Ultima revizuire: 07 02 2016                                
Cancer genito-urinar la varstnici
Cancerul vezical
Varsta singura nu ar trebui să fie un criteriu pentru luarea deciziilor în ceea ce priveste cistectomia, RT si chimioterapia la pacientii in varsta. Cistectomia radicala cu disectia ganglionilor limfatici pelvini(PLND) este tratamentul standard pentru pacientii cu cancer invaziv in musculatura vezicii urinare. Într-a analiza SEER a 10.807 de pacienti diagnosticati cu cancer de vezica urinara invaziv in musculara, cistectomia radicala a dus la o supravietuire generala(SG)  mai mare decat tratamentul cu RT la toate grupele de vârstă.
Desi beneficiul pe SG a fost semnificativ mai mare în bratul cu cistectomie radicala pentru pacientii intre 70-79 ani (33 luni fata de 19 luni), beneficiul de supravietuire a fost mai mic la pacientii ≥ 80 ani (18 luni vs.15 luni). La pacientii ≥ 80 ani, a existat un beneficiu mic pe SG pentru cistectomia radicala cu limfadenectomie pelvina(PLND) comparativ cu conservarea vezicii urinare cu RT (21 de luni vs.15 luni, respectiv).
Într-un studiu randomizat care a comparat chimioterapia neoadjuvanta plus cistectomie cu cistectomia singura, adăugarea chimioterapiei neoadjuvante a dus la imbunatatirea supravietuirii in randul pacientilor cu cancer local avansat.
Supravietuirea mediana a fost de 46 de luni si 77 de luni, respectiv, pentru pacientii alocatii cistectomiei si cistectomiei plus chimioterapie neoadjuvanta, iar beneficiul de supravietuire s-a păstrat cu varsta.
Imunoterapia intravezicala cu Bacillus Calmette-Guérin (BCG) are eficacitate scazuta, în special la pacientii cu vârsta peste 80 de ani. Intr-un studiu, la o urmarire mediana de 24 de luni, supravietuirea fara semne de boala a fost de 39% si 61%, respectiv, pentru pacientii in varsta > 80 de ani  si pacientii intre 61-70 de ani tratati cu BCG.
Vârsta a fost un factor de risc independent pentru un  răspuns scazut după ce s-a tinut cont de stadiul, gradul, sexul si tratamentul anterior.
In al doilea studiu, procentul de pacienti fără semne de boala la 5 ani de la terapia cu BCG a fost 27% si 37%, pentru pacientii  >  70 de ani, respectiv  pentru pacienții < 70 de ani.
Cancerul renal
Rezectia chirurgicala ramane un tratament eficace pentru pacientii cu carcinom cu celule renale localizat(RCC). Cu toate acestea, într-un studiu recent, Lane et al au raportat că tratamentul chirurgical al tumorilor renale localizate cortical nu a fost asociata cu supravietuire crescuta la pacientii ≥ 75 ani. Nefrectomia radicala a dus la disfunctie renală  la 86% dintre pacienti si a fost un predictor semnificativ de mortalitate cardiovasculara. Autorii au concluzionat ca tratamentul chirurgical al pacientilor in vârstă
cu RCC localizat trebuie individualizat în functie de speranta de viată predictata.
Recent, mai multe terapii specifice, incluzand bevacizumab, sorafenib, sunitinib si inhibitorii tintei rapamicinei la mamifere(everolimus si temsirolimus) au fost evaluati la pacientii in varsta cu RCC metastatic. Sorafenib, sunitinib si everolimus au eficacitate similara la pacientii tineri si in varsta cu RCC avansat. În analiza retrospectivă a Advanced Renal Cell Carcinoma Sorafenib (ARCCS) in America de Nord, supravietuirea generala(SG) mediana (46 săptămâni vs. 50 săptămâni) si PFS (42 săptămâni vs. 35 saptamani) au fost similare pentru pacientii de ≥ 70 ani si pacientii < 70 de ani cu RCC avansat.
Incidenta  celor mai frecvente evenimente (grad 3 sau mai mare, eruptii cutanate sau descuamare[5% în ambele grupuri,] reactii cutanate mana-picior[8% si 10%, respectiv], hipertensiune arterială [5% vs. 4%, respectiv] si oboseală [7% vs. 4%, respectiv]) au fost, de asemenea, similare în ambele grupe de vârstă.
Într-o analiză cumulată a datelor de la 6 studii clinice prospective care a evaluat eficacitatea si siguranta sunitinib la pacientii cu RCC metastatic, valoarea mediană a SFP (9.9 luni si 11 luni si SG(23,6 luni si 25,6 luni, respectiv,) au fost similare pentru pacientii < de 70 de ani si pentru cei  >70 de ani.
Incidenta evenimentelor adverse au fost, de asemenea, similare, desi unele (oboseala,
scăderea apetitului/greutate, tuse, edem periferic, anemie si trombocitopenie) au fost mai frecvente la pacientii in varsta.
Temsirolimus a fost asociat cu o SG și PFS imbunatatite  comparativ cu interferonul la pacientii cu RCC metastatic si prognostic prost.
Într-un studiu multicentric, randomizat, studiu de faza III, SG medie a fost de 10,9 luni pentru grupul cu temsirolimus în comparatie cu 7.3 luni si 8,4 luni, respectiv, în grupurile tratate cu interferon alfa în monoterapie sau în combinatie cu temsirolimus. Temsirolimus in monoterapie a fost asociat cu mai putine cazuri evenimente adverse de gradul 3 sau 4  decât interferonul. Interferonul nu este recomandat pentru pacientii in varsta din cauza toxicitătii sale crescute. Într-o analiză pe subgrupe a unui studiu de faza III care a evaluat siguranta si eficacitatea everolimus la pacientii cu RCC metastatic, SFP mediana a fost de 5,36 luni si 5,13 luni, respectiv, pentru pacientii ≥ 65 de ani si ≥ 70 de ani. Pacientii in varsta au avut un risc crescut de evenimente adverse incluzand stomatită, anemie si infectie.
Cancerul de prostată
Tratamentul pacientilor in varsta cu cancer de prostata este similar cu cel al pacientilor mai tineri. Optiunile de tratament se bazează pe speranta de viata anticipata a pacientului si dacă acestia sunt simptomatici.Terapia de privare de androgeni (ADT) este asociată cu o crestere a riscului de fracturi. ADT scade semnificativ masa musculara si sarcopenia legata de tratament pare sa contribuie la fragilitatea si riscul crescut de cădere la barbatii in varsta.  Atentia la sanatatea oaselor este justificata in cazul pacientilor in varsta.
Chimioterapia pe baza de docetaxel a fost eficace la pacientii in varsta cu cancer metastatic de prostata-recurent dupa castrare(mCRPC). Rezultatele analizei de subgrup a studiului TAX 327 au arătat un beneficiu pe supravietuire pentru subgrupul tratat cu  docetaxel la 3 săptămâni si prednison comparat cu  docetaxel săptămânal si mitoxantrona si prednison la toate grupele de vârstă pentru pacientii cu mCRPC. Valoarea mediană a supravietuirii generale(SG) a fost 18.9 luni, 16,1 luni si 12,5 luni, respectiv. Printre pacientii tratati cu docetaxel la 3 săptămâni si prednison,  SG mediana a fost de 18.9 luni, 18,6 luni si 20,4 luni, respectiv, pentru pacientiii  ≥ 75 de ani, 65 – 74 de ani si < 65 ani, respectiv. SG la 1 an au fost de 68%, 74% si 76%, respectiv. Tolerabilitatea a fost similară pentru ambele regimuri  docetaxel la 3 săptămâni sau săptămânal si prednison. Cu toate acestea, a existat o tendinta spre cresterea frecventei toxicitatii de gradul 3-4 cu cresterea varstei. Docetaxel la 3 săptămâni  si prednison este regimul preferat (cu monitorizare atenta pentru toxicitate) pentru pacientii in varsta, adecvati, cu mCRPC.
Recent, cabazitaxel a demonstrat activitate la pacientii cu mCRPC care a progresat dupa chimioterapie pe baza docetaxel.  Într-un studiu randomizat de faza III, cabazitaxel cu prednison a îmbunătătit SG comparativ cu mitoxantrona plus prednison. Beneficiul de supraviețuire a fost văzut la toate grupele de vârstă.
Suportul cu  factor de crestere este recomandat pentru pacientii ≥ 65 de ani care primesc cabazitaxel datorită riscului crescut de neutropenie la acesti pacienti.
Cancerele ginecologice
Cancer ovarian
Studii populationale sugerează că femeile în vârstă sunt adesea gestionate cu un tratament mai putin agresiv, care ar putea avea un impact asupra rezultatul clinic.
Într-o analiză a Registrului de Cancer din Geneva care a inclus femei tinere si in varsta diagnosticate cu cancer ovarian primar, supravietuirea specifica de boala la 5 ani a fost de 18% pentru femeile ≥ 70 de ani, comparativ cu 53% pentru femeile tinere.
Femeile in varsta au avut, de asemenea un risc crescut de deces prin cancer ovarian, de 2 ori mai mare comparativ cu femeile mai tinere. Printre femeile in varsta, utilizarea  chirurgiei si chimioterapiei scade cu cresterea vârstei si prezenta comorbiditatilor. Într-o analiză a bazei de date SEER pe 4617 de femei (≥  65 de ani) cu cancer ovarian netratat, 53% dintre femei  ≥ 80 ani nu au primit chimioterapie, comparativ cu 14% dintre femeile in varsta de  65- 69 ani. În Statele Unite, proportia de femei in varsta cu cancer ovarian tratate prin chirurgie si chimioterapie variază în limite largi (53% până la 83% pentru chirurgie si 48% la 93% pentru chimioterapie) în functie de locatia geografică.
Într-o analiză populationala conceputa pentru a prezice rezultatele tratamentului si factorii de risc pentru deces precoce in randul pacientelor in varsta cu cancer ovarian avansat, facilitatile de tratament oncologic a fost, de asemenea, identificat ca fiind un predictor independent al supravietuirii generale(SG) la 12 luni de la diagnostic, în plus fată de vârsta pacientului, stadiul la prezentare si prezenta comorbiditătilor.
Prin urmare, îmbunătătirea accesului la ingrijirea de inalta calitate a cancerului poate avea cel mai mare impact asupra îmbunătătirii rezultatelor la pacientele in varsta.
Tratamentul primnar pentru cancerul ovarian consta din stadializare chirurgicala adecvata si chirurgie citoreductiva urmata de chimioterapie sistemica. Pacientele in varsta cu cancer avansat se inroleaaza mai putin in studiile clinice prospective ale Gynecologic Oncology Group in ciuda faptului ca incidenta cancerului ovarian stadiul III-IV este mai mare la femeile in varsta comparartiv cu femeile tinere(82% din femeile ≥ 65 ani in raport cu 67% la femeile < 65 de ani). Ca rezultat  există date prospective foarte limitate în ceea ce priveste tratamentul pacientelor in vârstă cu cancer ovarian nou diagnosticat. O analiză exploratorie retrospectivă a studiului AGO OVAR-3, studiu de faza III, care a inclus 103 pacientei (≥ 70 de ani; 13% din populatia studiului) a demonstrat ca chimioterapia, dubleti  de paclitaxel cu cisplatina sau carboplatina, este fezabila si tolerabila la pacientele  in varsta, cu cancer ovarian avansat, desi întreruperea timpurie a ratamentului a fost mult mai frecventa in randul pacientelor in varsta. Dovezile disponibile de la analiza retrospectiva sugerează că chimioterapia intraperitoneala (IP) poate fi administrata in siguranta la paciente selectate in varsta cu suport adecvat si modificari ale dozei.
Desi pacientele in varsta, au fost mai putin probabil sa termine numărul planificat de cicluri de chimioterapie IP, nu a existat nici asociere semnificativa intre varsta si rata de complicatii sau PFS. Analiza retrospectiva a studiului SOCRATES a aratat ca pacientele in varsta  cu cancer ovarian rezistente la platină au un rezultat slab.
Proportia de paciente ≥ 70 de ani tratate cu chirurgie citoreductiva secundara a fost semnificativ mai mică decât la pacientele mai tinere(8,9% vs. 23,9%) si ratele de răspuns la a doua linie de chimioterapie au fost de asemenea semnificativ mai mici pentru pacientele in varsta (46,5% vs. 67,2%).
Varsta este un factor important care influentează alegerea de tratament pentru pacientele cu cancer ovarian stadiu avansat. Într-o analiza retrospectivă pe 1.895 de paciente cu cancer ovarian epitelial stadiul III tratate cu interventie chirurgicala primara si chimioterapie, cresterea varstei, statusul de performantă prost, histologia mucinoasa sau cu celule clare si boala macroscopica la chirurgie au fost identificate ca factori de prognostic prost. Varsta avansata(≥70 de ani) si prezenta a două sau mai multe comorbiditati au fost asociate cu ineficienta de a finaliza cursul planificat de chimioterapie.