Cancerul de Prostata

              Cancerul de Prostata 

Cancerul de prostata este cancerul cel mai frecvent in randul barbatilor(exceptand cancerul pielii) in Statele Unite. Desi numărul de bărbati cu aceasta boala este mare, numărul de oameni care se asteaptă să moară de aceasta boala este considerabil mai mică, deoarece majoritatea celor diagnosticati cu cancer de prostata nu mor din cauza lui.

Prostata este o glandă care este parte a sistemului reproductiv masculin. Aceasta este situata chiar sub vezica urinara si in fata rectului si este în mod normal de marimea unei nuci. Desi există mai multe tipuri de celule in prostata, cancerul de prostata incepe in celulele glandei.

Cresterile de prostata pot fi benigne (necanceroase) sau maligne (canceroase). Cresterile  benigne includ hiperplazia benignă de prostată (HBP), o problemă comună, dar care nu este cancer. In HBP, prostata creste mai mare si ingusteaza uretra, impiedecand fluxul normal al urinei. (În Statele Unite, majoritatea barbatilor in varsta de peste 50 de ani au simptome de HBP. Pentru unii oameni, simptomele pot fi destul de severe si necesita tratament.)

– sunt rareori o amenintare pentru viată

– Poate fi îndepărtata si, probabil, nu va creste din nou

– Nu invadeaza tesuturile din jurul lor

– Nu se raspandeste(disemineaza) in alte parti ale corpului

– Poate fi o amenintare la adresa vietii

– Deseori pot fi eliminate, dar uneori cresc din nou

– pot invada si distruge tesuturile si organele din jur

– se poate raspandi in alte parti ale corpului

Celulele canceroase se pot raspandi prin desprinderea din tumora de prostată. Ele intră in vasele de sange sau vasele limfatice, care se ramifica in toate tesuturile organismului. Celulele canceroase se pot atasa la alte tesuturi, pot creste si forma noi tumori care pot afecta aceste tesuturi. Raspandirea cancerului este numita metastazare.

Nimeni nu stie cauzele exacte ale cancerului de prostata. Medicii rareori stiu de ce un om dezvolta cancer de prostata si altul nu. Cu toate acestea, cercetarile au aratat ca barbatii cu anumiti factori de risc au mai multe sanse decat altii de a dezvolta cancer de prostata. Un factor de risc este orice lucru care poate creste riscul de a avea o boala.

Studiile au descoperit următorii factori de risc pentru cancerul de prostata:

– Varsta: Majoritatea barbatilor cu cancer de prostata sunt mai in varsta de 65 ani. Cancerul de prostata este rar la barbati mai tineri de 45 ani.

-Rasa: Cancerul de prostata este mai frecvent la afro-americani decat in orice alt grup.

– Istoricul familial: riscul unui om este mai mare în cazul în care fratele sau tatăl său a avut cancer de prostata, mai ales dacă aceste rude erau tineri atunci cand au fost diagnosticate cu aceasta boala.

– Anumite modificări de prostata: Barbatii cu celule numite Neoplazie intraepitelială prostatică de grad inalt(PIN) pot prezenta un risc crescut pentru cancerul de prostata. Acestea sunt celule de prostata care arata anormal la microscop.

Multi barbati care au factori de risc nu fac cancer de prostata. Pe de altă parte, bărbatii care fac cancer de prostata de multe ori nu au niciun factor de risc cunoscuti.

Cancerul de prostata poate fi uneori asociat cu factori de risc cunoscuti pentru boala. Multi factori de risc pot fi modificati, desi nu toti pot fi evitati.

Efectul dietei asupra riscului cancerului de prostata este in curs de studiu. O dieta bogata in grasimi, in special grasimi animale, poate fi asociata cu un risc crescut de cancer de prostata. Mai multe studii sunt necesare pentru a determina dacă o dieta saraca in grasimi, cu multe fructe si legume ajuta la prevenirea cancerului de prostata. Studiile arata ca o dieta bogata in produse lactate si calciu pot fi asociate cu un risc crescut de cancer de prostata, desi cresterea poate fi mica.

Spre deosebire de alte tipuri de cancer, cancerul de prostată de multe ori creste foarte incet. Din acest motiv, multe cancere de prostata nediagnosticate nu vor pune viata în pericol.

Societatea Americana de Cancer recomanda un test de sange PSA si Tuseul rectal anual, începând de la varsta de 50 de ani, la barbatii fara probleme medicale majore, care se asteapta să trăiască cel putin 10 ani.

Barbatii cu risc ridicat ar trebui să înceapă testarea la varsta de 45 de ani. Bbărbati cu risc ridicat includ afro-americani si barbatii care au o ruda apropiata, tată, frate sau copil diagnosticat cu cancer de prostata, inainte de varsta de 65 de ani.

Un om cu cancer de prostata poate sa nu aibe niciun semn sau simptom de boala. De multe ori, atunci când apar simptome, acestea pot să nu fie din cauza cancerului. Cresterile benigne (cum ar fi HBP), o infectie sau o altă problemă de sănătate le poate provoca. Când oamenii au simptome de cancer de prostata, acestea pot include oricare dintre următoarele.

– nu este capabil de a urina

– are un timp pana la pornirea sau oprirea fluxului de urină

– nevoia de a urina des, mai ales pe timp de noapte

– flux slab de urină

– fluxul de urina care începe sa curga si se blocheaza

– durere sau arsură în timpul urinării

– dificultate in obtinerea erectiei

– sânge în urină sau spermă

– dureri frecvente in partea inferioara a spatelui, solduri sau coapsele superioare

Retineti că, dacă prezentati oricare dintre aceste simptome, trebuie să-i spuneti medicului dumneavoastră, astfel încât eventualele probleme pot fi diagnosticate si tratate.

Testele comune pentru evaluarea cancerului de prostata includ:

– examen rectal digital(tuseu rectal): Un medic introduce un deget înmănusat, lubrefiat în rect  si simte prostata prin peretele rectal. Medicul verifică orice zona dura sau noduli in  prostata.

– testare din sange pentru antigenul specific prostatic (PSA): Acest test verifică nivelul de PSA in sangele unui om.Un nivel mai mare de 7 μl/ml(Normal <4,5 μl/ml) trebuie sa te determine sa consulti medicul.

– Citoscopie: Un medic foloseste un tub subtire, luminat pentru a privi în uretra si vezica urinara.

– Ecografie transrectala: O ecografie transrectala foloseste undele sonore pentru a face o imagine a prostatei pe un ecran de computer. O sondă mica este plasata in rect apoi creaza ecouri care sunt culese de sonda. Această procedură nu doare, dar pacientii pot simti un pic de presiune.

– biopsie de prostata: in timpul unei biopsii, tesutul este extras din prostata pentru a fi examinat pentru celulele canceroase intr-un laborator. Un ac de biopsie este folosit pentru această procedură. Medicul introduce un ac îngust prin peretele rectului în prostată. Acul extrage un mic esantion de tesut si este trimis la laborator pentru testare. Această procedură este nedureroasa si provoaca foarte putin disconfort, deoarece zona este anesteziata.

Cancerul de prostată poate fi tratat prin chirurgie, radioterapie sau terapie cu hormoni. Se poate folosi o combinatie a acestor tratamente.

Chirurgia este un tratament comun pentru cancerul de prostata in stadiul incipient. Tipurile de operatii chirurgicale includ:

– prostatectomie retropubiana radicala: Această procedură elimină întreaga prostata si aproape toti ganglionii limfatici din apropierea prostatei, printr-o incizie la nivelul abdomenului.

– prostatectomia radicala perineala: Această procedură elimină întreaga prostata printr-o incizie între scrot si anus. Ganglionii limfatici din apropiere pot fi îndepărtati printr-o incizie separată în abdomen.

– prostatectomie laparoscopica: Această procedură elimină întreaga prostata si ganglionii limfatici din apropierea prostatei prin incizii mici în abdomen. Un tub subtire luminat numit laparoscop este utilizat pentru a ajuta la eliminarea prostatei.

– rezectie transuretrala a prostatei (TURP): Această procedură elimină o parte a prostatei, cu un dispozitiv lung, subtire, care este introdus prin uretra. Cancerul este apoi tăiat din prostata. Acest lucru nu poate elimina tot cancerul, dar poate elimina tesutul care blochează fluxul de urina.

– limfadenectomia pelvină: Aceasta se face de obicei în timpul prostatectomiei. Inlaturarea ganglionilor limfatici din pelvis se face pentru a vedea daca cancerul s-a extins la ei.

Timpul necesar pentru a se vindeca dupa operatie variaza de la o persoana la alta si depinde de tipul de chirurgie efectuat. Pacientii vor prezenta durere pentru câteva zile si medicamente pot fi prescrise pentru controlul durerii. Dupa operatie, uretra are nevoie de timp pentru a se vindeca. Un cateter sau tub trecut prin uretra in vezica, este utilizat pentru a drena vezica urinara.

Radioterapia foloseste raze de mare energie pentru a distruge celulele canceroase si afecteaza numai zona tratată. Exista doua tipuri de radioterapie pentru tratarea cancerului de prostata:

– radioterapie cu fascul Conformal 3-D: foloseste raze de mare energie, cum ar fi razele X sau particule de mare energie, care sunt prea mici pentru a se vedea si distrug celulele canceroase. Fasciculul de radiatii este focalizat, astfel încât acesta distruge in principal celulele canceroase nu celulele normale.

– radioterapie externa: Radiatia vine de la un dispozitiv mare din afara corpului. Tratamentul se poate face fie într-o clinică fie într-un spital. Tratamentele dureaza de obicei cinci zile pe săptămână, timp de câteva săptămâni.

– radioterapie interna (radioterapie implant sau brahiterapie): Radiatiile provin din materialul radioactiv, de obicei continut în semintele mici, care sunt puse în tesut. Semintele emit radiatii luni de zile, sunt inofensive si nu trebuie să fie eliminate.

– IMRT (radioterapie cu intensitaate modulata): un tip de radioterapie externa prin fascicul. Cu IMRT medicul foloseste un calculator pentru a planifica exact doza de radioterapie. Calculatorul utilizează informatii cu privire la dimensiunea, forma si localizarea cancerului de prostata  pentru a stabili doza de  radiatii necesara sa distruga celulele cancerului de prostata. IMRT foloseste doze mari de radiatii pentru a distruge celulele canceroase, protejand in acelasi timp celulele sanatoase care inconjoara cancerul de prostata.

Terapia hormonala scade nivelurile de androgeni, sau hormoni masculini, cum ar fi testosteronul. Un tratament hormonal poate implica medicamente sau interventii chirurgicale.

Un exemplu de medicament care blochează hormonii naturali sunt agonistii de LH-RH(agonistii hormonului de eliberare a hormonului luteinizant). Aceste medicamente blocheaza  sinteza testoteronului de catre testicule.

Un alt tip de medicamente sunt antiandrogeni – medicamente care pot bloca actiunea hormonilor masculini. Alte medicamente suplimentare pot fi utilizate pentru a preveni glandele suprarenale de a sintetiza testosteron.

O interventie chirurgicală numită orhiectomie care inlatura testiculele poate fi de asemenea folosita pentru a impiedica sinteza de testoteron. Se foloseste in cazul formelor metastatice de boala, cand se urmareste un efect rapid.

În această abordare, medicul monitorizează cu atentie evolutia cancerului de prostată. De obicei, această metodă de tratament este folosita numai atunci când cancerul de prostata are o crestere foarte lenta. Nivelul PSA (Specific Antigen-prostata-) este verificat periodic si dacă nivelul PSA începe să crească, atunci se recomanda alte optiuni de tratament.

Efectele secundare ale chirurgiei includ:

Incontinentă urinară: Acest lucru se întâmplă atunci când sunteti în imposibilitatea de a controla urina sau exista pierdere de urina.

Pacientii au pierderi de urina atunci cand tusesc, stranuta, râd sau fac efort. Acesta este cel mai frecvent tip de incontinenta dupa operatie de prostata.

Controlul normal al vezicii urinare revine pentru bărbati în câteva săptămâni sau luni de la operatie.

Impotenta: Aceasta înseamnă că nu poate avea o erectie suficient de puternica pentru a face sex. Nervii care permit oameniilor sa aiba erectii pot fi deteriorati în timpul tratamentului.

Sterilitate: Prostatectomia radicală taie tuburile dintre testicule si uretra. Aceasta înseamnă că un om nu mai poate avea copii pe cale naturala.

Limfedem: un efect secundar rar dupa scoaterea ganglionilor limfatici. Ganglionii limfatici transporta lichide de la tot corpul la inima. De multe ori, lichidul se poate colecta in picioare sau zona genitala, dar pot fi tratate cu terapie fizica.

Modificarea lungimii penisului: Un posibil efect secundar minor al chirurgiei este o scădere a lungimii penisului.

 Efectele secundare al radioterapiei

Efectele secundare ale radioterapiei includ:

Problemele vezicii urinare: Acestea includ sange in urina, urinare frecventa sau o senzatie de arsura in timpul urinarii.

Incontinentă urinară: Acest lucru este mai putin frecvent cu radioterapia decât este dupa interventia chirurgicala.

Impotenta: După mai multi ani, rata impotentei dupa iradiere este aproximativ aceeasi cu cea dupa operatie. De obicei nu apare imediat dupa tratament, dar se dezvolta incet in timp.

Oboseala: Radioterapia poate provoca, de asemenea oboseală, care poate dura câteva luni după tratament.

Limfedem: acumularea de lichid in picioare sau organele genitale este posibilă dacă ganglionilor limfatici primesc radioterapie.

Efectele secundare ale terapiei de substitutie hormonală includ:

Bufeurile

Sensibilitatea sânilor

Cresterea tesutului mamar

Slăbirea oaselor (proces numit osteoporoza)

Număr scăzut de globule rosii ( anemie)

Claritate mentală scăzută

Pierderea masei musculare

Crestere în greutate

Oboseala

Niveluri mai scazute de HDL, care este considerat colesterolul bun

Depresie