Mogamulizumab(Poteligeo)
COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon conține mogamulizumab 20 mg în 5 ml, corespunzător cu 4 mg/ml.
Poteligeo 4 mg/ml concentrat pentru soluție perfuzabilă
Mecanism de acțiune Mogamulizumab este o imunoglobulină IgG1 kappa defucozilată, umanizată, care se leagă în mod selectiv de CCR4, un receptor cuplat cu proteina G al chemokinelor CC, implicat în traficul limfocitar spre diverse organe, inclusiv la nivelul pielii, cauzând depleția celulelor țintă. CCR4 este exprimat la suprafața anumitor celule canceroase, inclusiv la suprafața celulelor T malignizate, cum este cazul MF și al SS, în care expresia CCR4 este inerentă.
INDICAȚIE TERAPEUTICA
Mogamulizumab este indicat pentru tratamentul pacientilor adulți cu micozis fungoid (MF) sau sindrom Sézary (SS) cărora li s-a administrat anterior cel puțin o terapie sistemică.
DOZE
Doza recomandată este de 1 mg/kg mogamulizumab, administrată prin perfuzie intravenoasă cu durata de cel puțin 60 de minute. Se administrează săptămânal, în zilele 1, 8, 15 și 22 ale primului ciclu de 28 de zile, apoi prin perfuzii o dată la două săptămâni în zilele 1 și 15 ale fiecărui ciclu de 28 de zile ulterior, până la progresia bolii sau până la apariția unei toxicități inacceptabile.
MODIFICAREA DOZEI
În cazul unei erupții cutanate tranzitorii (asociate cu medicamentul) de grad 2 sau 3 (moderată sau severă), tratamentul cu mogamulizumab trebuie întrerupt, iar erupția cutanată trebuie tratată corespunzător până la ameliorarea la grad 1 sau mai puțin (severitate ușoară), moment în care tratamentul cu mogamulizumab poate fi reluat. Administrarea mogamulizumab trebuie să fie întreruptă definitiv în cazul unei erupții cutanate care pune viața pacientului în pericol (de gradul 4).
Mod de administrare Poteligeo este pentru administrare intravenoasă. Trebuie administrat numai prin perfuzie intravenoasă, cu durata de cel puțin 60 de minute. Se extrage volumul necesar de Poteligeo în seringă și se transfera într-o pungă de perfuzie care conține soluție injectabilă de clorură de sodiu 0,9 %. Amestecați soluția diluată, răsturnând ușor punga fara a se agita. Concentrația finală a soluției diluate trebuie să fie cuprinsă între 0,1 mg/ml și 3,0 mg/ml.
Insuficiență renală
Pe baza unei analize farmacocinetice populaționale, nu este recomandată ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la severă (vezi pct. 5.2).
Insuficiență hepatica Nu este recomandată ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată.
Nu a fost studiat la pacienți cu insuficiență hepatică severă.
DURATA TRATAMENTULUI:
Tratamentul cu mogamulizumab continuă până la progresia bolii sau apariția unei toxicități inacceptabile. Administrarea mogamulizumab trebuie întreruptă definitiv în cazul unei reacții asociate cu perfuzia care pune viața în pericol (de gradul 4).
ATENȚIONĂRI ȘI PRECAUȚII SPECIALE PENTRU UTILIZARE
Reacții dermatologice
Pacienții cărora li se administrează mogamulizumab au prezentat erupții cutanate tranzitorii asociate cu medicamentul, dintre care unele au fost severe și/sau grave. inclusiv sindrom Stevens-Johnson (SSJ) și necroliză epidermică toxică (NET), la mai puțin de 1 % dintre pacienți. Pacienții trebuie monitorizați cu atenție pentru decelarea simptomelor sau a semnelor care sugerează SSJ sau NET. Dacă apar aceste semne sau simptome, administrarea Poteligio trebuie întreruptă, iar tratamentul nu trebuie reluat decât dacă se exclude SSJ sau NET, iar reacția cutanată 4 tranzitorie se remite până la gradul 1 sau mai puțin.
Reacții asociate cu perfuzia La pacienții tratați cu mogamulizumab au fost observate reacții acute asociate cu perfuzia. Cele mai multe reacții asociate cu perfuzia apar în timpul primei perfuzii sau la scurt timp după aceasta (toate în interval de 24 de ore de la administrare), iar incidența scade pe parcursul tratamentelor ulterioare. Pacienții trebuie monitorizați cu atenție în timpul perfuziei și după aceasta. Dacă apare o reacție anafilactică, administrarea mogamulizumabului trebuie să fie oprită imediat și definitiv, și trebuie să se administreze terapia medicamentoasă corespunzătoare
Infecții Subiecții cu MF sau SS tratați cu mogamulizumab sunt expuși unui risc crescut de infecții grave și/sau reactivare virală.
Pacienții trebuie testați pentru depistarea infecției cu virusul hepatitei B înainte de instituirea tratamentului cu mogamulizumab.
Complicațiile transplantului alogen de celule stem hematopoietice (TCSH) după mogamulizumab Au fost raportate complicații, inclusiv boală grefă-contra-gazdă (GCG) gravă, la pacienții cu alte limfoame cu celule T decât MF sau SS cărora li s-a efectuat TCSH alogen după tratamentul cu mogamulizumab. A fost raportat un risc mai înalt de complicații dacă mogamulizumab este administrat cu puțin timp (într-un interval de aproximativ 50 de zile) înainte de TCSH.
Sindrom de liză tumorală Sindromul de liză tumorală (SLT) a fost observat la pacienții cărora li s-a administrat mogamulizumab. SLT a fost observat cel mai frecvent în timpul primei luni de tratament. Pacienții cu tumori cu proliferare rapidă și încărcătură tumorală crescută sunt expuși riscului de SLT.
Tulburări cardiace Un caz de infarct miocardic acut a fost observat la un pacient din cadrul unui studiu clinic cu MF/SS căruia i se administra mogamulizumab. La pacienții din studiile clinice cu alte limfoame cu celule T au fost raportate cardiomiopatie de efort (un caz) și infarct miocardic acut (un caz).
Reacții adverse
Reacțiile adverse grave raportate cel mai frecvent au fost pneumonie, pirexie, reacție asociată cu perfuzia și celulită.
Reacțiile adverse raportate cel mai frecvent au fost reacția asociată cu perfuzia și erupția cutanată tranzitorie (erupția cutanată tranzitorie asociată cu medicamentul); majoritatea acestor reacții nu au fost grave și s-au încadrat în gradele 1 și 2.
Reacțiile adverse severe au inclus insuficiență respiratorie de gradul 4 (1,1 %), iar reacțiile de gradul 5 au fost polimiozită și sepsis (0,5 % fiecare).
27 11 2023