Cancerul Colorectal

Actualizat 28 07 2017/Autor: Dr Plesan Constantin

Dati clic pentru Cancerul Colorectal pentru medici

Cancerul Colorectal

Generalitati

Cancerul colorectal este o boala in care celulele normale din mucoasa colonului sau rectului incep sa se modifice, să crească necontrolat si nu mai mor.

Aceste modificări necesita ani pentru a se dezvolta; Cu toate acestea, în unele cazuri de boli ereditare, modificările pot să apară în luni de zile până la ani. Atât factorii genetici cat si de mediu pot cauza modificări.

Initial, cresterea celulară apare ca(necanceroasa) polip, benigna care poate, în timp, să devină o tumoare canceroasă. Daca nu este tratat sau eliminat, un polip poate deveni un cancer ce pune viata in pericol. Recunoasterea si eliminarea polipilor precancerosi  inainte ca acestea sa devina cancer poate preveni cancerul colorectal.

Factori de risc

Factorii de risc pentru cancerul colorectal includ:

– Vârsta peste 50: Cancerul colorectal este mult mai probabil sa apara pe masura ce oamenii imbatranesc. Mai mult de 90% din persoanele cu această boală sunt diagnosticate după 50 de ani. Varsta medie la diagnostic este de 72 ani.

– Rasa: afro-americani au cele mai mari rate de cancer colorectal sporadic(non-ereditar) in Statele Unite si cancerul de colon este o cauza principala de decese legate de cancer in randul afro-americanilor. Femeile afro-americane au mai multe sanse de a muri de cancer colorectal decat femeile de la orice alt grup rasial.

– Dieta si suplimentele: O dieta bogata in fructe si legume si saraca in carne rosie poate ajuta la reducerea riscului de cancer de colon. Studiile au descoperit, de asemenea, ca persoanele care iau suplimente cu acid folic si calciu au un risc mai mic de cancer colorectal.

– Fumatul: Studii recente au aratat ca fumatorii sunt mai predispusi sa moara de cancer colorectal decat nefumatorii.

– medicamente anti-inflamatorii nesteroidiene (AINS): Unele studii sugereaza ca aspirina si alte AINS pot reduce dezvoltarea de polipi la persoanele cu un istoric de cancer colorectal sau polipi. Cu toate acestea, utilizarea regulată a AINS poate duce la efecte secundare majore, inclusiv sângerare a mucoasei stomacului si formarea cheagurilor de sange care duc la accident vascular cerebral sau atac de cord. Administrarea de aspirina sau alte AINS nu substituie screening-ul periodic al cancerului colorectal.

– antecedente personale de cancer: Persoanele cu antecedente personale de cancer sunt mai susceptibile de a dezvolta cancer de colon. Cancerul colorectal este mult mai probabil de a se dezvolta la femeile care au avut cancer de ovar sau uter.

– inactivitate fizica si obezitatea: Oamenii care au un stil de viata inactiv (fara exercitii fizice regulate si stau mult pe scaun) si oamenii care sunt supraponderali au un risc crescut de cancer colorectal.

– istoric familial de cancer: cancerul colorectal este mai probabil sa apara la o persoană ai cărei părinti, frati sau copii au avut cancer colorectal, mai ales dacă membrul de familie a dezvoltat cancer colorectal inainte de varsta de 60 ani. Membrii familiilor cu anumite conditii(boli), cum ar fi polipoza adenomatoasă familială (FAP) sau cancerul colorectal ereditar nonpolipozic(HNPCC), de asemenea, au un risc semnificativ crescut de cancer colorectal. Rudele femeilor cu cancer uterin au, de asemenea, un risc mai mare.

– Boala inflamatorie intestinală (BII): Persoanele cu BII, cum ar fi colita ulcerativă sau boala Crohn, pot dezvolta inflamatie cronica a intestinului gros, ceea ce creste riscul de cancer de colon. BII nu este la fel ca sindromul intestinului iritabil.

– Polipi adenomatosi (adenoame): Polipii nu sunt cancer, dar unele tipuri de polipi numite adenoame sunt cele mai susceptibile de a se transforma in cancer colorectal. Polipii pot fi de multe ori complet îndepărtati folosind un instrument in timpul colonoscopiei, un test în care medicul priveste printr-un tub luminat in colon dupa ce pacientul a fost sedat. Indepartarea polipilor poate preveni cancerul de colon. Oamenii care au avut adenoame au un risc mai mare de polipi si cancer de colon, astfel încât acestia ar trebui sa aiba teste screening de urmarire în mod regulat.

Profilaxie

Atunci cand cancerul colorectal este detectat devreme, acesta poate fi adesea vindecat. Rata de deces de la acest tip de cancer a fost în scădere în ultimii 20 de ani, probabil din cauza ca mai multe cazuri sunt detectate precoce si tratamentele s-au imbunatatit.

Oamenii ≥ 50 de ani ar trebui sa fie analizati, iar anumite persoane ar trebui să înceapă mai devreme screening-ul cancerului colorectal si/sau supuse screening-ului mai des în cazul în care exista următoarele:

– Antecedente personale de cancer colorectal sau polipi adenomatoși

– Un istoric familial puternic de cancer colorectal sau polipi (cancer sau polipi la o ruda de gradul unu, mai mica de 60 ani sau la două rude de gradul intai, de orice varsta). O rudă de gradul întâi este definit ca un parinte, frate sau copil.

– Un istoric personal de boli inflamatorii intestinale cronice

– Un istoric familial de sindroame de cancer colorectal ereditar

– Dacă familia este diagnosticata inainte de 50 de ani, alti membri ai familiei ar trebui să fie testati cu cel putin zece ani mai devreme; de exemplu, în cazul în care tatăl unui individ este diagnosticat la varsta de 45 de ani, atunci copiii ar trebui să fie analizati incepand de la 35 de ani.

Teste utilizate pentru screening-ul cancerul colorectal includ:

– testul hemoragiilor oculte in scaun (THO): un test folosit pentru a detecta sange in fecale (scaun), care poate indica prezenta de polipi sau cancer. Polipi si cancerul nu sângereaza continuu, astfel THO trebuie să se facă pe mai multe probe de scaun în fiecare an si ar trebui să fie repetate anual. Acest test are sensibilitate scazuta pentru detectarea cancerului de colon si nu ar trebui să fie utilizat singur în screening-ul cancerului de colon.

– sigmoidoscopie flexibila: Un sidmoidoscop (tub luminat) se introduce în rect si colonul descendent pentru a cauta polipi, cancer si alte anomalii. In timpul acestei proceduri, un medic poate elimina polipii sau alte tesuturi pentru examinare ulterioară microscopica. Medicul nu poate verifica partea superioara a colonului (ascendent si transvers) cu acest test. Dacă polipi sau cancerul sunt detectati cu ajutorul acestui test, se recomanda o colonoscopie pentru a vede intregul colon.

– Colonoscopia: Acest test permite medicului să se uite în interiorul întregului colon si rect în timp ce pacientul este sedat. Un colonoscop(tub luminat) se introduce în rect si intregul colon pentru a cauta polipi sau cancer. In timpul acestei proceduri, un medic poate elimina polipii sau alte tesuturi pentru examinare microscopica.

– Irigografie cu clisma baritata: Pentru pacientii care nu pot avea o colonoscopie, se face clismă cu bariu, care ajută conturarea colonului si rectului pe radiografii. O serie de raze X sunt apoi efectuate colonului si rectului. Acest test nu s-a demonstrat ca ar imbunatati rezultatele si prin urmare, nu este o abordare screening preferată.

– Altele: colonografia tomografica computerizata (CT sau CAT)  si testul ADN fecal  sunt metode de screening experimentale. Colonografia CT este oferita în unele institutii, dar oamenii ar trebui să fie constienti de faptul că este încă considerată a fi în curs de dezvoltare si necesită interpretare de către un radiolog calificat, pentru a fi utilizata în avantajul său.

Incepand de la 50 de ani, atât bărbatii cât si femeile cu risc mediu ar trebui să urmeze una dintre aceste patru programe de testare:

– anual, testul hemoragiilor fecale oculte (THO)

– sigmoidoscopie flexibila la fiecare cinci ani

– anual, testul hemoragiilor fecale oculte plus sigmoidoscopia flexibila la fiecare cinci ani

– colonoscopie la fiecare 10 ani

Simptomele

Simptomele comune ale cancerului colorectal pot include:

– oboseală constantă sau slabiciune

– senzatie de oboseala marcata tot timpul

– greată sau vărsături

– pierderea in greutate fara motiv

– anemie prin deficit de fier, inexplicabila (numar redus de globule rosii)

– o schimbare a tranzitului intestinal

– diaree, constipatie sau senzatia că intestinul nu se goleste complet

– scaune care arata mai inguste sau mai subtiri decât în ​​mod normal

– sânge rosu sau foarte închis în scaun

– disconfort în abdomen, incluzand emisii frecvente dureroase de gaze, balonare, satietate si crampe

Cu toate acestea, este important să retineti că acestea pot fi, mai frecvent, simptome ale unei boli mai putin severe.

Explorari Paraclinice

Teste pentru a evalua cancerul colorectal includ:

– Biopsia: O biopsie este extragerea unei cantităti mici de tesut pentru examinarea la microscop. Alte teste pot sugera că exista cancer, dar numai o biopsie poate face un diagnostic clar de cancer colorectal. O biopsie poate fi efectuată în timpul unei colonoscopii, sau se poate face pe orice tesut care este îndepărtat în timpul interventiei chirurgicale. Uneori, o scanare CT sau cu ultrasunete este folosita pentru a efectua o biopsie cu ac.

– Analizele de sânge: Pentru ca de multe ori cancerul colorectal sangereaza in intestinul gros sau rect, persoanele pot deveni anemice. O hemograma, poate indica faptul că exista sângerare. Un alt test de sânge detectează nivelurile unei proteine ​​numite antigen carcinoembrionar (CEA). Nivelurile ridicate de CEA pot indica faptul că un cancer s-a raspandit in alte parti ale corpului. CEA nu este un test absolut pentru cancerul colorectal, deoarece este crescut la doar aproximativ 60% din persoanele cu cancer colorectal care s-a extins la alte organe din colon. Testul CEA este cel mai des folosit pentru a monitoriza pacientii tratati deja pentru cancerul colorectal.

– tomografie computerizata (CT): O scanare CT creeaza o imagine tridimensională a interiorului corpului cu un aparat cu raze X. Un computer apoi pune aceste imagini într-o imagine detaliată, în sectiune transversală, care prezinta orice anomalii sau tumori. La o persoană cu cancer de colon, o scanare CT poate verifica raspandirea cancerului in plamani, ficat si alte organe.

– ultrasonografia: Ultrasonografia este o procedura care foloseste undele sonore pentru a produce imagini ale corpului  si pentru a spune dacă cancerul s-a extins la ficat sau alte organe. O ecografie endorectala este frecvent utilizata pentru a determina adâncimea de penetrare a cancerului rectal si poate fi folosita pentru a ajuta la planificarea tratamentului. Cu toate acestea, acest test nu poate detecta cu precizie ganglionii limfatici metastatici sau boli metastatice dincolo de pelvis.

– Radiografie Pulmonara: radiografie cu raze X este o imagine a interiorului corpului. O radiografie toracica cu raze X poate fi utilizata pentru a vedea daca cancerul s-a extins la plamani.

– o scanare prin tomografie cu emisie de pozitroni (PET): Într-o scanare PET, moleculele de zahar radioactive sunt injectate în organism. Celulele canceroase absorb zahăr mai repede decat celulele normale, astfel încât acestea se lumineaza la scanarea PET. Scanarea PET este adesea folosita pentru a completa informatiile colectate de la CT si examenul fizic.

Tratament

Chirurgia

Cel mai frecvent tratament pentru cancerul colorectal este o interventie chirurgicală pentru a elimina tumora. O parte din colon sau rectul sănătos si ganglionii limfatici din apropiere, vor fi, de asemenea, eliminati.

Unii pacienti pot fi pot fi tratati prin laparoscopie chirurgicala. Cu aceasta tehnica, mai multe tuburi pentru vizualizare sunt introduse în abdomen în timp ce pacientul este sub anestezie. Inciziile sunt mai mici, iar timpul de recuperare este de multe ori mai scurt decat cu interventia chirurgicala de colon standard.

Radioterapia

Radioterapia este utilizarea razelor X de înaltă energie pentru a distruge celulele canceroase si este frecvent utilizata în tratarea cancerului rectal datorită tendintei acestei tumori sa recidiveze la nivel local. Radioterapia poate fi folosita inainte de operatie pentru a micsora tumora, astfel încât sa fie mai usor sa o elimini chirurgical, sau după o interventie chirurgicală pentru a distruge eventualele celule canceroase ramase.

Un studiu recent a constatat ca radioterapia preoperatorie în asociere cu chimioterapia au aratat un beneficiu mai mare, comparativ cu aceeasi radioterapie si chimioterapie administrate dupa operatie. Principalele beneficii au inclus o rată mai scăzută a tumorii de a recidiva în zona în care a început, mai putini pacienti care aveau nevoie de colostomii permanente si mai putine probleme cu cicatrizarea intestinului în zona în care a fost administrata radioterapie. Chimioterapia este adesea administrata în acelasi timp cu radioterapia pentru a creste eficacitatea radioterapiei.

Chimioterapia

Chimioterapia este utilizarea de medicamente pentru a distruge celulele canceroase. Chimioterapia sistemică este eliberata in fluxul sanguin, si tinteste celulele canceroase oriunde in corp. Chimioterapia poate fi administrata după o interventie chirurgicală pentru a elimina eventualele celule canceroase restante. În unele situatii, medicul va administra chimioterapie si radioterapie inainte de interventia chirurgicala pentru a reduce dimensiunile unei tumori rectale si a reduce posibilitatea de recidiva a cancerului.

Chimioterapia este, de obicei, injectata direct într-o venă, cu toate că unele chimioterapii pot fi administrate ca pastile, pe cale orala. Cea mai comuna chimioterapie administrata pentru cancerul colorectal poate provoca vărsături, greată, diaree sau ulceratii ale gurii. Cu toate acestea, sunt disponibile medicamente pentru a preveni aceste efecte secundare. Din cauza modului de administrare a acestor medicamente aceste reactiile adverse sunt mai putin problematice decât au fost în trecut pentru majoritatea pacientilor. În plus, pacientii pot fi foarte obositi si există un risc crescut de infectie.

Terapie Anti-angiogeneza

Unele dintre primele tratamente specifice au fost axate pe stoparea angiogenezei, procesul de formare a noi vase de sânge. Deoarece tumorile au nevoie de elemente nutritive gasite in vasele de sange pentru a creste si raspandi, obiectivul terapiei anti-angiogeneza este de a “lasa tumora sa moara de foame”. Medicamentul utilizat este este un anticorp monoclonal IgG1 umanizat care se leaga de VEGFR(receptorul factorului de crestere vasculo-endotelial) si inhiba activitatea biologica a factorului de crestere vasculoendotelial(VEGF) atat in vitro cat si in vivo.

Inhibitori ai receptoului factorulului de crestere epidermic(EGFR)

Cercetătorii au descoperit că proteina EGFR(receptorul factorului de crestere epidermal) poate contribui la dezvoltarea cancerului colorectal. S-a dezvoltat medicamente care inhiba factorul de crestere epidermal. Acest medicament este un anticorp monoclonal ce se leaga de EGFR. Legarea la EGFR determina inhibitia cresterii celulare si inductia apoptozei(moartea celulei).

Efecte secundare

Reactii adverse frecvente ale cancerului colorectal si/sau tratamentului cancerului colorectal includ:

– Constipatia: Constipatia este pasajul rar sau dificil al scaunului. Aproximativ 40% dintre pacientii cu ingrijiri paliative (îngrijire acordată pentru a imbunatati calitatea vietii pacientului) prezinta constipatie, iar aproximativ 90% dintre pacientii care au luat medicamente opioide (narcotice) prezinta constipatie. Constipatia include miscări intestinule mai putine, scaune care sunt anormal de tari, disconfort sau un sentiment de golire rectala incompleta. Pacientii cu constipatie pot prezenta durere, umflarea abdomenului, pierderea poftei de mâncare, greată si/sau vărsături, incapacitatea de a urina si confuzie.

– Diaree: Diareea este evacuarea intestinala frecventa de scaune moi sau apoase. Aceasta este un efect secundar comun al anumitor medicamente chimioterapice sau de la radioterapie. Sunt disponibile medicamente pentru a gestiona diarea. În unele cazuri, diareea poate duce la deshidratare si trebuie sa fie tratata in spital sau clinica cu lichide intravenos si înlocuirea de saruri minerale.

– Oboseala: Oboseala este epuizarea extremă si este frecventa la pacientii cu cancer. Mai mult de jumatate dintre pacienti prezinta oboseala in timpul tratamentului cu chimioterapie sau radioterapie si până la 70% din pacientii cu cancer avansat prezinta oboseala. Pacientii care simt oboseala spun adesea că si un mic efort, cum ar fi mersul pe jos intr-o camera, poate părea prea mult. Oboseala poate afecta grav familia si alte activităti de zi cu zi si pot face pacientii sa evite sau sări peste tratamentele pentru cancer.

– lichid în abdomen (ascita): Ascita este acumularea de lichid în abdomen, în zona din jurul organelor, cunoscuta sub numele de cavitate peritoneală. Zece procente(10%) din toate ascitele sunt cauzate de cancer si se numeste ascita maligna. Cele mai multe ascite legate de cancer apar la pacientii cu cancer de ovar, endometru (mucoasa uterului), san, colon, sistemul GI sau pancreas. Aceste tipuri de cancer pot determina acumularea de lichid în organism. Persoanele cu ascita pot prezenta o crestere in greutate, umflarea abdomenului, o senzatie de plenitudine sau balonare, o senzatie de greutate, indigestie, greată si/sau vărsături, modificări ale buricului, hemoroizi durerosi(o afectiune care determina o  umflatura lângă anus) sau umflarea gleznelor.

– leziuni ale mucoasei bucale(mucozita): Mucozită este o inflamatie a interiorului gurii si gâtului, ceea ce duce la ulcere dureroase si răni ale gurii. Aceasta apare pana la 40% dintre pacientii tratati cu  chimioterapice. Mucozita poate fi cauzată de un medicament chimioterapeutic direct sau datorita imunitătii reduse determinata de chimioterapie.

– Greata si varsaturile: Vărsătura este actul de expulzare a continutului stomacului prin gura. Este un mod natural al organismului să scape de substantele nocive. Greată este nevoia de a voma. Greata si varsaturile sunt frecvente la pacientii tratati cu chimioterapie pentru cancer si la unii pacientii care primesc radioterapie. Multi pacienti cu cancer spun ca se tem de greată si vărsături mai mult decât orice alte efecte secundare ale tratamentului. Când acestea sunt minore si tratate rapid, greată si vărsăturile pot fi destul de incomode, dar nu cauzeaza probleme serioase. Vărsăturile persistente pot cauza deshidratare, dezechilibru electrolitic, pierderea in greutate, depresie si evitarea chimioterapiei.

– Durerea: În functie de stadiul bolii, 30%-75% din toti pacientii au dureri de la cancer. Aproximativ 85%-95% din durerea de cancer poate fi tratata cu succes. Durerea poate face ca alte aspecte ale cancerului sa fie percepute mai rău, cum ar fi oboseala, slabiciunea, tulburari de somn si confuzia. Durerea poate veni de la tumora in sine sau poate fi un rezultat al tratamentului cancerului. Durerea de la o tumora poate fi un rezultat al cresterii tumorii si răspândirii ei in oase sau in alte organe sau  presiunii asupra nervilor. Durerea de la tratamentul chirurgical este normală si poate persista luni sau ani. Durerea poate apare si după radioterapie. Se poate dezvolta dupa luni sau ani de la tratament, mai ales după radioterapie la torace, san sau măduva spinării. Anumite medicamente chimioterapice pot provoca dureri, împreună cu senzatie de amorteală în degetele de la maini si picioare.

– disfunctie sexuala: disfunctia sexuală este comună la toate persoanele, afectand pana la 43% dintre femei si 31% dintre barbati fara cancer. Acesta poate fi chiar mai frecventă la pacientii cu cancer, ca rezultat al tratamentelor, tumorii sau stresului. Multe persoane, cu sau fără cancer par intimidante sa discute despre problemele sexuale cu medicii lor. Problemele sexuale sunt cel mai frecvent cauzate de modificari ale corpului postoperator, de chimioterapie sau radioterapie, modificări hormonale, oboseala, durere, greată si/sau vărsături, medicamente care reduc libidoul(dorinta de sex), teama de recurenta, stres, depresie si anxietate. Simptomele de disfunctie sexuala se încadrează, în general, în patru categorii: perturbari ale dorintei, tulburări de excitare, tulburări de orgasm si tulburări datorate durerii.

– Sindromul mână-picioare: sindromul mana-picioare este un efect secundar al unor tipuri de chimioterapie. Ea apare atunci când cantităti mici de chimioterapie se scurg din capilare(vaselor mici de sange) la nivelul mainilor si picioarelor. Odată ce a iesit din vasele de sange, chimioterapia afecteaza tesuturile înconjurătoare. Simptomele includ roseata, umflaturi, arsuri, sensibilitate si eruptii cutanate. In cazurile mai severe, oamenii pot prezenta descuamarea pielii, vezicule, durere si dificultate de mers pe jos sau cu ajutorul mâinilor.

– Anemia: Anemia este frecventa la pacientii cu cancer, in special cei care au primit chimioterapie. Anemia este un nivel anormal de scăzut de celule rosii din sange (eritrocite, hematii). Eritrocitele contin hemoglobina (o proteina cu fier), care transporta oxigenul la toate zonele corpului. În cazul în care nivelul de eritrocite este prea mic, zone ale corpului nu primesc suficient oxigen si nu pot functiona în mod corespunzător. Cei mai multi pacienti cu anemie se simt obositi sau slabi. Oboseala asociata cu anemie poate afecta serios calitatea vietii si o face mai dificila pentru pacienti, care trebuie sa faca fata cancerului si efectelor secundare ale tratamentului cancerului.

– Intestin blocat (obstructie gastro-intestinala, sau GI): La unii pacienti cu cancer colorectal, tumora poate creste astfel încât să blocheaze calea pe care produsele alimentare si fluidele o ia atunci când sunt mobilizate prin intestine. Tesutul cicatricial (aderente) poate provoca, de asemenea o obstructie a intestinului la pacientii care au avut anterior o interventie chirurgicală. In mod normal, intestinele mobilizeaza alimentele si lichidele prin tractul gastro-intestinal si enzimele, lichidele si electrolitii ajuta organismul sa absoarba nutrienti. Într-o obstructie GI, mâncarea si fluidele nu se pot deplasa prin interiorul intestinului si contractia intestinala normală pentru a mobiliza alimentele(denumita peristaltism) poate provoca dureri intense. Daca este lasata netratata, o obstructie GI este o problemă foarte gravă si pune viata în pericol. Pacientii cu o obstructie GI pot prezenta greată si/sau vărsături, dureri datorita obstructiei si crampe prin miscarea intestinului.

– Neutropenia: Neutropenia este un nivel anormal de scăzut de neutrofile, un tip de celule albe din sange. Toate celulele albe din sange ajuta organismul să lupte împotriva infectiilor. Neutrofilele lupta impotriva infectiei prin distrugerea bacteriilor. Pacientii care au neutropenie au un risc crescut de a dezvolta infectii bacteriene grave, pentru că nu sunt suficiente neutrofile pentru a distruge bacteriile. Neutropenia apare la aproximativ 50% din pacientii care au primit chimioterapie si este frecventă la pacientii cu leucemie. Spuneti medicului dumneavoastră imediat dacă aveti aceste simptome:

– Neuropatie senzitivă periferică (amorteli si furnicături la nivelul degetelor)