Cancerul Sistemului Nervos

Atunci când celulele normale din corpul uman cresc sau sunt deteriorate, ele mor si organismul produce celule noi care le ia locul. Când acest proces nu merge bine, organismul produce celule noi, chiar dacă acestea nu sunt necesare si celulele vechi nu mor. O masă de celule poate apare, iar această acumulare se numeste crestere tisulara sau tumora.

Există două tipuri de tumori cerebrale:

    Benigne (necanceroase)

– nu contin celule canceroase.

– pot fi, de obicei eliminate si rareori cresc din nou.

– rareori se răspândesc în alte părti ale corpului, sau invadeaza tesuturile din jurul lor. Cu toate acestea, tumorile benigne pot comprima zonele sensibile ale creierului si cauza probleme de sănătate.

– spre deosebire de tumorile benigne din alte părti ale corpului, tumorile cerebrale benigne pot pune viata in pericol,.

– tumorile cerebrale benigne pot deveni maligne.

    Maligne (canceroase)

– contin celule canceroase.

– probabilitate mare să crească rapid.

– deseori invadeaza tesutul cerebral sanatos din apropiere.

– celulele canceroase se pot rupe din tumoarea cerebrala maligna principala si se  răspândesc în alte zone ale creierului.

– celule canceroase care se rup si răspândesc la maduva spinarii, pot cuprinde sistemul nervos si pot provoca probleme grave de sănătate.

Medicii clasifica suplimentar tumorile cerebrale în patru clase:

– Gradul 1: benigne. Celulele arata ca celulele normale ale creierului si cresterea tumorii este lenta.

– Gradul 2: prima etapă a unei tumori maligne. Celule tesutului încep să semene mai putin cu celulele normale.

– Gradul 3: cresterea tesutului malign devine accelerata. Celulele creierului arata foarte diferit de celulele normale.

– Gradul 4: Tesutul malign arata anormal, nu mai seamna deloc cu tesutul normal, iar rata de crestere este foarte accelerata.

Desi mai frecvent in randul adultilor decat copiilor, o tumora de grad scazut poate deveni o tumora de grad înalt in evolutie.

Există mai multe tipuri de tumori cerebrale primare. Tumorile cerebrale primare sunt denumite în functie de zona creierului unde se formează initial. Cel mai frecvent tip de tumoare(tumora) pe creier începe în glandele gliale si se numeste un gliom. Alte tipuri comune includ Astrocitomul (apare în emisferele cerebrale), Ependimomul (ventriculi măduvei spinării), Meningiom (meninge) si Oligodendrogliom (tesutul nervos).

Medicii rareori stiu motivul exact pentru care o persoană dezvoltă o tumoare pe creier. În timp ce este nevoie de cercetari suplimentare, studiile au constatat următoarele ca factori de risc recunoscuti pentru tumorile cerebrale:

– radiatii ionizante: Un nivel ridicat de radiatii ionizante (cum ar fi razele X in doze mari si radioterapia) s-a dovedit ca provoca deteriorarea celulelor, ducand la cresterea riscului pentru tumori cerebrale.

– Istoric familial: Desi rare, s-au găsit un număr mic de familii cu mai multi membri cu tumori cerebrale.

Medicii si cercetatorii inca determina cauzele posibile ale unei tumori cerebrale. Există, cu toate acestea, factorii de risc recunoscuti pentru a vă ajuta să preveniti aparitia unei tumori cerebrale.

În prezent, cea mai bună cale de a reduce riscul este familiarizarea cu istoricul familiei dumneavoastră, sa stii dacă există indicatori ereditari si protejaza-te de expunerea la niveluri ridicate de radiatii ionizante. (vezi Factori de risc.)

Simptomele de tumoare pe creier sunt dependente de tipul, dimensiunea si locatia în creier. Simptomele secundare pot fi, de asemenea, cauzate de presiunea tumorala pe un nerv, tumefactia creierului datorita blocarii sau acumularii de lichid  cefalorahidian si deteriorarea altor zone ale creierului.

– dureri de cap (de obicei mai puternic la trezire)

– modificări de vedere, vorbire sau de auz

– greata si varsaturile

– incapacitate de concentrare; pierderea memoriei

– probleme cu mersul sau mentinerea echilibrului

– spasme musculare, convulsii sau convulsii

– amorteală sau furnicături la nivelul membrelor

Simptomele unei tumori cerebrale pot fi adesea cauzate si de alte boli. Consultati-vă medicul pentru diagnostic si tratament, dacă aveti unul sau mai multe dintre aceste simptome.

Unul sau mai multe dintre următoarele teste sunt comune pentru o tumoare pe creier:

– examenul Neurologic: medicul dumneavoastră vă va efectua teste de vedere, auz, vigilentă si forta musculara(inclusiv coordonare si reflexele). Medicul va verifica tumefactia ochilor, ce poate fi cauzata de o tumoare pe creier, ce comprima nervul optic(care conecteaza ochii la creier).

– RMN: de asemenea, cunoscuta sub numele de imagistica prin rezonanta magnetica. Un dispozitiv mare, utilizează magnetismul conectat la un calculator pentru a lua imagini detaliate ale creierului. Medicul poate utiliza, de asemenea substanta de contrast speciala, care este injectata în vasele de sange de la brat sau mână, care fac zonele anormale ale creierului (cum ar fi o tumoare) mai usor de detectat.

– scanare CT(tomografie computerizata):  O imagine tridimensională a interiorului capului este luată cu un aparat cu raze X. Un computer apoi combină aceste imagini într-o imagine detaliată, în sectiune transversală, care prezinta orice anomalii sau tumori.

Pentru a ajuta suplimentar la detectarea oricarei tumorile cerebrale potentiale, medicul vă poate efectua alte teste cum ar fi angiografia, punctia maduvei spinării si/sau o biopsie.

Tratamentul pentru tumorile cerebrale poate include interventia chirurgicală, radioterapie si chimioterapie.

Chirurgia este de obicei prima linie de tratament pentru cele mai multe tipuri de tumori cerebrale. Procedeul chirurgical este cunoscut ca si craniotomie. Chirurgul va face o incizie in scalp, apoi scoate o mică bucatica de os din craniu.

Ati putea sta treaz pentru o parte sau toata operatia. Pentru a ajuta chirurgul sa protejeze zone importante ale creierului în timpul operatiei, el vă poate cere să efectuati comenzi simple, cum ar fi miscarea unui membru, sa spuneti alfabetul sau o poveste. Când a terminat, chirurgul va acoperi orificiul cranian cu o mică bucată de os sau metal sau material textil si închide incizia scalpului.

Uneori, chirurgul poate să nu elimine toata tumora, fara a afecta alte zone sanatoase ale creierului. În aceste cazuri, este nevoie de tratament suplimentar cu radiatii sau chimioterapie.

Radioterapia se referă la raze X de energie mare, destinate pentru a distruge celulele canceroase. Ca si chirurgia, radioterapia distruge numai celulele canceroase ce stau in calea fasciculului de radiatie. În functie de mărimea si localizarea tumorii cerebrale, radiatia poate fi adresată unui zone a creierului, întregul creier, sau orientată spre măduva spinării.

Chimioterapia se referă la utilizarea de medicamente pentru a distruge celulele canceroase oriunde in corp. Chimioterapia este administrata de un oncolog medical.

Cele mai multe chimioterapice folosite pentru tumorile cerebrale sunt administrate pe gura(oral) sau pe venă (intravenos) si de multe ori în timpul sau după radioterapie. Medicamentele intra in fluxul sanguin si apoi in tot corpul. Aceste medicamente pot fi administrate in ambulatoriu intr-un spital, la cabinetul medicului  sau la domiciliu. Rareori este necesara o spitalizare.

La unii adulti cu gliom de grad înalt, medicul poate insera o placuta cu chimioterapice in creier. Placuta, de marimea unui ban, se va dizolva într-o perioadă de câteva săptămâni, eliberând droguri chimioterapice in creier. Aceste medicamente ajuta distrugerea celulelor canceroase si poate preveni recidiva tumorii.

Următoarele sunt efectele secundare comune ale tratamentelor tumorilor cerebrale:

– Pierderea poftei de mâncare: modificările apetitului sunt comune in cancer si tratamentul cancerului, în special dupa chimioterapie. Pierderea apetitului poate duce la pierderea in greutate, malnutritie si pierderea de masa si forta musculara. Combinatia de pierdere în greutate si pierderea masei musculare este numita si casexie.

– Deteriorarea creierului: chirurgia creierului, chimioterapia si radioterapia pot afecta tesutul normal. Abilitatile cognitive pot fi afectate, inclusiv gândirea, văzul si auzul. Acestea pot duce la modificări de personalitate si convulsii. Cele mai multe dintre aceste probleme diminua sau vor dispăre în timp si este nevoie de terapie fizică sau logopedie pentru a facilita recuperarea. În unele cazuri, leziunile creierului pot fi permanente.

– Oboseala: Oboseala este epuizarea extremă si este o problema comuna pe care oamenii cu cancer o prezinta. Mai mult de jumatate dintre pacienti prezinta oboseala în timpul chimioterapiei sau radioterapiei si pana la 70 % dintre pacientii cu cancer avansat prezinta oboseala.

– Retentia de lichide(hidrocefalie): Uneori tratamentul cancerului poate provoca acumularea de lichid în craniu, care poate duce la umflarea creierului, numita hidrocefalie. S-ar putea simti o presiune, sau o durere de cap. Echipa medicala vă va monitoriza pentru orice semn de acumulare de lichid. Tratamentele includ administrarea unui  corticosteroid sau dacă este necesar, o a doua interventie chirurgicala pentru a reduce acumularea de lichid.

– Caderea parului: radioterapia si chimioterapia cauzeaza caderea parului prin deteriorarea foliculilor de par responsabili pentru cresterea parului. Caderea parului apare de obicei pe cap, fata, brate, picioare, axile si zonele intime. Parul poate cadea in intregime, treptat sau în sectiuni. În unele cazuri, parul va deveni subtire si uscat. Caderea parului este, de obicei temporară, iar părul creste la loc.

– Infectii: O infectie se produce atunci când bacteriile, virusuri sau ciuperci invadeaza corpul si sistemul imunitar nu este capabil să le distrugă destul de repede. Pacientii cu cancer sunt mai susceptibili de a dezvolta infectii, deoarece atat  cancerul cat si tratamentul pentru cancer (în special chimioterapiaa si radioterapia) pot slăbi sistemul imunitar. Simptomele includ, febra, disconfort, dureri musculare, dureri si oboseală. Infectia este de obicei tratata cu antibiotice.

– Greata si varsaturile: Greata si vărsăturile sunt frecvente la pacientii tratati cu chimioterapie pentru cancer si la unii pacientii care primesc radioterapie. Multi pacienti cu cancer spun ca se tem greată si vărsături, mai mult decât orice alte efecte secundare ale tratamentului cancerului. Când sunt minore si tratate rapid, greata si vărsăturile pot fi destul de incomode, dar nu cauzeaza probleme serioase. Vărsăturile persistente pot cauza deshidratare, dezechilibru electrolitic, pierderea in greutate, depresie si evitarea chimioterapiei.

– Amorteală, furnicături, slăbiciune, dureri de cap, dificultăti de vorbire (tulburări ale sistemului nervos): tulburări ale sistemului nervos pot fi cauzate de mai multi factori, incluzand cancerul, tratamentele pentru cancer sau medicamentele. Simptomele care rezultă din perturbarea sau deteriorarea nervilor, determinata de operatia de cancer, tratamentul cu radiatii sau chimioterapie, pot apare la scurt timp după tratament sau mai târziu.

– Complicatii pituitare: radioterapia poate afecta zona glandei pituitare(hipofiza) din creier. La copii, acest lucru poate duce la încetinirea in dezvoltare si a potentialului de învătare. Pentru copii si adulti, radioterapia poate creste riscul de tumori secundare mai tarziu in viata.