Sarcomul tesuturilor moi si osos

Sarcoamele tesuturilor moi si ale oaselor sunt un tip rar de tumori. Tumorile sistemului musculo-scheletic pot fi maligne(cancere sau sarcoame) sau benigne (necanceroase). Tumorile benigne sunt mai frecvente si desi ambele tumori, benigne si maligne pot creste, tumorile benigne nu se imprastie(metastazeaza), nu distrug tesutul sanatos si sunt rareori o amenintare pentru viată.

Tumorile maligne ale osului si tesuturilor moi sunt rare. În prezent, ele reprezintă mai putin de 1 la suta din toate cazurile de cancer noi diagnosticate in fiecare an in Statele Unite. Dintre aceste cazuri de cancer care afectează sistemul musculo-scheletic, cancerul  tesuturilor moi este de de trei ori mai frecvent decât cancerul(sarcomul) osos.

Există o gamă largă de tesuturi moi in organism. Când cancerul se spune ca afecteaza sistemul musculo-scheletic, aceasta se referă la tumori maligne care se dezvolta in tesuturile care conectează, sustin sau inconjoara alte structuri si organe ale corpului. Acestea includ muschi, tendoane (benzi de fibre care leaga muschii de oase), grasimi, vasele de sange si nervii.

Cancerele tesuturilor moi sunt grupate împreună, deoarece ele au anumite caracteristici microscopice, au simptome similare si sunt în general tratate în mod similar. Ele sunt de obicei numite in functie de tipul de tesut în care acestea încep.

Tumorile benigne ale tesuturilor moi sunt denumite de obicei prin sufixul “oma” (ca în lipom si fibrom). Tumorile benigne nu au capacitatea de a se raspandi in alte parti ale corpului, nu distrug tesutul sanatos si de multe ori nu au nevoie de terapie.

Tumorile maligne ale tesuturilor moi sunt denumite de obicei prin sufixul “sarcom.” Tumorile maligne sunt canceroase, pot distruge tesutul sanatos si se poate raspandi in alte parti îndepărtate ale corpului. Unele dintre tipurile de cancer malign ale tesuturilor moi includ “leiomiosarcom” (din celule musculare netede), “fibrosarcom” (din celule fibroase), “rabdomiosarcom” (din celule musculare scheletice) si “condrosarcom” (din celule cartilaginoase).

Cancerul poate începe în orice tip de tesut osos. Oasele sunt alcătuite din osteoid (osul compact), tesut cartilaginos (dur, dar flexibil) si tesut fibros(ca un fir), precum si elemente ale măduvei osoase (tesut moale, spongios din centrul oaselor).

Cancerele osoase sunt clasificate în două tipuri. Tumorile maligne care încep în tesutul osos sunt numite cancer osos primar(sarcom osos). Cancerul care metastazează  la nivelul osului din alte părti ale corpului se numeste cancer osos secundar (sau metastaza osoasa).

Sarcoamele tesuturilor moi si osoase nu au nicio cauza clar definita. Cu toate acestea, cercetatorii au identificat mai multi factori care cresc riscul de a dezvolta aceste tumori.

– Radiatiile: Dacă ati primit radioterapie externa pentru cancer la nivelul retinei, san, colul uterin, ovar, testicule sau sistemul limfatic ai o sansa mult mai mare de a dezvolta un cancer al tesuturilor moi decat populatia generala. Studiile indică faptul că  riscul pare a fi legat de doza de radiatii, existand risc mai mare la doze mai mari.

– Expunerea la substante chimice: Persoanele care lucrează într-un mediu în care acestea sunt expuse la anumite substante chimice sunt mai susceptibile de a dezvolta cancer al tesuturilor moi. Profesiile cu cel mai mare risc sunt cele care lucreaza cu vinil, arsenic si erbicide.

– Genetica: Studiile au aratat ca anumite boli mostenite si modificari genetice pot duce la dezvoltarea de tumori ale tesuturilor moi. Cei cu risc crescut includ persoanele cu sindromul Li-Fraumeni, boala Recklinghausen, retinoblastomul ereditar si sindromul cancerului renal.

– HIV: sarcom Kaposi este un cancer de tesuturi moi, care se dezvolta la unele persoane cu infectie HIV (virusul imunodeficientei umane care provoaca SIDA). Cauza principală a sarcomului Kaposi este infectia cu herpes virus asociat sarcomului Kaposi(KSHV), sau herpes virus uman 8. Cu toate acestea, persoanele infectate cu KSHV, dar nu cu HIV, rareori dezvolta sarcom Kaposi.

– terapii de cancer: Cei care au primit doze mari de terapie, radioterapie externa si chimioterapie impotriva cancerului au un risc mai mare de a dezvolta cancer osos.

– Genetica: Un numar mic de tipuri de cancer osos sunt datorate ereditătii. În special, copiii cu retinoblastom ereditar ( cancer rar al ochiului) au un risc mai mare de a dezvolta osteosarcom (un cancer care provine din tesutul osteoid ).

Sarcomul tesuturilor moi si osos poate fi uneori asociat cu factori de risc cunoscuti pentru boala. Multi factori de risc sunt modificabili, desi nu toti pot fi evitati, cum ar fi vârsta, genetica, sexul si istoricul familial.

– radioterapia. Terapia cancerului cu radiatii externe este factorul de risc cel mai bine stabilit pentru sarcoamele tesuturilor moi. Riscul pare să fie legat de doza de radiatii. Pentru a limita acest risc, tratamentul cu radiatii pentru cancer este planificat pentru a se asigura că cea mai mare cantitate de radiatii este livrata la tesutul bolnav în timp ce tesutul sanatos din jur este protejat cât mai mult posibil.

– Evitati expunerea la substante chimice. Persoanele care lucreaza in industrie cu vinil, arsenic si erbicide.

– Arsenic. Aapa potabilă trebuie testata si/sau beti apă îmbuteliată, dacă credeti că apa este contaminată cu arsenic.

Există de multe ori câteva simptome care indică faptul că ati dezvoltat o tumoare de tesuturi moi sau tumori osoase. Este important sa consulti medicul cu privire la orice modificări fizice pe care le observi in corpul tau, cum ar fi un nod sau masă tumorala, pentru că numai un medic poate face un diagnostic.

Sarcomul tesututrilor moi maligne (sarcoame) apar de obicei ca un nodul sau masa tumorala. Ele nu provoacă de obicei durere, tumefiere sau alte simptome. Un nodul sau masa tumorala pot sa nu fie un sarcom; ar putea fi benigne (necanceroase), un alt tip de cancer sau o alta problema medicala.

Durerea este cel mai frecvent simptom al cancerului osos, desi nu toate tumorile osoase maligne provoca dureri. Durere persistentă sau neobisnuita sau umflarea în sau lângă un os pot de multe ori fi cauzate de o tumoare osoasă sau de alte conditii(boli). Consulta medicul dumneavoastră pentru diagnostic.

Medicul va efectua un examen fizic si vă întreaba despre simptome si factori de risc. Medicul poate efectua apoi unul sau mai multe teste pentru a diagnostica starea dumneavoastră. Aceste teste pot include:

– Biopsie: În această procedură tesutul este eliminat din organism si vizualizat cu un microscop de un patolog. Patologul va fi capabil de a determina daca celulele sunt canceroase.

– scanare(scintigrafie) osoasa: un test în care o cantitate mică de material radioactiv este injectat într-un vas de sânge si apoi in tot corpul. Acesta se colecteaza in oase si este detectat de un scaner.

– scanare cu tomografie computerizata (CT): O scanare cu raze X a unei zone a corpului permite medicilor sa obtina imagini transversale pentru a determina dacă o tumora de tesuturi moi a metastazat (raspandit) la alte zone ale corpului.

– RMN: De asemenea, cunoscut sub numele de imagistica prin rezonanta magnetica. Un dispozitiv mare, care utilizează magnetismul conectat la un calculator pentru a lua imagini detaliate ale corpului. Un RMN ajuta medicii sa distinga între tumorile benigne si maligne, precum si care este gradul de extensie al tumorii.

– scanare PET : cunoscut si ca tomografie cu emisie de pozitroni. O cantitate mică de glucoză radioactiva (zahăr) este injectata într-o venă si un scanner este folosit pentru a face fotografii computerizate detaliate ale zonelor din interiorul corpului, unde este folosita glucoza. Deoarece celulele canceroase folosesc adesea mai multa glucoza decat celulele normale, imaginile pot fi utilizate pentru a găsi celulele canceroase din organism.

Tratamentul pentru sarcoamele tesuturilor moi si osoase includ interventii chirurgicale, radioterapie si chimioterapie. Tumorile osoase sunt, de asemenea, uneori tratate cu crioterapie.

– Chirurgia este, de obicei, prima linie de tratament pentru sarcoamele tesuturilor moi.

Pentru ca interventiile chirurgicale sa fie eficiente, chirurgul trebuie sa elimine întreaga tumora, cu margini negative(celulele canceroase nu se gasesc la marginea sau granita tesutului eliminat in timpul interventiei chirurgicale). Chirurgul poate folosi tehnici chirurgicale speciale pentru a minimiza cantitatea de tesut sănătos îndepărtat cu tumora.

– Radioterapia se referă la razele X de energie mare, destinate pentru a distruge celulele canceroase. Dacă aveti nevoie de radioterapie, vi se va cere sa vedeti un specialist numit medic oncolog radiaterapeut. Ca si chirurgia, radioterapia ucide numai celulele canceroase care sunt în calea fasciculului de radiatie. Radioterpia lezeaza si celulele normale din calea sa si pentru acest motiv, aceasta nu poate fi utilizata pentru a trata zone mari ale corpului.

Radioterapia poate fi, de asemenea, administrata cu materiale radioactive plasate direct în/ sau în apropierea zonei unde se găsesc celulele canceroase (cunoscut sub numele de radioterapie interna sau radioterapie implant).

– Chimioterapia se referă la utilizarea de medicamente pentru a distruge celulele canceroase oriunde in corp. Chimioterapia este administrata de un medic oncolog medical.

Cele mai multe chimioterapice folosite in sarcoame se administreaza pe gura sau venă (intravenos) si de multe ori în timpul sau după radioterapie. Medicamentele intra in fluxul sanguin si apoi in tot corpul. Aceste medicamente pot fi administrate in ambulatoriu intr-un spital, la biroul medicului sau la domiciliu. Rareori este o necesara o spitalizare.

 Eficacitatea medicamentelor anticanceroase curente depinde de tipul de sarcom. Unele sarcoame sunt foarte receptive la chimioterapie, in timp ce altele nu raspund la medicamente.

– Chirurgia este tratamentul cel mai frecvent pentru cancerul osos. Chirurgul indeparteaza intreaga tumora, cu margini negative (celulele canceroase nu se gasesc la marginea sau granita tesutului eliminat in timpul interventiei chirurgicale). Chirurgul poate folosi, de asemenea, tehnici chirurgicale speciale pentru a minimiza cantitatea de tesut sănătos îndepărtat cu tumora.

Imbunatatiri dramatice in tehnicille chirurgicale si tratamentul tumorilor preoperator au făcut posibil pentru majoritatea pacientilor cu cancer osos la un brat sau picior, sa evite proceduri chirurgicale radicale (indepartarea întregului membru)..

 – Radioterapia sau raze X de energie mare are ca scop distrugerea celulelor canceroase. Dacă aveti nevoie de radioterapie, vi se va cere sa vedeti un specialist numit medic oncolog radiaterapeut.

Acest tratament poate fi utilizat în combinatie cu chirurgia. Acesta este adesea utilizat pentru a trata condrosarcomul, care nu poate fi tratat cu chimioterapie. Poate fi de asemenea utilizat pentru pacientii care refuza operatia.

 – Chimioterapia se referă la utilizarea de medicamente pentru a distruge celulele canceroase oriunde in corp. Chimioterapia este administrata de un oncolog medical.

– Criochirurgia este utilizarea azotului lichid pentru a îngheta si distruge celulele canceroase. Această tehnică poate fi utilizată uneori în loc de chirurgia conventionala pentru distrugerea tumorii maligne.

Următoarele sunt efectele secundare comune pentru tratamentul sarcoamelor tesuturilor moi si tumorilor osoase, incluzand chirurgia, radioterapia si chimioterapia:

– Pierderea poftei de mâncare: modificări ale apetitului sunt comune in cursul tratamentelor pentru cancer, în special dupa chimioterapie. Pierderea apetitului poate duce la pierdere in greutate, malnutritie si pierderea de masa si forta musculara. Combinatia de pierdere în greutate si pierderea masei musculare mai este denumita si casexie.

– Oboseala: Oboseala este epuizarea extremă si este o problema comuna pe care oamenii cu cancer o prezinta. Mai mult de jumatate dintre pacienti prezinta oboseala în timpul chimioterapiei sau radioterapiei si pana la 70 % dintre pacientii cu cancer avansat prezinta oboseala.

– Caderea parului: Chimioterapia poate cauza caderea parului prin deteriorarea foliculilor de par responsabili pentru cresterea parului. Caderea parului apare de obicei pe cap, fata, brate, picioare, axile si zonele intime.  Parul poate cade in intregime, treptat sau în sectiuni. În unele cazuri, parul pur si simplu devine subtire. Caderea parului este, de obicei temporară, iar părul creste la loc dupa terminarea tratamentului.

– infectii: O infectie se produce atunci când bacteriile, virusuri sau ciuperci invadeazaa corpul si sistemul imunitar nu este capabil să le distrugă destul de repede. Pacientii cu cancer sunt mai susceptibili de a dezvolta infectii, deoarece atat cancerul cat si tratamentul pentru cancer (în special chimioterapia si radioterapia) pot slăbi sistemul imunitar. Simptomele includ, febra, disconfort, dureri musculare, dureri si oboseală. Infectia este de obicei tratata cu antibiotice.

-Greata si varsaturile: Greata si vărsăturile sunt frecvente la pacientii tratati cu chimioterapie pentru cancer si la unii pacientii care au primit alte tipuri de tratament. Multi pacienti cu cancer spun ca se tem greată si vărsături, mai mult decât orice alte efecte secundare ale tratamentului cancerului. Când sunt minore si tratate rapid, greata si vărsăturile pot fi destul de incomode, dar nu cauzeaza probleme serioase. Vărsăturile persistente pot cauza deshidratare, dezechilibru electrolitic, pierderea in greutate si depresie.

-amorteală, furnicături, slăbiciune, dureri de cap, dificultăti de vorbire (tulburări ale sistemului nervos): tulburările sistemului nervos pot fi cauzate de mai multi factori incluzand cancerul, tratamentele pentru cancer sau medicamentele. Simptomele care rezultă dintr-o perturbare sau deteriorare a nervilor cauzate de operatia de cancer si tratamentul cu radiatii sau chimioterapie, pot apare la scurt sau mai tarziu după tratament.