Sinonime: ADR,  Adria,  Dox,  hidroxil daunorubicina,
Denumirea comercială: generice disponibile, Adriamycin, Rubex(USA)
Clasificare: antibiotic antineoplazic antraciclinic
Mecanism de actiune:
Doxorubicina se leagă direct la ADN prin intercalare între perechile de baze de pe helixul ADN. Doxorubicină, de asemenea, inhibă repararea ADN-ului prin inhibarea topoizomerazei II. Aceste actiuni determina blocarea sinteza ADN si ARN si fragmentarea ADN. Doxorubicina este, de asemenea, un puternic chelator de fier. Complexul de fier-doxorubicină poate lega membranele celulare si  ADN-ul  producand radicali liberi care clivează imediat membranele celulare  si ADN . Desi efectul citotoxic  este maxim în fază S, Doxorubicina este agent nonspecific de ciclu celular.
Farmacocinetica
Nu se absoarbe din tractul gastrointestinal. Nu traverseaza bariera hemato-encefalica. Se matabolizeaza in ficat si alte tesuturi prin intermediul enzimei aldo-keto reductaza in produsi metabolici activi si inactivi. Se excreta in principal prin bila in fecale in 40-50% ca drog nemodificat si prin urina ca metaboliti activi in 3-10%. Timpul de injumatatire terminal este de 24-48 ore.
Indicatii
Cancerul vezicii urinare
Cancerul de San
Cancer Gastric
Carcinom urotelial
Cancer pulmonar cu celule mici
Cancer Ovarian
Boala Hodgkin
Limfom malign nonhodgkin
Sarcom Ewing
Sarcom de tesuturi moi
Osteosarcom
Hepatocarcinom
Leucemie acuta mieloblastica
Leucemie acuta limfoblastica
Mielom multiplu
Sarcom kaposi
Timom
Contraindicatii
Hipersensibilitate la doxorubicina, la alte antracicline(epirubicina, daunorubicina) sau antracenedione(mitoxantrone, mitomicina)
Insuficienta hepatica severa
Insuficienta miocardica severa
Infarct miocardic recent
Aritmii severe
Istoric de boala cardiaca severa
Terapie anterioara cu doza cumulativa mare de antracicline( epirubicina, daunorubicina) sau antracenedione(mitoxantrone, mitomicina).
Forma de prezentare
Flacoane cu pudra rosie liofilizata cu 10mg sau 50 mg sau flacoane cu solutie izotonica cu 10mg sau 50 mg.
Dozaj si mod de administrare
ciclu saptaminal :se administreaza 20 mg/m2 /saptamina, IV
ciclu la 2 saptamini:    25-30 mg/m2, zilele 1 si 15
-ciclu la 3 saptamini: –  50-75 mg/m2 , ziua 1, IV sau
                                  –         30 mg in zilele 1 si 8, IV
Administrarea se face prin injectare IV in bolus, prin intermediul trusei de perfuzie prin care se infuzeza SF sau Glucoza 5%. In timpul injectarii se opreste fluxul solutiei iar dupa terminarea injectarii Doxorubicinei se spala vena cu 30 ml de SF sau G 5 % pentru a elimina orice rest de drog de pe tubul de perfuzie.
NU se recomanda administrarea concomitenta de radioterapie.
In caz de insuficienta renala nu este necesara ajustarea dozei. In caz de hemodializa nu este necesara suplimentartea dozei.
In caz de insuficienta hepatica  se recomanda:
GOT/GPT
sau
Bilirubina(mcmol/l)
Doza
2-3 x LSN*
75%
> 3 LSN
20-50
50%
51-85
25%
> 85
Nu se administreaza
*LSN-limita superioara normala
Doze cumulative maxime sugerate: 550 mg/m2 in ciclurile la 3 saptamini
                                                            700 mg/m2 in administrarea saptaminala
Daca sunt prezenti facvtori de risc:     400-450 mg/m2 in ciclurile la 3 saptamini
                                                                     550 mg/m2 in administrarea saptaminala
Precautii speciale
Toxicitatea cardiaca este un risc al terapiei cu Doxorubicina care se poate manifesta ca un efect timpuriu (acut) sau efect tardiv (întârziat).
Functia cardiacă trebuie evaluată  initial si pe perioada tratamentului;
 Factorii de risc pentru dezvoltarea cardiotoxicitatii indusă de doxorubicină includ:
– doza cumulativă mare, tratamentul anterior cu alte antracicline sau antracendione
– radioterapie anterioară sau concomitentă în zona mediastinală/pericardică
– boli de inima pre-existente
– extremele de vârstă(copii sau varstnici)
– boală hepatică
-chimioterapie concomitentă, în special bevacizumab, ciclofosfamida, paclitaxel si  trastuzumab
– utilizarea concomitentă de medicamente care pot suprima contractia cardiaca
– hipertermia întregului corp
– sex feminin (în special la copii)
Efect cancerigen: Doxorubicina este carcinogena la animale si este potential cancerigena la oameni.
Fertilitatea: Tratamentul cu doxorubicina poate produce supresia gonadelor, care determina amenoree sau azoospermie.
Sarcina: Doxorubicina este clasificat de FDA ca drog din  Categorie D. Există dovezi de risc fetal uman dar beneficiile rezultate din utilizarea la femeile gravide poate fi acceptabilă în ciuda riscului. Protocoalele de chimioterapie includ doxorubicina si poate fi administrata în timpul sarcinii pentru a trata cancerul de sân.
Alăptarea nu ar trebui să se faca în timp ce mama este în curs de chimioterapie cu doxorubicină, deoarece Doxorubicina este secretata în lapte.
Efecte secundare
1. Mielosupresia in special leucopenia apare la 75% din pacientii, atingand un varf la 10-14 zile dupa tratament; se recupereaza in ziua 21.
2. Greturile si varsaturile la 21-55% din pacienti si sunt legate de doza.  Mai poate produce anorexie, diaree, mucozita , stomatita, esofagita, ulceratii si necroza a colonului.
3. Alopecia este ocazionala.
4. Conjunctivita si lacrimare
5.  Colorarea in rosu a urinii
 6.  Modificari ale nivelului transaminazelor
 7. Cardiotoxicitatea s-ar datora radicalilor liberi deoarece tesutul miocardic este extrem de susceptibil la acestea. Antracicline pot prezenta efecte cardiotoxice acute sau tardive(aceste informatii se aplică tuturor antraciclinelor, anthracenedionelor si mitoxantronului.
Efecte cardiotoxice acute nu sunt dependente de doza si se pot prezenta de la modificări ECG usoare la aritmii amenintatoare de viata. Aceste evenimente pot apărea în timpul sau imediat după o singură doză de tratament cu antracicline, dar nu prezice dezvoltarea ulterioara a cardiotoxicitatii tardive(întârziate)  si nu sunt considerate indicatii pentru suspendarea therapiei.
Efectele cardiotoxice tardive  care sunt legate de doză si de tip punct de vedere clinic se prezinta ca FEVS redusă sau Insuficienta cardiaca simptomatica si de obicei apar dupa săptămâni sau ani de la finalizarea treatment.
Anomalii in FEVS sunt asociate cu toate antraciclinele si derivatii lor. Modificarile  FEVS sunt legate de doza cumulativă totală, sunt ireversibile si refractare la terapia medicală.
Prevenire si tratament: evaluarea cardiaca trebuie să aibă loc initial si în timpul tratamentului. Se monitorizeaza pentru insuficienta cardiacă congestivă simptomatică (ICC) sau reducerea fractei de ejectie a ventriculului stâng (FEVS). Metode sensibile noninvazive de măsurare a FEVS includ angiografie cu radionuclizi(ARN), MUGA sau echocardiogrfie. Efecte cardiotoxice tardive pot fi prevenite prin întreruperea tratamentului cu antraciclina odată ce pacientii au a ajuns la a doza cumulativă maximă sugerata. Gestionarea toxicitătii cardiace a antraciclinei include intreruperea  drogului si initierea tratamentului standard  al Insuficientei cardiace simptomatice.
Riscul de cardiotoxicitate poate fi redus, dar nu eliminat prin utilizarea antraciclinelor alternative (de exemplu, epirubicina sau doxorubicină lipozomala) sau prin modificarea frecventei de administrare (o dată pe săptămână vs. odată la 3 săptămâni, sau perfuzie continuă). Terapia cardioprotectoare cu dexrazoxan poate fi luata în considerare pentru pacientii cu doza cumulativa de doxorubicină mai mare de 300 mg / m2.
Dozele cumulative ar trebui să fie calculată folosind tabelul de mai jos, tinând cont de toate antracicline anterioare sau antracendionele primite în timpul vietii pacientului.
Agent
Factor de conversie la doxorubicina
Prag de monitorizare
   Doxorubicina
1
300 mg/m2
      Daunorubicina
x  0,5-0,83
450 mg/m2
Epirubicina
x  0,5-0,67
600 mg/m2
Idarubicina
x  2-5
150 mg/m2
 Mitoxantron
x 2,2-4
nedefinit
8. Efecte locale: Extravazarea doxorubicinei poate avea loc cu sau fără senzatia de întepătură sau de arsura si chiar dacă vine sânge retur la aspiratie cu seringa. Extravazarea de doxorubicină va duce la ulceratii severe si necroza tesuturilor moi.  Pentru a reduce riscul de tromboză sau extravazare perivenoasa, doza trebuie administrată in 3 până la 10 minute, în functie de mărimea venei  si a dozei.
De asemenea, se monitorizeaza  dunga eritematoasa locala dea lungul venei si/sau înrosirea fetei, care pot indica un ritm de perfuzie prea rapidă.  Acest lucru traditional a fost numit “Doxorubicin flare.”
9. Eritrodisestezia palmoplantara este frecuenta la doze mari si poate fi poate fi redusa prin celecoxib 100-200 mg de 2 ori/zi