Markerii tumorali sunt substante care pot fi masurate prin metode biochimice sau imunochimice in tesuturi sau fluidele organismului pentru a detecta un cancer si posibil si organul, de a stabili gradul de incarcatura tumorala dinaintea tratamentului, si de a monitoriza raspunsul la tratament( Morton K Schwartz 1993).
Primul marker tumoral modern utilizat pentru a detecta cancerul a fost HCH(gonadotrofina corionica umana). Un nivel crescut de HCG in sange poate fi un semn de cancer al placentei denumit Boala trofoblastica gestationala. Unele cancere testiculare si ovariene produc o canctitate mare de HCG deoarece provin din celulele reproductive germinale.
Speranta in cercetarea markerilor tumorali era ca toate cancerele ar putea odata sa fie detectata printr-un simplu test sanguine. Primul success a venit in 1965 cand ACE(antigenul carcinoembrionic) a fost gasit in sangele pacientilor cu cancer colonic. Pina la sfarstul anilor 1970 s-au dezvoltat alte cateva teste pentru diferite cancere: CA19-9 pentru cancerul colorectal si pancreatic, CA15-3 pentru cancerul sanului, CA 125 pentru cancerul ovarian.
Niciunul din acesti markeri nu indeplinesc scopul original acela de a detecta cancerul intr-un stadiu initial:
– cantitate mica de marker in sangele pacientului mai ales in stadium incipient
– nivelul lor seric creste odata cu cresterea volumului tumoral,
– unii pacientii cu cancer nu prezinta niciodata markeri tumorali serici
– pot sa fie nespecifici, adica sa fie prezenti si in alte conditii benigne
Acestea sunt motivele pentru care markerii tumorali nu sunt utilizati pentru diagnosticul cancerului ci pentru urmarirea pacientilor cu cancer diagnosticat pentru a depista recidiva de boala( Morton K Schwartz 1993).
Unii termeni sunt esentiali pentru intelegerea utilitatii clinice a markerilor tumorali. Analitic sensibilitatea este cea mai mica cantitate a markerului tumoral care poate fi detectata, si epidemiologic este masura abilitatii de a detecta cancerul.
Analytic specificitatea inseamna gradul de interferenta in evaluare prin substante straine care pot fi prezente in in proba, si epidemiologic este abilitatea testului de a identifica populatia fara cancer. In evaluarea markerilor tumorali trebuie cunoscuta prevalenta cancerului intr-o populatie data si precizia analitica a testului( Morton K Schwartz 1993).
Singurul marker larg utilizat in screening este PSA(antigenul specific de prostata) utilizat larg in screening din 1990 deoarece are anumite avantaje:
– este produs numai de prostata, asa incat o crestere a PSA indica o problema de prostata
– PSA creste chiar in cancerele incipiente asa incat majoritatea cancerelor de prostate sunt detectate in stadium incipient si pot fi curabile
– Testul nu este perfect: -si alte boli ale prostatei nemaligne pot creste PSA
– unii barbati cu cancer al prostatei au niveluri normale de PSA
– la altii nivelul mare al PSA provine de la un cancer al prostatei care altfel nu ar fi necesitat niciodata tratament
Markerii tumorali sunt substante care pot fi masurate prin metode biochimice sau imunochimice in tesuturi sau fluidele organismului pentru a detecta un cancer si posibil si organul, de a stabili gradul de incarcatura tumorala dinaintea tratamentului, si de a monitoriza raspunsul la tratament.
In 1847 Sir Henry Bence Jones a descris in urina unui pacient ceea ce este mentionat azi ca proteina Bence Jones. (Morton K Schwartz 1993).
In 1867, Sir Michel Foster a raportat prezenta amilazei in singe si amilaza uirnara a fost propusa intial ca marker pentru cancerul pancreatic.
In 1930 fosfataza acida a fost utilizata in evaluarea basrbatilor cu cancer al prostatei, si fosfataza alcalina seica a castigat o larga acceptiune in diagnosticul sarcomului osteogenic si a altor cancere osoase.
Gonadotrofina corionica urinara a devenit un test standard in evaluarea si monitorizareacoriocarcinomului.
Introducerea antigenului carcinoembrionic(ACE) in 1965 si raportarea sensibilitatii si specificitatii lui crescute in cancerul colonic a condus la un numar mereu crescind de antigene associate tumorilor care au fost propusi ca utili in diagnosticul si tratamentul cancerului (Morton K Schwartz 1993).
Unii termeni sunt esentiali pentru intelegerea utilitatii clinice a markerilor tumorali. Analitic sensibilitatea este cea mai mica cantitate a markerului tumoral care poate fi detectata, si epidemiologic este masura abilitatii de a detecta cancerul. Analytic specificitatea inseamna gradul de interferenta in evaluare prin substante straine care pot fi prezente in in proba, si e`idemiologic este abilitatea testului de a identifica populatia fara cancer. In evaluarea markerilor tumorali trebuie cunoscuta prevalenta cancerului intr-o populatie data si precizia analitica a testului( Morton K Schwartz 1993).
Valoarea predictiva pozitiva a testului este numarul de de teste real positive impartit la suma testelor real positive si testelor fals pozitve.
Valoarea predictiva negativa este numarul de teste fals negative impartit la suma testelor fals negative si real negative (Morton K Schwartz 1993).
Antigenul carcinoembrionic(CEA)
ACE este o glicoproteina a suprafetei celulare cu GM de 200de kd.
In 1969 s-a raportat ca ACE plasmatic a fost crescut la 35 din 36 de pacienti cu adenocarcinom de colon(Schwartz MK 1967)
Cresterile ACE sunt observate la mai mult de 30% din pacientii cu cancer al plaminului,ficatului, pancreasului,sanului, colonului, sfera ORL, vezicii urinare, colului uterin si prostatei(Schwartz MK 1967).
Antigenul poate fi gasit in tesuturile normale si nivelurile plasmatice crescute se coreleaza cu stadiul si extensia bolii, gradul de diferentiere al tumorii, si sediul metastazei(Schwartz MK 1967).
Din 1425 de persone normale nefumatoare, 98,7% au avut valori mai mici de 5 ng/ml. La 857 de pacienti normali cu istoric de fumatori cresterile valorilor ACE au fost observate la #3%.
a. Cresterile ACE apar in cancerul colorectal.
Cresterile ACE s-au corelat cu stadiul bolii. Cresterile ACE mai mari de 5 ng/ml au fost observate la aproximativ 4% din pacientii cu stadiul A Dukes’, la 25% din pacientii cu stadiul B, la 45% din pacientii cu stadiul C si la 65% din pacientii cu cancer colonic metastatic, in special boala metastatica in ficat, plamain sau os(Gold P 1965). ACE nu este destul de specific pentru a fi utilizat in screening sau diagnostic.
