Leucemia Mieloida Cronica: Alegerea unui TKI

Bryant Furlow
February 01, 2018
Cancer Therapy Advisor

Inhibitorii tirozin kinazei BCR-ABL (TKI) au fost un exemplu al unui tratament cu succes al cancerului și au îmbunătățit dramatic rezultatele pentru pacienții diagnosticați cu leucemie mieloidă cronică (LMC).
Imatinib, dasatinib și nilotinib sunt acum aprobate de US Food and Drug Administration (FDA) pentru tratamentul de primă linie al LMC în fază cronică (CML-CP); bosutinibul și ponatinibul sunt aprobate de FDA pentru pacienții cu boală refractară la TKI anterior folositi.
Designerii studiului BFORE (ClinicalTrials.gov Identifier: NCT02130557) au raportat recent in Journal of Clinical Oncology ca bosutinib a depasit imatinibul la pacientii cu CML-CP cu cromozom Philadelphia pozitiv, oferind un raspuns molecular major imbunatatit si un raspuns citogenetic complet. Este totuși prea devreme să se stabilească dacă rezultatele supraviețuirii generale vor fi îmbunătățite în mod similar.

Datele studiilor clinice privind rezultatele răspunsului molecular profund sugerează că dasatinib și nilotinibul sunt superioare TKI de primă generație, imatinib. Decizia terapeutica ar trebui totuși să implice discutii cu pacienții cu privire la profilurile de toxicitate diferite ale medicamentelor, riscurile pe termen lung pentru medicamentele noi, precum și costurile drogurilor.

Epoca tratamentului cu TKI a determinat, de asemenea, o scădere accentuată a ratelor de transplant cu celule stem pentru pacienții cu LMC. De la introducerea imatinibului, generațiile ulterioare de agenți TKI au oferit rezultate moleculare din ce în ce mai bune pentru pacienții cu LMC.

Monitorizarea răspunsurilor moleculare poate permite predicția și detectarea bolii refractare și ghidarea tratamentului pentru pacienții cu LMC-CP. Comprehensive Cancer Network (NCCN) recomandă monitorizarea răspunsului molecular a nivelurilor de mARN BCR-ABL1 cu reactia de polimerazare a lantului(PCR) în timp real Recomandările NCCN definesc răspunsul molecular major (MMR), ca nivele BCR-ABL1 ≤ 0,1% sau o reducere ≥ de 3-log în BCR-ABL1 mRNA fata de valoarea inițială și recomandă măsurarea la diagnostic pentru valorile inițiale, la fiecare 3 luni după inițierea tratamentului până la atingerea raspunsului molecular major(MMR), la fiecare 3 luni, timp de 2 ani după ce s-a obtinut MMR și la fiecare 3 până la 6 luni după aceea.

Ratele ridicate de raspunsuri moleculare profunde(majore) și sustinute în epoca TKI determină explorarea modalității de întrerupere în siguranță a tratamentului cu TKI. Rezultatele studiilor clinice prospective sugerează că 2 ani sau mai mult de raspuns molecular profund(major) la terapia cu TKI ar putea fi un prag sigur pentru întreruperea tratamentului – dar unii experți avertizează că sunt necesare mai multe cercetări pentru identificarea factorilor predictivi fiabili pentru selectarea pacientului.

Răspunsul susținut a fost definit ca răspunsul molecular la toate evaluările după evaluarea inițială pentru cel puțin 2 ani.

În decembrie 2017, FDA a actualizat prospectul pentru nilotinib pentru pacienții cu LMC cu cromozom Philadelphia pozitiv, afirmând că pacienții cu răspuns molecular profund care au primit tratament cu nilotinib timp de cel puțin 3 ani sunt eligibili să întrerupă tratamentul.
Majoritatea pacienților care fac recidivă moleculară dupa intreruperea tratamentului cu TKI fac acest lucru repede, de obicei în decurs de 6 luni.
O meta-analiză din 2017 a datelor colectate din 15 studii reprezentând mai mult de 500 de pacienți a sugerat că rata medie de recidivă moleculară după întreruperea tratamentului cu imatinib a fost de 41% la 6 luni de urmărire și 51% în general, cu 80% recidive raportate la 6 luni de la intreruperea tratamentului(cu orice TKI). Toti cei 509 de pacienti au fost in viata dupa 2 ani de urmarire si doar un singur pacient a progresat la criza blastica. Atunci când întreruperea tratamentului duce la recidiva moleculară, reluarea TKI este “foarte eficientă în restabilirea răspunsului”.

03 02 2018