PHESGO (PERTUZUMAB/TRASTUZUMAB)

PHESGO (PERTUZUMAB/TRASTUZUMAB)

 

Denumirea comercială a medicamentului

Phesgo 600 mg/600 mg soluţie injectabilă

Un flacon de 10 ml soluție conține pertuzumab 600 mg și trastuzumab 600 mg. 

Phesgo 1200 mg/600 mg soluţie injectabilă 

Un flacon de 15 ml soluție conține pertuzumab 1200 mg și trastuzumab 600 mg. 

Indicatie terapeutica

1. Cancer mamar incipient (CMI) – Pertuzumab/Trastuzumab este indicat pentru utilizare în asociere cu chimioterapie pentru:

• Tratamentul neoadjuvant – la pacienţii adulţi cu cancer mamar HER2 pozitiv, avansat local, inflamator sau în stadiu incipient cu risc crescut de recurenţă;
• Tratamentul adjuvant – la pacienţii adulţi cu cancer mamar HER 2 pozitiv, în stadiu incipient, cu risc crescut de recurenţă.

1. Cancer mamar metastazat (CMM) – Pertuzumab/Trastuzumab este indicat pentru utilizare în asociere cu docetaxel la pacienţii adulţi cu cancer mamar HER2 pozitiv metastazat sau recurent local inoperabil, care nu au urmat anterior tratament anti-HER2 sau chimioterapie pentru boala lor metastatică.

Doze Schema terapeutică (indiferent de indicaţie):

Doza inițială, de încărcare, recomandată pentru pertuzumab/trastuzumab este de 1200 mg pertuzumab/ 600 mg trastuzumab, administrată printr-o injectie subcutanată, cu o durată aproximativă de 8 minute, urmată apoi, la fiecare 3 săptămâni, de o doză de întreținere de 600 mg pertuzumab/ 600 mg trastuzumab administrată pe o durată de aproximativ 5 minute.

În cazul pacienților cărora li se administrează un taxan, Pertuzumab/Trastuzumab trebuie administrat anterior taxanului.

Mod de administrare  Phesgo trebuie administrat numai sub formă de injecţie subcutanată. Phesgo nu este destinat administrării intravenoase.   Locul de injectare trebuie alternat între coapsa stângă şi cea dreaptă. Injecţiile ulterioare trebuie administrate la cel puţin 2,5 cm distanţă faţă de locul anterior şi niciodată în zone în care pielea este eritematoasă, cu echimoze, sensibilă sau cu indurații. Doza nu trebuie divizată în două seringi sau între două locuri diferite de administrare. În timpul tratamentului cu Phesgo, este de preferat ca alte medicamente cu administrare subcutanată să fie injectate în locuri diferite.   Doza de încărcare şi doza de întreţinere trebuie administrare în decurs de 8 minute şi, respectiv, 5 minute.  Se recomandă ca pacientul să fie ţinut sub observaţie timp de 30 de minute după administrarea dozei de încărcare cu Phesgo şi timp de 15 minute după administrarea dozei de întreţinere, pentru depistarea eventualelor reacţii legate de injectare

Durata tratamentului

• În cazul tratamentului neoadjuvant, pertuzumab/trastuzumab trebuie administrat pentru 3 până la 6 cicluri terapeutice, în asociere cu chimioterapie, în cadrul schemei complete de tratament și cu posibilitatea de continuare ulterior intervenției chirurgicale până la finalizarea celor 18 cicluri de tratament (ca terapie adjuvantă).
• În cazul tratamentului adjuvant, pertuzumab/trastuzumab trebuie administrat pentru o perioada totala de un an (pâna la 18 cicluri sau pâna la recurența bolii sau toxicitate inacceptabilă, indiferent care apare prima), ca parte a unei scheme complete de tratament pentru cancerul mamar incipient și indiferent de momentul intervenției chirurgicale. Tratamentul trebuie să includă chimioterapie standard cu antracicline și/sau pe bază de taxani. Tratamentul cu pertuzumab/trastuzumab trebuie să înceapă în prima zi din primul ciclu de administrare de taxani și trebuie să continue chiar dacă se întrerupe chimioterapia.

Criterii de excludere/întrerupere definitivă/temporară (la latitudinea medicului curant):

• Sarcină/alăptare;
• Hipersensibilitate la substanțele active (pertuzumab și trastuzumab) sau la oricare dintre excipienți.
• Tratamentul cu pertuzumab / trastuzumab trebuie întrerupt, pentru cel puțin 3 săptămâni, în oricare dintre următoarele situații:

– semne și simptome sugestive de insuficiență cardiacă congestiva (administrarea de pertuzumab / trastuzumab trebuie întreruptă dacă este confirmată insuficiență cardiacă simptomatică)

-scăderea fracției de ejecție ventriculară stângă (FEVS) sub 40 %

–FEVS cuprinsă intre 40% si 45% asociată cu o scădere de ≥ 10% sub valorile anterioare tratamentului.

– În cazul în care, după evaluări repetate în aproximativ 3 săptămâni, valoarea FEVS nu se îmbunătățește sau continuă să scadă, trebuie luată în considerare întreruperea definitivă a tratamentului cu pertuzumab / trastuzumab, cu excepția cazului în care beneficiile pentru fiecare pacient în parte sunt considerate mai importante decât riscurile (fiecare caz va fi apreciat de către medicul curant care va explica pacientului riscurile și beneficiile continuării tratamentului).

• Pertuzumab / Trastuzumab trebuie întrerupt dacă pacientul prezintă o reacție adversă de grad 4 NCI- CTC la administrare: anafilaxie, bronhospasm sau sindrom de detresă respiratorie acută.
• Dacă se întrerupe tratamentul cu taxani, tratamentul cu Pertuzumab / Trastuzumab poate continua până la apariția progresiei bolii sau până la toxicitate inacceptabilă.

Insuficienţă renală  Nu sunt necesare ajustări ale dozelor de Phesgo la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Nu se pot face recomandări în ceea ce priveşte dozele pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă, din cauza volumului limitat de date farmacocinetice (FC) disponibile. 

Insuficienţă hepatică  Siguranţa şi eficacitatea Phesgo la pacienţii cu insuficienţă hepatică nu au fost studiate. Este puțin probabil ca pacienții cu insuficienţă hepatică să necesite ajustarea dozei de Phesgo. Nu sunt recomandate ajustări specifice privind dozele.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE PENTRU UTILIZARE

Disfuncţie ventriculară stângă (inclusiv insuficienţă cardiacă congestivă)  S-au raportat scăderi ale FEVS în cazul administrării de medicamente ce blochează activitatea HER2, inclusiv pertuzumab și trastuzumab. Incidenţa disfuncţiei sistolice ventriculare stângi (DVS) simptomatice [insuficienţă cardiacă congestivă] a fost mai mai mare în rândul pacienţilor trataţi cu pertuzumab în asociere cu trastuzumab şi chimioterapie, comparativ cu cei trataţi cu trastuzumab şi chimioterapie. În cazul tratamentului neoadjuvant, majoritatea cazurilor de insuficienţă cardiacă simptomatică raportate au fost înregistrate în rândul pacienţilor trataţi cu chimioterapie pe bază de pe bază de antracicline.

Reacții asociate cu injecțiile/Reacţii asociate cu perfuziile

Reacţiile asociate cu injecţiile au fost definite ca orice reacţii sistemice cu simptome precum febra, frisoanele, cefaleea, cel mai probabil cauzate de eliberarea de citokine în primele 24 de ore după administrarea Phesgo. Se recomandă o supraveghere atentă a pacientului pe durata administrării dozei de încărcare şi timp de 30 minute după aceea, precum şi pe durata administrării dozei de întreţinere de Phesgo şi timp de 15 minute după administrarea dozei.

Neutropenie febrilă  Pacienţii trataţi cu Phesgo în asociere cu un taxan prezintă un risc crescut de neutropenie febrilă.   Pacienții tratați cu pertuzumab intravenos în asociere cu trastuzumab şi cu docetaxel, prezintă un risc crescut de apariție a neutropeniei febrile.

Diaree  Phesgo poate determina apariţia diareei severe. Diareea apare cel mai frecvent în timpul administrării concomitente a terapiei cu taxani. Pacienţii vârstnici (> 65 ani) au un risc mai crescut de diaree, comparativ cu pacienţii mai tineri (< 65 ani).

Evenimente pulmonare 

Au fost raportate evenimente pulmonare severe în asociere cu administrarea de trastuzumab. Aceste evenimente au fost ocazional letale. În plus, au fost raportate cazuri de boală pulmonară interstițială, inclusiv infiltrații pulmonare, sindromul de detresă respiratorie acută, pneumonie, pneumonită, revărsat pleural, disfuncție respiratorie, edem pulmonar acut și insuficiență respiratorie. Factorii de risc asociați cu boala pulmonară interstițială includ terapia anterioară sau concomitentă cu alte terapii anti-neoplazice, cunoscute a fi asociate cu aceasta, ca de exemplu taxani, gemcitabină, vinorelbină și radioterapie. Pacienții cu dispnee în repaus din cauza complicațiilor maligne avansate și a comorbidităților pot prezenta un risc crescut de evenimente pulmonare. Prin urmare, acești pacienți nu trebuie tratați cu Phesgo. Trebuie acordată precauție pentru pneumonită, în special la pacienții tratați concomitent cu taxani.

 

 

28 11 2023