Cancerul Esofagian
Generalitati
Esofagul este un tub de 25 cm lungime, gol, muscular care se conectează la faringe si la stomac. Atunci când o persoană înghite, peretii esofagului se contracta pentru a împinge produsele alimentare în jos, în stomac. Glandele din mucoasa esofagului produc mucus, care pastreaza peretii esofagului umezi si face mai usoară înghitirea. Esofagul este situat chiar în spatele traheei.
Cancerul esofagian, incepe atunci cand celulele mucoasei esofagului cresc incontrolabil si formează în cele din urmă o tumoare(tumora). Cancerul esofagului începe în stratul interior al peretelui esofagian si creste spre exterior. În cazul în care metastazeaza, sau disemineaza prin peretele esofagian, se pot invada ganglionii limfatici, vasele de sange din torace si alte organe din apropiere. Cancerul esofagian poate, de asemenea, sa se extinda la plamani, ficat, stomac si alte părti ale corpului.
Există două tipuri de cancer esofagian: carcinom cu celule scuamoase si adenocarcinomul. Carcinomul cu celule scuamoase apare in celulele scuamoase care tapeteaza partea de sus si de mijloc a esofagului. Adenocarcinomul incepe în tesutul glandular din partea inferioară a esofagului, la jonctiunea dintre esofag si stomac. Tratamentul este similar pentru ambele tipuri.
Stadializare
Stadiul I: Cancerul se găseste doar în straturile celulare superficiale care tapeteaza mucoasa esofagului.
Stadiul II: Cancerul implică straturile profunde ale mucoasei esofagului sau s-a extins la ganglionii limfatici din apropiere. Cancerul nu s-a extins la alte părti ale corpului.
Stadiul III: cancerul a invadat mai adânc în peretele esofagului sau s-a extins la tesuturi sau ganglionii limfatici in apropiere de esofag. Acesta nu s-a raspandit in alte parti ale corpului.
Stadiul IV: cancerul s-a extins în alte părti ale corpului. Cancerul esofagian se poate răspândi aproape oriunde in organism, inclusiv ficat, plamani, creier si oase.
Factori de risc
Factorii de risc pentru cancerul esofagian includ:
– Varsta: Oamenii cu varste cuprinse intre 45 si 70 de ani au cel mai mare risc. Majoritatea persoanelor care dezvolta cancer esofagian sunt peste 60 de ani.
– Sex: Bărbatii au de aproape trei ori mai multe sanse decat femeile de a dezvolta cancer esofagian.
– Rasa: Afro-americanii au de doua ori mai multe sanse decat caucazieni de a dezvolta cancer esofagian.
– Consumul de tutun: utilizarea oricarei forme de tutun, incluzand tigari, trabucuri, pipe, tutun de mestecat si prizat, creste riscul de cancer esofagian.
– Consumul de alcool: Consumul exagerat de alcool pe termen lung creste riscul de carcinom cu celule scuamoase al esofagului, mai ales atunci cand sunt combinate cu consumul de tutun.
– esofag Barrett: Această conditie(boala) se poate dezvolta la unele persoane care au boli cronice de reflux gastroesofagian (BCRE) sau esofagita (inflamatie a esofagului), chiar si atunci când o persoană nu prezinta simptome de arsuri cronice la stomac. Deteriorarea mucoasei esofagului produce modificari anormale în celule. Aceasta este o conditie premaligna care poate sa se tranforme în adenocarcinom al esofagului.
Dieta: O dieta cu continut scăzut în fructe si legume si anumite vitamine si minerale poate creste riscul unei persoane de a dezvolta cancer esofagian.
– Obezitatea: Supraponderalii cu un exces de grasime corporala poate creste riscul unei persoane de a dezvolta adenocarcinom esofagian.
– ingestia de lesie(hidroxid de sodiu): ingestia de lesie la copii este asociata cu o crestere a carcinomului cu celule scuamoase. Lesia poate fi găsita în unele produse de curătenie.
– acalazia: acalazia este o conditie(boala) în cazul în care inelul muscular inferior al esofagului nu se mai relaxeaza în timpul înghitirii produselor alimentare si creste riscul de carcinom cu celule scuamoase.
– Istoricul medical: Pacientii care au avut alte tipuri de cancer al capului si gatului au un risc crescut de a dezvolta un al- 2 –lea tip de cancer în zona capului si gâtului, inclusiv a cancerului esofagian.
Profilaxie
Cele mai bune metode pentru a preveni cancerul de esofag sunt de a intrerupe (sau de a nu începe) folosirea tutunului si de a limita consumul de alcool.
Simptome
Simptomele de cancer esofagian pot include:
– Dificultăti la înghitire, mai ales atunci când consumul de carne, pâine sau legume crude (pe masura ce tumora creste, se poate bloca calea spre stomac. Chiar lichidele pot produce durere la înghitire).
– presiune sau arsură în piept
– pierdere severă si inexplicabilă în greutate
– durere în gât sau spate, în spatele sternului sau între omoplati
– raguseala sau tuse cronica
– vărsături
– tuse cu sânge
– sufocare frecventa la inghitirea produselor alimentare
Cu toate acestea, asemenea simptome pot apare si in alte conditii(boli) mai frecvente si mai putin severe.
Explorari paraclinice
Testele pentru a evalua cancerul esofagian pot include:
– Radiografia esofagului dupa inghitirea bariului: de asemenea, numita esofagograma, este o radiografie cu raze X a esofagului dupa ingestia de bariu lichid. Pacientul bea bariu lichid, care acoperă interiorul esofagului. Bariu face ca orice modificări în forma esofagului sa fi vizibile pe radiografii. Dacă există o anomalie, medicii pot recomanda o endoscopie superioară si biopsie pentru a determina dacă cancerul este prezent.
– esofagoscopia: de asemenea, numita endoscopie este o examinare a interiorului esofagului cu ajutorul unui tub subtire luminat numit endoscop. Un anestezic, sau substantă care determina pierderea constientei, este utilizat de obicei în timpul acestei proceduri. Dacă se găseste o zonă anormală, medicul poate recolecta celule si tesut prin endoscop, pentru examinarea la microscop. Aceasta se numeste o biopsie. O biopsie poate demonstra modificari de cancer, o anomalie tisulara care poate duce la cancer, sau alte conditii(boli).
– endoscopie superioară(de asemenea, numita esofago-gasto-duodenoscopie, sau EGD): un tub subtire, flexibil, cu o camera video si lumina la un capat este trecut în jos în gât si în esofag. Acest test permite medicului sa vada mucoasa esofagului. Dacă se găseste o anomalie, o biopsie va fi efectuata pentru a determina dacă este benignă(necanceroasa) sau maligna(canceroasa). O endoscopie poate ajuta, de asemenea, la depasirea zonei blocate, astfel încât produsele alimentare pot trece temporar pana se incepe tratamentul.
– bronhoscopia: Similar cu endoscopia de mai sus, medicul trece un tub subtire, flexibil, cu o lumină la capăt, în gură sau nas în jos, prin trahee si în căile respiratorii ale plămânilor. O bronhoscopie poate fi efectuată în cazul în care tumora unui pacient este situata în partea superioară, in cele două treimi superioare din esofag pentru a determina dacă tumora invadează caile respiratorii, inclusiv traheea si arborele bronsic.
– CT (tomografie computerizata): O scanare CT creeaza o imagine tridimensională a interiorului corpului cu un aparat cu raze X. Un computer apoi combină aceste imagini într-o imagine detaliată, în sectiune transversală, care prezinta orice anomalii sau tumori.
– IRM (imagistica prin rezonanta magnetica): Un RMN utilizează câmpuri magnetice, nu raze X, pentru a produce imagini detaliate ale organismului.
– PET (tomografie cu emisie de pozitroni): Într-o scanare PET, molecule de zahar radioactiv sunt injectate în corp. Celulele canceroase absorb zahăr mai repede decat celulele normale, astfel încât acestea lumineaza pe scanarea PET. Scanarea PET este adesea folosita pentru a completa informatiile colectate de la CT, RMN si examen fizic.
– scintigrafia osoasa: Aceasta tehnica creează imagini ale oaselor pe un ecran de calculator sau pe un film, putand arata daca cancerul s-a extins la oase. O cantitate mică de substantă radioactivă este injectată într-o venă; ea calatoreste prin vasele de sange si se colecteaza in oase, în special în zonele de crestere osoasă anormală. Un instrument numit scaner măsoară nivelurile de radioactivitate în aceste domenii.
Tratament
Chirurgia este tratamentul cel mai frecvent pentru cancerul esofagian. De obicei, chirurgul indeparteaza tumora împreună cu tot esofagul sau o parte din el, ganglionii limfatici din apropiere si a alte tesuturi din zona.
Chirurgie
O operatie pentru a elimina esofagul se numeste esofagectomie. Chirurgul leagă partea sănătoasă rămasă a esofagului la stomac, astfel încât pacientul este încă în măsură să înghită. Uneori, un tub de plastic sau o parte din intestin sunt folosite pentru a face conexiunea. Chirurgul poate extinde deschiderea între stomac si intestinul subtire, pentru a permite continutului stomacal sa treaca mai usor in intestinul subtire. Uneori interventiile chirurgicale se fac dupa alte tratamente.
Pentru a ajuta pacientii sa poata manca si pentru ameliorarea simptomelor cauzate de cancer, chirurgii pot crea un by-pass, sau noi cai spre stomac, dacă o tumora blocheaza esofagul, dar nu poate fi eliminata. Chirurgul poate face o gastrostomie sau jejunostomie percutanata(numit tub de alimentare), astfel încât pacientul sa poata primi hrana direct în stomac sau intestin. Acest lucru poate fi realizat înainte de chimioterapie si radioterapie pentru a te asigura că pacientul poate mânca hrană suficientă pentru a-si mentine greutatea si puterea în această fază a tratamentului.
Oamenii care au probleme cu mâncatul si băutul ar putea avea nevoie de hranire si lichde pe cale intravenoasa pentru câteva zile înainte si după operatie, precum si antibiotice pentru a preveni sau a trata infectia. O interventie chirurgicala pentru cancer esofagian poate provoca dureri de scurtă durată si sensibilitate în zona operatiei, dar acest disconfort sau durere pot fi controlate cu medicamente. Pacientii sunt invatati “respiratii speciale” si exercitii de tuse pentru a păstra plamanii in stare functionala normala.
Radioterapia
Radioterapia implică raze cu energie inalta pentru a distruge celulele canceroase. Radioterapia afecteaza celulele canceroase numai in zona tratată. Radioterapia poate proveni dintr-un aparat din afara organismului, numita radioterapie externă sau din materiale radioactive plasate în tumora sau în apropierea ei, numita radioterapie internă. Un tub de plastic poate fi introdus în esofag care trebuie sa fie destins în timpul radioterapiei. Această procedură se numeste intubare intraluminala si dilatare.
Radioterapia poate fi utilizata singura sau în combinatie cu chimioterapia ca tratament primar în loc de o interventie chirurgicală, în special în cazul în care mărimea sau localizarea tumorii face operatia dificilă. Medicii pot combina, de asemenea, radioterapia cu chimioterapia pentru a micsora tumora inainte de interventia chirurgicala. Chiar dacă tumora nu poate fi îndepărtata prin interventie chirurgicală sau distrusa în totalitate de radioterapie, radioterapia poate ajuta la ameliorarea durerii si a înghititului.
Radioterapia afecteaza atat celule normale cat si celulele canceroase. Efectele secundare ale radioterapiei depind în principal de doză si zona corpului care este tratata. Reactii adverse frecvente ale radioterapiei la esofag sunt gură uscată si dureri în gât; dificultate la înghitire; umflarea gurii si gingiilor; carii dentare; oboseală; piele modificata la locul tratamentului; pierderea poftei de mâncare.
Chimioterapia
Chimioterapia este folosirea de medicamente pentru distrugerea celulelor canceroase. Medicamentele anticancer utilizate pentru a trata cancerul esofagian difuzeaza in intreg organismul. Medicamentele folosite impotriva cancerului esofagian sunt, de obicei administrate prin injectare într-o venă (IV).
Chimioterapia poate fi combinata cu radioterapia ca tratament primar (în loc de chirurgie) sau pentru a micsora tumora înainte de interventia chirurgicală. Chimioterapia sistemică este eliberata in fluxul sanguin, tintind celulele canceroase oriunde in corp. Chimioterapia, la fel ca si radioterapia, afecteaza celulele normale dar si celulele canceroase. Efectele secundare depind în mare măsură de medicamentele specifice si doza(cantitatea de medicament administrată). Reactiile adverse frecvente ale chimioterapiei includ greata si vărsături, apetit scazut, căderea părului, eruptii cutanate si mâncărime, ulceratii la gura si buze, diaree si oboseală. Aceste efecte secundare diminueaza traptat în timpul perioadelor de recuperare între tratamente sau după ce tratamentul este oprit.
Terapia cu laser
Terapia cu laser este utilizarea de lumină cu intensitate mare pentru a distruge celulele tumorale. Terapia cu laser afecteaza celulele numai în zona tratată. Medicul poate folosi terapia cu laser pentru a distruge tesutul canceros si a ameliora un blocaj al esofagului, atunci când cancerul nu poate fi îndepărtat prin interventie chirurgicală. Ameliorarea blocajui poate ajuta la reducerea simptomelor, în special problemele de deglutitie. Terapia cu laser poate provoca dureri de scurtă durată, la locul administrarii tratamentului, dar acest disconfort poate fi controlat cu medicamente.
Terapia fotodinamică (TFD)
Aceasta este un tip de terapie laser care implică utilizarea de medicamente, care sunt absorbite de celulele canceroase. Atunci când sunt expuse la o lumina speciala, medicamentele devin active si distrug celulele canceroase. Acest lucru este folosit pentru a face mai usoară deglutitia(mancatul), mai ales in cazul persoanelor care nu suporta o interventie chirurgicală, radioterapie sau chimioterapie. Medicul poate folosi TFD pentru ameliorarea simptomelor de cancer esofagian, cum ar fi dificultate la inghitire. Desi terapia fotodinamică poate ameliora problemele de înghitire pentru o scurtă perioadă, nu este o terapie curativa.
Terapia fotodinamică face pielea si ochii foarte sensibili la lumină timp de 6 săptămâni sau mai mult dupa tratament. Alte efecte secundare temporare ale TFD pot include tuse, probleme de inghitire, dureri abdominale si respiratie dureroasă sau dificultăti de respiratie.
Efecte secundare
Efectele secundare cancerului si tratamentului cancerului pot include:
– diaree: Diareea este eliminarea frecventa, de scaune moi sau apoase intestinale. Acesta este un efect secundar comun al anumitor chimioterapice sau ale radioterapiei. Sunt disponibile medicamente pentru a trata diarea. În unele cazuri, diareea poate duce la deshidratare si trebuie sa fie tratata in spital sau clinica cu lichide intravenos si înlocuirea de saruri minerale.
– dificultăti de înghitire (disfagie): Disfagie apare atunci cand un pacient are probleme cu inghitirea alimentelor sau lichidelor, pentru a le trece în jos în gât. Unii pacienti pot sa tuseasca sau se sufoca atunci când încearcă să înghită, sau simt ca alimentele se blocheaza în gât. Dificultătile de înghitire sunt un efect secundar relativ comun al unor tratamente pentru cancer. Efectele secundare ale tratamentului cancerului, care pot provoca dificultăti de înghitire includ durere, durere sau inflamatie în gât, esofag sau gura (mucozită); gură uscată de la radioterapie sau chimioterapie; infectii ale gurii sau esofagului de la radioterapie sau chimioterapie; umflarea sau constrictia gâtului sau esofagului de la radioterapie si interventii chirurgicale; modificari fizice ale gurii, maxilarului, gâtului sau esofagului, ca urmare a interventiei chirurgicale.
– Caderea parului (alopecie): Un efect secundar potential al chimioterapiei este caderea parului. Chimioterapia cauzeaza pierderea parului prin deteriorarea foliculilor de par responsabili pentru cresterea parului. Caderea parului poate avea loc pe tot corpul, inclusiv capul, fata, brate, picioare, axile si zonele intime. Parul poate cadea in intregime, treptat sau în sectiuni. În unele cazuri, parul devine subtire si uscat. Pierderea parului cuiva poate fi o experientă psihologica si emotionala neplacuta si poate afecta imaginea de sine si calitatea vietii pacientului. Cu toate acestea, pierderea parului este de obicei temporara, iar parul creste la loc.
– Hipercalcemia: Hipercalcemia este un nivel neobisnuit de mare de calciu în sânge. Hipercalcemia poate pune viata în pericol si este cea mai frecventa afectiune metabolica asociata cu cancerul, care apare la 10% – 20% din pacientii cu cancer. Desi cea mai mare parte a calciului in organism este depozitat in oase, aproximativ 1% din calciu organismului circula in sange. Calciul este important pentru multe functii ale corpului, inclusiv formarea osoasa, contractii musculare si nervoase si functia creierului. Pacientii cu hipercalcemie pot prezenta pierderea poftei de mâncare, greată si/sau vărsături; constipatie si dureri abdominale; sete si urinare frecventă; oboseală, slăbiciune si dureri musculare; modificari în statusul mental, inclusiv confuzie, dezorientare si dificultate de gândire; dureri de cap. Hipercalcemia severă poate fi asociată cu pietre la rinichi, batai neregulate ale inimii sau atac de cord si eventual, pierderea cunostintei si comă.
– infectii: O infectie se produce atunci când bacteriile, virusuri sau ciuperci invadeaza corpul si sistemul imunitar nu este capabil să le distrugă destul de repede. Pacientii cu cancer sunt mai susceptibili de a dezvolta infectii, deoarece atat cancerul cat si tratamentele pentru cancer (mai ales chimioterapia si radioterapia) pot slăbi sistemul imunitar. Simptomele de infectie includ febra (temperatura de 38 °C sau mai mare); frisoane sau transpiratii; durere în gât sau ulceratii în gură; durere abdominală; durere sau arsura la urinat sau urinare frecventă; diaree sau răni în jurul anusului; tuse sau dispnee; roseată, umflături sau durere, în special în jurul unei taieturi sau rani; scurgeri vaginale neobisnuite sau mâncărime.
– leziuni bucale (mucozita): Mucozita este o inflamatie a interiorului gurii si gâtului, ceea ce duce la ulcere dureroase si răni ale gurii. Mucozita poate fi cauzata de chimioterapie direct, de imunitatea redusa datorita chimioterapiei sau radioterapiei în zona capului si gâtului.
– Greata si varsaturile: Vărsătura este actul de expulzare a continutului stomacului prin gura. Este un mod natural al organismului să scape de substante nocive. Greata este nevoia de a voma. Greata si varsaturile sunt frecvente la pacientii tratati cu chimioterapie pentru cancer si la unii pacientii care primesc radioterapie. Multi pacienti cu cancer spun ca se tem greată si vărsături mai mult decât orice alte efecte secundare ale tratamentului. Când sunt minore si tratate rapid, greată si vărsăturile pot fi destul de incomode, dar nu cauzeaza probleme grave. Vărsăturile persistente pot cauza deshidratare, dezechilibru electrolitic, pierderea in greutate, depresie si evitarea chimioterapiei.
– Durerea: În functie de stadiul bolii, 30% – 75% din toti pacientii cu cancer au durere. Aproximativ 85%- 95% din durerile de cancer pot fi tratate cu succes. Durerea poate face alte aspecte ale cancerului sa para mai grave, cum ar fi oboseala, slabiciune, tulburari de somn si confuzie. Durerea poate veni de la tumora sau poate fi un rezultat al tratamentului cancerului. Durerea de la o tumora poate fi rezultatul cresterii si răspândirii tumorale in oase sau alte organe sau presiunii asupra nervilor pe care ii lezeaza. Durerea de la chirurgie este normală si poate persista luni sau ani.
– Pierderea in greutate: Pierderea in greutate este comuna in randul pacientilor cu cancer si este adesea primul semn pe care pacientii cu cancer il observa.. Până la 40% din persoanele cu cancer raporteaza pierderea in greutate inexplicabila la stabilirea diagnosticului si până la 80% dintre pacientii cu cancer avansat prezinta pierdere marcata in greutate si senzatie de istovire generala, stare denumita si casexie. Pierderea in greutate este mai frecventă la pacientii cu tumori solide decat la persoanele cu cancer de sange. Pierderea in greutate este adesea asociata cu oboseală, slăbiciune, pierderea de energie si incapacitatea de a efectua sarcinile de zi cu zi.