folosesc terapii hormonale pentru tumorile care sunt stimulate de estrogeni.
Radioterapia
Radioterapia este utilizarea de raze X de înaltă energie sau alte particule pentru a distruge celulele canceroase. Cel mai comun tip de radioterapie se numeste radioterapia prin fascicul extern, radiatii de la un aparat din afara organismului.
Radioterapia nu este un tratament comun pentru cancerul ovarian, dar poate fi folosita ca un tratament local pentru sedii izolate de boala tumorala.
Efecte secundare
Anemie
Anemia este frecventa la persoanele cu cancer, în special cele care au primit chimioterapie. Anemia este un nivel scăzut de celule rosii din sange (eritrocite, hematii). Eritrocitele contin hemoglobina (o proteina cu fier), care transporta oxigenul la toate zonele corpului. În cazul în care nivelul de eritrocite este prea mic, părti ale corpului nu primesc suficient oxigen si nu pot functiona în mod corespunzător. Cele mai multe persoane cu anemie se simt obosite sau slabite. Oboseala (oboseala) asociata cu anemie poate afecta serios calitatea vietii si face mai dificila lupta cu cancerul si efectele secundare ale tratamrentului.
Pierderea apetitului
Modificările apetitului sunt comune in cancer si tratamentul cancerului, incluzand chimioterapia. Persoanele cu un apetit scazut sau pierderea apetitului pot mânca mai putin decât de obicei, nu simt foame deloc sau se simt sătui (complet) după ce mănâncă doar o cantitate mică. Pierderea apetitului poate duce la pierderea in greutate, malnutrie si pierderea de masa si forta musculara. Combinatia de pierdere în greutate si pierderea masei musculare, mai este denumita si casexie.
Intestin blocat (obstructie gastro-intestinala, obstructie GI)
În unele tipuri de cancer (cum ar fi de cai biliare, col uterin, colorectal si cancer ovarian), tumora poate creste astfel incat blochează calea pe care produsele alimentare si fluidele o ia atunci când călătoresc prin stomac, intestine sau tractul GI(gastro-intestinal). In mod normal, intestinele mobilizeaza alimentele si lichidele prin tractul gastro-intestinal si enzimele, lichidele si electrolitii ajuta organismul sa absoarba nutrienti. Într-o obstructie GI, mâncarea si lichidele nu se pot deplasa prin sistemul GI si contractiile normale intestinele pentru a mobiliza alimentele (denumit peristaltism) poate provoca dureri intense.
Daca este lasata netratata, o obstructie GI este o problemă foarte gravă si poate pune viata în pericol. Pacientele cu o obstructie GI pot prezenta greată si/sau vărsături, dureri de obstructie si crampe abdominale.
Diaree
Diareea este eliminarea de scaune frecvente, moi sau apoase. Acesta este un efect secundar comun al anumitor medicamente chimioterapice sau radioterapie pelvina. Sunt disponibile medicamente pentru a trata diarea. În unele cazuri, diareea poate duce la deshidratare si trebuie sa fie tratata in spital sau clinica cu lichide intravenos si înlocuirea de saruri minerale.
Oboseala
Oboseala este epuizarea extremă si este cea mai frecventă problemă pe care o prezinta pacientele cu  cancer. Mai mult de jumatate dintre paciente prezinta oboseala in timpul tratamentului cu chimioterapie sau radioterapie si pana la 70 %  dintre pacientele cu cancer avansat prezinta oboseala. Pacientele care simt oboseala spun adesea că si un mic efort, cum ar fi mersul pe jos intr-o camera, poate părea prea mult.
Lichid în abdomen (ascită)
Ascita este acumularea de lichid în abdomen, în zona din jurul organelor, cunoscuta sub numele de cavitatea peritoneală. Zece la suta(10%) din toate ascitele sunt cauzate de cancer si se numeste ascita maligna.  Ascita apare mai frecvent la pacientele cu cancer de ovar, endometru (mucoasa uterului), san, colon, pancreas sau gastrointestinal sistemul (GI). Aceste tipuri de cancer pot determina acumularea de lichid în organism. Persoanele cu ascita pot prezenta o crestere in greutate, umflarea abdomenului, o senzatie de plenitudine sau balonare, o senzatie de greutate, indigestie, greată si/sau vărsături, modificări ale buricului, hemoroizi (o afectiune care provoaca umflatura dureroasa lângă anus) si/sau umflarea gleznelor.
Căderea părului (alopecie)
Un efect secundar potential al radioterapiei si chimioterapiei este caderea parului. Radioterapia si chimioterapia determina caderea parului prin deteriorarea foliculilor de par responsabili pentru cresterea parului. Caderea parului poate avea loc pe tot corpul, inclusiv capul, fata, brate, picioare, axile si zonele intime. Parul poate cadea in intregime, treptat, sau pe sectiuni. În unele cazuri, parul devine subtire si uscat. Pierderea parului cuiva este o experientă psihologica si emotionala neplacuta si poate afecta imaginea de sine si calitatea vietii. Cu toate acestea, pierderea parului este de obicei temporara, iar parul creste la loc.
Infectie
O infectie se produce atunci când bacteriile, virusuri sau ciuperci (cum ar fi fungii) invadeaza corpul iar sistemul imunitar nu este capabil să le distrugă destul de repede. Pacientele cu cancer sunt mai susceptibile de a dezvolta infectii, deoarece atat cancerul cat si tratamentul pentru cancer (în special chimioterapia si radioterapia) poate slăbi sistemul imunitar. Simptomele de infectie includ febra (temperatura de 380 C sau mai mare), frisoane sau transpiratii, dureri în gât sau ulceratii în gură, dureri abdominale, dureri sau arsuri la urinare sau urinare frecventa, diaree sau leziuni in jurul anusului, tuse sau dispnee, roseată sau tumefactia unei rani si scurgeri vaginale neobisnuite sau mâncărime.
Simptomele menopauzei la Femei
Simptomele menopauzei depind de tipul de tratament si poate include bufeuri, transpiratii nocturne, uscaciune vaginala, prurit vaginal sau iritatie vaginala sau secretii vaginale, actul sexual dureros, probleme cu controlul vezicii urinare, sentimente de depresie si insomnie.
Ulceratii ale  gura(Mucozita)
Mucozita este o inflamatie a interiorului gurii si gâtului, ceea ce duce la ulcere dureroase si răni ale gurii. Aceasta apare la pana la 40 % din pacientii care au primit tratamente chimioterapice. Mucozita poate fi cauzata de un medicament chimioterapeutic direct sau datorita imunitătii reduse, cauzate de chimioterapie sau radioterapie.
Greată si vărsături
Vărsătura este actul de expulzare a continutului stomacului prin gura. Este un mod natural al organismulului să scape de substantele nocive. Greată este nevoia de a voma. Greata si varsaturile sunt frecvente la pacientele tratate cu chimioterapie pentru cancer si la unele paciente care primesc radioterapie. Multi pacienti cu cancer spun ca se tem de greată si vărsături mai mult decât orice alte efecte secundare ale tratamentului. Când acestea sunt minore si tratate rapid, greata si vărsăturile pot fi destul de incomode, dar nu cauzeaza probleme serioase. Vărsăturile persistente pot cauza deshidratare, dezechilibru electrolitic, pierderea in greutate, depresie si evitarea chimioterapiei.
Durere
În functie de stadiul bolii, 30-75 % din toti pacientii cu  cancer au dureri. Durerea datorata cancerului poate fi tratata cu succes. Durerea poate face alte aspecte ale cancerului sa para mai grave, cum ar fi oboseala (oboseala), slăbiciunea, tulburările de somn si confuzia.
Durerea poate veni de la tumora in sine sau poate fi un rezultat al tratamentului cancerului. Durerea poate fi rezultatul cresterii tumorale in oase sau alte organe sau exercitarii unei presiuni asupra nervilor. Durerea datorata chirurgiei este normală si poate persista luni sau ani. Durerea se poate dezvolta după radioterapie, luni sau ani de la tratament, mai ales după radioterapie la torace, san sau măduva spinării. Anumite medicamente chimioterapice pot provoca dureri, împreună cu senzatie de amorteală în degetele de la maini si picioare. De obicei, aceasta durere dispare atunci cand tratamentul este terminat.
Probleme ale pielii
Pielea este un organ cae contine multi nervi. Din acest motiv, problemele de piele pot fi foarte dureroase. Deoarece pielea este pe partea exterioară a corpului si vizibila pentru altii, multe paciente  fac fata dificil acestor probleme. Deoarece pielea protejează interiorul corpului de infectii, problemele de piele pot duce de multe ori la alte probleme grave. Ca si alte efecte secundare, prevenirea si tratamentul precoce este cel mai bun. În alte cazuri, tratamentul si ingrijirea plagilor poate îmbunătătii adesea durerea si calitatea vietii. Problemele de piele pot avea cauze diferite, incluzand scurgera chimioterapiei paravenos, care poate cauza durere sau arsura, descuamarea sau arsura cauzate de radioterapie si/sau ulcere de presiune (leziuni de stat in pat nemiscat) cauzate de presiune constantă, pe o zona a corpului.