Cancerul de col Uterin

vezi si Cancerul de col uterin pentru medici

 

 

Generalitati

Cancerul de col uterin începe în colul uterin, care este partea inferioara si ingusta a uterului. Uterul adaposteste fătul în timpul sarcinii. Colul uterin  conectează partea inferioară a uterului la vagin si impreuna cu vaginul formează canalul de nastere.

Cancerul de col uterin se dezvolta atunci cand celulele normale de pe suprafata sau din interiorul colului uterin încep să se modifice, să crească incontrolabil si formează în cele din urmă o masă de celule numite tumora. O tumora poate fi benigna(necanceroasa) sau maligna(canceroasa).

La început, modificarile într-o celulă sunt pur si simplu anormale, nu canceroase. Unele dintre celulele anormale dispar fara tratament, dar altele încep să devină canceroase. Această fază a bolii este numită displazie(o crestere anormala a celulelor). Țesutul precanceros trebuie să fie eliminat pentru a preveni aparitia  cancerului. Adesea, tesutul precanceros poate fi îndepărtat sau distrus fără a afecta tesutul sănătos, dar în unele cazuri, este nevoie de o histerectomie (îndepărtarea uterului si colului uterin) pentru a preveni cancerul de col uterin.

Tratarea unei leziuni(o zonă precanceroasă) depinde de următorii factori:

– cât de mare este leziunea si ce tip de schimbări au avut loc în celule

– dacă femeia vrea să aibă copii în viitor

– vârsta femeii

– starea generala de sanatate a femeii

– preferinta femeii si a doctorului

Dacă celulele precanceroase se transforma în celule canceroase adevărate si disemineaza mai adânc în colul uterin sau la alte tesuturi si organe din jur, boala este numita cancer de col uterin. Există două tipuri principale de cancer de col uterin, numit in functie de tipul de celule în care a început cancerul:

– carcinom cu celule scuamoase, ceea ce reprezintă aproximativ 80% până la 85% din toate cazurile de cancer de col uterin

– Adenocarcinom, ceea ce reprezinta până la 15% la 20% din toate cazurile de cancer de col uterin

Factori de risc

Următorii factori pot creste riscul unei femei de a dezvolta cancer de col uterin:

-Virusul Papiloma uman (HPV): Cel mai important factor de risc pentru cancerul de col uterin este infectia cu HPV. HPV se transmite de la o persoană la alta în timpul actului sexual. Factorii care cresc riscul de a fi infectat cu HPV includ  activitatea sexuala de la o vârstă fragedă, activitate sexuala cu mai multi parteneri sexuali (sau sex cu o persoana care a avut mai multi parteneri) si/sau sex cu un bărbat care are condiloame(negi) la nivelul penisului.

-Virusul imunodeficientei umane (HIV): Infectia cu HIV, virusul care provoacă sindromul imunodeficientei umane dobândite (SIDA), este un factor de risc pentru cancerul de col uterin. Cand o femeie este infectata cu HIV, sistemul imunitar este ineficient in lupta impotriva cancerului. Femeile al caror sistem imunitar a fost suprimat de medicamente corticosteroide, transplant de rinichi sau tratamente pentru alte tipuri de cancer sau SIDA  au de asemenea, un risc mai mare de a face cancer de col uterin.

– Herpes: Femeile care au herpes genital au un risc mai mare de a dezvolta cancer de col uterin.

– Fumatul: Femeile care fumeaza sunt de două ori mai susceptibile de a dezvolta cancer de col uterin fata de femeile care nu fumeaza.

– Vârsta: Fetele mai tinere de 21 de ani rar dezvolta cancer de col uterin. Riscul creste între intre 21 ani si 35 de ani. Femeile peste 40 de ani raman la acest risc si trebuie să faca control ginecologic cu testare Papanicolau periodic.

– Etnie: Cancerul de col uterin este mai frecvent in randul femeilor afro-americane, femeile hispanice si femeile indo-Americane.

– Expunerea la dietilstilbestrol (DES): Femeile ale caror mame au primit acest medicament în timpul sarcinii, pentru a preveni avortul spontan au un risc crescut pentru cancerul de col uterin. DES a fost dat în acest scop între anii 1940 -1970.

Profilaxie

Cele mai multe tipuri de cancer de col uterin pot fi prevenite prin prevenirea leziunilor prcanceroase si efectuarea de testare Papanicolau regulata. Prevenirea leziunilor precanceroase înseamnă controlul acestor factori de risc:

– Amanarea primului contact sexual până la sfârsitul adolescentei sau mai tarziu

– Limitarea numărului de parteneri sexuali

– Evitarea contactului sexual cu persoane care au avut mai multi parteneri

– Evitarea contactului sexual cu persoane care sunt în mod evident infectate cu condiloame(negi) genitale sau prezintă alte simptome

– Sexul in siguranta prin folosirea prezervativului va reduce riscul de infectie cu HPV si va proteja impotriva HIV si SIDA

– Renuntarea la fumat

Testul Papanicolaou este cel mai frecvent test pentru cancerul de col uterin. Cercetatorii au descoperit ca combinarea testului Papanicolaou cu un test pentru a detecta HPV oferă rezultatele cele mai precise.

Toate femeile ar trebui sa inceapa testarea Papanicolau la varsta de 21 de ani. Femeile in varsta > 30 de ani, cu trei rezultate consecutive, anuale, normale la testarea Papanicolaou pot lua în considerare prelungirea intervalelelor de screening la doi sau trei ani.

Femeile cu conditii medicale specifice, cum ar fi infectia cu HIV, ar trebui sa fie analizate mai des.

Femeile in varsta >70 ani poate întrerupe screening-ul în cazul în care au avut trei teste Papanicolau normale în ultimii 10 ani. Anumite conditii medicale, cum ar fi infectia cu HIV, sunt motive pentru continuarea screeningului de rutina.

Screening-ul după o histerectomie (îndepărtarea uterului si a colului uterin) nu este necesar decât dacă a fost efectuat dupa o interventie chirurgicală pentru a trata cancerul de col uterin sau leziunile precanceroase. Femeile care au avut o histerectomie, fără îndepărtarea colului uterin ar trebui să continue să fie examinate până la vârsta de 70 de ani.

Simptomele

Cele mai multe femei nu au nici semn sau simptom de precancer sau stadiu precoce al cancerului de col uterin. Simptomele de obicei, nu apar până când cancerul nu se extinde la alte tesuturi si organe.

 

Oricare dintre următoarele ar putea fi semne sau simptome de displazie de col uterin sau cancer:

–  pete de sânge sau sângerări usoare sau sangerare dupa menstruatie

–  sângerare menstruala, care este cantitativ mai mare si de durata mai lunga

–  sângerări după actul sexual, baie sau examen genital pelvian

–  dureri in timpul actului sexual

–  sângerare după menopauză

–  secretii vaginale crescute

Desi aceste semne pot indica mai multe afectiuni obisnuite, mai putin severe, oricare dintre aceste simptome trebuie să fie raportate la un medic. Cu cat sunt constatate mai devreme cancerul sau leziunile precanceroase, cu atât este mai bun rezultatul postterapeutic.

Explorari paraclinice

Testele utilizate pentru a evalua cancerul de col uterin includ:

– testul Babes-Papanicolaou: Doctorul racleaza usor la exteriorul si interiorul colului uterin si ia probe de celule pentru testare.

– examen ginecologic: Prin acest examen, medicul controleaza uterul, vaginul, ovarele, trompele uterine, colul uterin, vezica urinara si rectul pentru orice modificări neobisnuite. Un test Babes-Papanicolaou se face cu aceasta ocazie. Dacă medicul constată modificări anormale ale colului uterin în timpul unui examen pelvin si modificari la testul Papanicolau, medicul poate repeta testul Papanicolau. Medicul poate testa pentru HPV in acelasi timp. Anumite tipuri de HPV, cum ar fi HPV16, sunt observate mai frecvent la femeile cu cancer de col uterin si poate ajuta la confirmarea diagnosticului. Multe femei poarta HPV, astfel încât testareaa HPV singură nu este un test precis pentru cancerul de col uterin. Dar dacă testul Papanicolau arata unele anomalii celulare, iar testul HPV este de asemenea pozitiv, medicul poate sugera teste de diagnostic suplimentare.

– Colposcopia: Medicul poate face o colposcopie pentru a verifica colul uterin pentru zonele anormale. Se utilizeaza un instrument special numit colposcop (un instrument care măreste celulele colului uterin si vaginului, similar cu un microscop). Colposcopul dă o imagine luminoasa, mărită a tesuturilor vaginului si colului uterin. Colposcopul nu este introdus în vaginul femeii, iar examenul nu este dureros, poate fi făcut în cabinetul medicului si nu are efecte secundare. Aceasta se poate face si la femeile gravide.

– Biopsia: Biopsia este extragerea(prelevarea) unei cantităti mici de tesut pentru examinare la microscop. Alte teste pot sugera că este prezent cancerul, dar numai o biopsie poate face un diagnostic clar. Există mai multe tipuri de biopsii. O metodă comună foloseste un instrument pentru a “ciupi” o zona mica de tesut de col uterin. Altele pot include:

– chiuretaj endocervical (CEC): Uneori medicul doreste să verifice o zonă în interiorul  colului uterin, care nu poate fi văzuta în timpul unei colposcopii. Folosind un instrument numit chiureta, medicul racleaza o cantitate mica de tesut din interiorul orificiului intern al colului uterin.

– excizie electrochirurgicala se face cu ajutorul unui fir de metal sub forma de carlig prin care se trece curent electric. Cârligul elimină tesutul pentru examinare de laborator. Excizia electrochirurgicala poate fi utilizata si pentru a elimina o leziune precanceroasa sau un cancer in stadiu incipient.

– Conizatia (biopsie conica): O zona în formă de con este scoasa din colul uterin. Conizatia poate fi facuta si ca tratament pentru a elimina o leziune precanceroasa sau cancer in stadiu incipient.

– Cistoscopie: Aceasta procedura permite medicului de a vedea interiorul vezicii urinare si uretrei(canalul care transporta urina din vezica urinara) cu un cistoscop (un tub subtire, flexibil cu un aparat de fotografiat). Un cistoscop este folosit pentru a determina daca cancerul s-a extins la vezica urinara.

– Proctoscopie(numita, de asemenea, sigmoidoscopie): Această procedură permite medicului sa vizualizeze colonul si rectul, folosind un sigmoidoscop (un tub subtire, flexibil, cu un aparat de fotografiat). Un proctoscop este folosit pentru a vedea daca cancerul s-a extins la rect.

– Laparoscopie: Această procedură permite medicului sa vizualize interiorul cavitatii abdominale, cu un laparoscop (un tub subtire, flexibil, cu un aparat de fotografiat)

– Radiografi cu raze X: O radiografie este o imagine a interiorului corpului. De exemplu, o radiografie a toracelui poate stabili daca cancerul s-a extins la plamani. O urografie intravenoasa este un tip de radiografie care este folosita pentru a vizualiza rinichii si vezica urinara.

– Tomografia computerizata (CT sau scanare CT): O scanare CT creaza o imagine tridimensională a interiorului corpului cu un aparat cu raze X. Un computer apoi combină aceste imagini într-o imagine detaliată, în sectiune transversală, care prezinta orice anomalii sau tumori. Uneori un mediu de contrast(un colorant special) este injectat in vena pacientului pentru a obtine detalii mai bune.

– imagistica prin rezonanta magnetica (IRM): Un RMN foloseste campuri magnetice, nu raze X, pentru a produce imagini detaliate ale organismului.

– scanare prin tomografie cu emisie de pozitroni (PET): Într-o scanare PET, moleculele de zahar radioactive sunt injectate în organism. Celulele canceroase absorb zahăr mai repede decat celulele normale, astfel incat acestea lumineaza pe scanarea PET. Scanarea PET este adesea folosita pentru a completa informatiile colectate de scanarea CT, RMN si examenul fizic.

Tratamente

Cele mai frecvente tratamente pentru cancerul de col uterin sunt chirurgia, radioterapia si chimioterapia. Radioterapia sau interventia chirurgicala sunt folosite în general pentru tumori mici. Rradiachimioterapia(o combinatie de chimioterapie si radioterapie) este folosita în general pentru femeile cu cancer de col uterin invaziv avansat. Chirurgia si radioterapia sunt numite terapii locale, deoarece acestea afectează numai zona din jurul sediului  cancerului. Chimioterapia este un tratament sistemic, deoarece aceasta afectează întregul corp.

Chirurgie

Prin tratamaentul chirurgical se elimina tesutul canceros. Pentru cancerul de col uterin, care nu s-a extins dincolo de colul uterin, sunt adesea folosite aceste proceduri:

– Conizatia: Această procedură utilizează aceeasi tehnică ca si o biopsie conica pentru a elimina tot tesutul anormal. Conizatia poate fi utilizata pentru a elimina cancerul de col uterin microinvaziv.

excizie electrochirurgicala(EE): Un curent electric este trecut printr-o carlig subtire de metal. Cârligul îndepărtează tesutul. Electroexcizia poate fi utilizata pentru a elimina cancerul de col uterin microinvaziv.

– Histerectomia: Aceasta operatie presupune indepartarea uterului si a colului uterin. Histerectomia poate fi fie o histerectomie simpla, care implică îndepărtarea uterului si  a colului uterin, sau o histerectomie radicală, care implică îndepărtarea uterului, colului uterin, vaginul superior si tesutul din jurul colului uterin. În plus, o histerectomie radicală include o disectie extinsa a ganglionilor limfatici pelvini(indepartarea ganglionilor limfatici). Dacă este necesar, salpingo-ovarectomie (eliminarea atât a trompelor uterine cat si a ambelor ovare) se face în acelasi timp cu histerectomia.

-Trachelectomie radicala

Aceasta operatie indeparteaza colul uterin si lasă uterul intact. Această procedură, împreună cu o disectie a ganglionilor limfatici pelvini, poate fi folosita pentru pacientele tinere care doresc conservarea fertilitătii (de a avea copii în viitor).

-Histerectomie radicala

Operatia indeparteaza colul uterin, uterul, o parte a vaginului si ganglionii limfatici din apropiere. Aceasta operatie poate fi efectuată la pacientele cu boala limitata la colul uterin.

Chimioterapia

Chimioterapia este utilizarea de medicamente cu scopul de a distruge celulele canceroase. Chimioterapia circula prin sange la celulele tumorale din  tot corpul. Scopul chimioterapiei este de a distruge cancerul restant după o interventie chirurgicală, sa incetineasca cresterea tumorii sau sa reduca efectele secundare.

Desi chimioterapia poate fi administrata pe cale orală (pe gură), cele mai multe medicamente utilizate pentru tratarea cancerului de col uterin sunt administrate intravenos. Chimioterapia pe cale IV  este fie injectata direct în venă printr-un tub subtire numit cateter, un tub pus temporar într-o venă mare pentru a face administrarea mai usoară.

Deoarece chimioterapia afecteaza atat celulele normale cat si celulele canceroase, multe paciente prezinta efecte secundare de la tratament.

Radioterapie

Radioterapia este utilizarea razelor X de înaltă energie sau alte particule pentru a distruge celulele canceroase. Radioterapia poate fi administrata singura sau inainte de interventia chirurgicala pentru a micsora tumora. Unele femei pot fi tratate cu o combinatie de radioterapie si chimioterapie.

Efecte secundare

Efectele secundare tipice multor tratamente pentru cancer includ:

– Anemia: Anemia este frecventa la persoanele cu cancer, in special cele care au primit chimioterapie. Anemia este un nivel scăzut de celule rosii din sange (eritrocite). Eritrocitele contin hemoglobina (o proteina cu fier), care transporta oxigenul la toate zonele corpului. Dacă nivelul de eritrocite este prea scăzut, zone ale corpului nu primesc suficient oxigen si nu pot functiona în mod corespunzător. Cele mai multe persoane cu anemie se simt obosite sau slabite. Oboseala (oboseala) asociata cu anemia poate afecta serios calitatea vietii si face mai dificil tratamentul cancerului si efectele secundare ale tratamentului.

– Pierderea apetitului: modificări ale apetitului sunt comune la pacientele cu cancer si tratament al cancerului, Persoanele cu un apetit scazut sau apetit pierdut pot mânca mai putin decât de obicei, nu simt foame deloc, se simt sătule (complet) după ce mananca doar o cantitate mică. Pierderea apetitului poate duce la pierderea in greutate, malnutritie si pierderea masei si fortei musculare. Combinatia de pierdere în greutate si pierderea masei musculare mai este denumita si casexie.

– ocluzie intestinala (obstructie gastro-intestinala): In unele tipuri de cancer (cum ar fi  cancer de cai biliare, col uterin, colorectal si ovarian), tumora poate creste pana cand blochează tranzitul produselor alimentare si lichidelor prin stomac si intestine. In mod normal, intestinele mobilizeaza alimentele si lichidele prin tractul gastro-intestinal iar enzimele, lichidele si electrolitii ajuta organismul sa absoarba nutrienti. Într-o obstructie gastro-intestinala mâncarea si lichidele nu se pot deplasa prin tractul gastro-intestinal, iar contractiile normale intestinale pentru a mobiliza alimentele (denumit peristaltism) poate provoca dureri intense. Daca este lasata netratata, o obstructie gastro-intestinala este o problemă foarte gravă si pune viata în pericol. Pacientii cu obstructive  GI pot  prezenta greată si/sau vărsături, dureri abdominale de obstructie si crampe datorita miscarii intestinului.

– Diaree: Diareea este eliminarea de scaune frecvente, moi sau apoase. Acesta este un efect secundar comun al anumitor medicamente chimioterapice  sau de la radioterapie pelvina si apar la femeile cu cancer uterin, de col uterin sau ovarian. Sunt disponibile medicamente pentru a trata diarea. În unele cazuri, diareea poate duce la deshidratare si trebuie sa fie tratata in spital sau clinica cu lichide intravenos si înlocuirea de saruri minerale.

– lichide în brate sau picioare (limfedem): limfedemul este acumularea anormala de lichid in sistemul limfatic(o serie de canale si ganglioni limfatici), care transporta limfa (lichid) prin corp si ajuta la lupta impotriva infectiilor si a bolii. Când cancerul metastazează, celulele canceroase se deplaseaza mai întâi la ganglionii limfatici si apoi în alte zone ale corpului. Limfedemul poate apare imediat dupa interventia chirurgicala sau radioterapie, sau se poate dezvolta luni sau ani mai tarziu. Cele mai frecvente cauze ale limphedmului includ interventii chirurgicale pentru a elimina ganglioni limfatici, radioterapie la ganglionii limfatici, cancer metastatic, infectii bacteriene sau fungice, lezarea ganglionilor limfatici, alte boli care implică sistemul limfatic.

– Oboseala: Oboseala este o epuizare extrema si este cea mai frecventa problema pe care pacientele cu cancer o prezinta. Mai mult de jumatate dintre paciente prezinta oboseala in timpul tratamentului cu chimioterapie sau radioterapie si până la 70% dintre pacientele cu cancer avansat prezinta oboseala. Pacientele care simt oboseala spun adesea că si un mic efort, cum ar fi mersul pe jos intr-o camera, poate părea prea mult.

– Caderea parului (alopecie): Un efect secundar potential al chimioterapiei este caderea parului. Cauza caderii parului prin chimioterapie este deteriorarea folicului pilos responsabil pentru cresterea parului. Caderea parului poate avea loc pe tot corpul, incluzand capul, fata, brate, picioare, axile si zonele intime. Parul poate cadea in intregime, treptat sau pe zone. În unele cazuri, parul devine subtire  si uscat. Pierderea parului cuiva poate fi o experientă psihologica si emotionala serioasa si poate afecta imaginea de sine si calitatea vietii pacientului. Cu toate acestea, pierderea parului este de obicei temporara, iar parul  creste la loc.

– infectii: O infectie se produce atunci când bacteriile, virusuri sau ciuperci invadeaza corpul si sistemul imunitar nu este capabil să le distrugă destul de repede. Pacientii cu cancer sunt mai susceptibili de a dezvolta infectii, deoarece atat cancerul cat si tratamentele pentru cancer(în special chimioterapia si radioterapia) pot slăbi sistemul imunitar. Simptomele de infectie includ febra (temperatura 38° C sau mai mare), frisoane sau transpiratii, durere în gât sau ulceratii în gură, durere abdominală, durere sau arsuri la urinare sau urinari frecvente, diaree sau răni în jurul anusului, tuse sau dispnee, roseata, umflaturi, durere  în special în jurul unei taieturi sau rani, scurgeri vaginale neobisnuite sau mâncărime.

– Simptomele menopauzei la femei: Simptomele menopauzei depind de tipul tratamentului si pot include bufeuri, transpiratii nocturne, uscăciune vaginală, mâncărimi, iritatie sau secretii, contact sexual dureros, dificultăti in controlul vezicii urinare, senzatia de depresie; insomnie.

– leziuni bucale (mucozita): Mucozita este o inflamatie a interiorului gurii si gâtului, ceea ce duce la ulcere dureroase si răni ale gurii. Ea apare  la aproximativ 40% dintre pacientii tratati cu chimioterapie. Mucozita poate fi cauzata de un medicament chimioterapeutic direct sau de imunitatea scazuta de chimioterapie si radioterapie.

– Greata si varsaturile: Vărsătura este actul de expulzare a continutului stomacului prin gura. Este un mod natural al organismului de a scapa de substantele nocive. Greata este nevoia de a vomita. Greata si vărsăturile sunt frecvente la pacientele tratate cu chimioterapie si la  unele paciente care primesc radioterapie. Multe paciente cu cancer spun că se tem greată si vărsături mai mult decât orice alt efect secundar al tratamentului. Când sunt  minore si tratate rapid, greata si vărsăturile pot fi destul de incomode, dar nu cauzeaza probleme serioase. Vărsăturile persistente pot cauza deshidratare, dezechilibru electrolitic, pierderea in greutate, depresie si evitarea chimioterapiei.

– Durere: In functie de stadiul bolii, 30%- 75% din toate pacientele au dureri datorita cancerului. Aproximativ 85%-95% din durerea datorita cancerului poate fi tratata cu succes. Durerea poate face alte aspecte ale cancerului sa para mai grave, cum ar fi oboseala (oboseala), slăbiciunea, tulburările de somn si confuzia. Durerea poate veni de la tumora in sine sau poate fi un rezultat al tratamentului cancerului. Durerea de la tumora poate fi un rezultat al cresterii tumorale si diseminarii  la oase sau la alte organe sau presiunii si lezarii nervilor. Durerea de la interventii chirurgicale este normala si poate persista luni sau ani.

– Disfunctii sexuale: disfunctia sexuala este frecventa la toti oamenii si afecteaza pana la 43% dintre femei si 31% dintre bărbati. Poate fi chiar mai frecventa la pacientii cu cancer, ca rezultat al tratamentelor, tumorii sau stresului. Multe persoane, cu sau fără cancer, par intimidate cand discuta despre problemele sexuale cu medicii lor. Problemele sexuale sunt cel mai frecvent cauzate de modificari ale corpului datorate operatiei de cancer, chimioterapiei sau radioterapiei, modificărilor hormonale, obosealii, durerii, greaturilor si/sau vărsăturilor, medicamentelor care reduc libidoul(dorinta de sex), teama de recidiva, stres, depresie si anxietate . Simptomele de disfunctie sexuala se încadrează în general în patru categorii: tulburari ale dorintei, tulburări de excitare, tulburări de orgasm si tulburări datorate durerii.

– Probleme ale pielii: Pielea este un organ care contine multi nervi. Din acest motiv, problemele pielii pot fi foarte dureroase. Deoarece pielea este pe partea exterioară a corpului si vizibila pentru altii, multi pacienti se confruntă cu probleme de piele deosebit de dificile. Deoarece pielea protejeaza interiorul corpului de infectii, problemele de piele pot duce de multe ori la alte probleme grave. Ca si cu alte efecte secundare, prevenirea sau tratamentul precoce este cel mai bun. În alte cazuri, tratamentul si îngrijirea plagilor poate îmbunătăti adesea durerea si calitatea vietii. Problemele de piele pot avea mai multe cauze incluzand scurgerea chimioterapiei paravenos, care poate cauza durere sau arsura; descuamarea sau arsura pielii cauzate de radioterapie; ulcere de presiune (leziuni  de stat in pat nemiscat) cauzate de o presiune constantă pe o singură zonă a corpului.