Ibritumomab tiuxetan (Zevalin)
Descriere
Zevalin (ibritumomab tiuxetan) este imunoconjugatul rezultat dintr-o legătură covalentă stabilă cu tiouree între anticorpul monoclonal ibritumomab și chelatorul tiuxetan [N-[2-bis(carboximetil)amino]-3-(p-izotiocianatofenil)-propil]- [N-[2-bis(carboximetil)amino]-2-(metil)-etil]glicină. Acest linker-chelator oferă o afinitate mare, un situs de chelare restricţionat conformaţional pentru Yttrium-90. Greutatea moleculară aproximativă a ibritumomab tiuxetan este de 148 kD. Fragmentul de anticorp al Zevalin este ibritumomab, un anticorp monoclonal murin IgG1 kappa direcționat împotriva antigenului CD20.
Indicații și utilizare
Zevalin este un anticorp radioterapeutic CD20, administrat ca parte a regimului terapeutic Zevalin, indicat pentru tratamentul pacienților adulți cu:
-limfom non-Hodgkin cu celule B (LNH) recidivat sau refractar, de grad scăzut sau folicular .
-LNH folicular netratat anterior care obțin un răspuns parțial sau complet la chimioterapie de primă linie.
Mecanism de actiune
Ibritumomab tiuxetan se leagă în mod specific la antigenul CD20 (antigenul de diferențiere restricționat la limfocitele B umane, Bp35). Afinitatea aparentă (KD) a ibritumomab tiuxetan pentru antigenul CD20 variază între aproximativ 14 până la 18 nM. Antigenul CD20 este exprimat pe limfocitele pre-B și B mature și pe > 90% din limfoamele non-Hodgkin cu celule B (NHL). Antigenul CD20 nu este eliminat de pe suprafața celulei și nu se internalizează la legarea anticorpului.
Chelatul tiuxetan, care leagă strâns Y-90, este legat covalent de ibritumomab. Emisia beta din Y-90 induce leziuni celulare prin formarea de radicali liberi în celulele țintă și învecinate.
Legarea ibritumomab tiuxetan a fost observată in vitro pe celulele limfoide ale măduvei osoase, ganglionilor limfatici, timusului, pulpei roșii și albe a splinei și foliculii limfoizi ai amigdalei, precum și nodulii limfoizi ai altor organe, cum ar fi intestinul gros și subțire. .
Dozare și administrare
Ziua 1: Se administrează rituximab 250 mg/m2 perfuzie intravenoasă.
Ziua 7, 8 sau 9:
Se administrează rituximab 250 mg/m2 perfuzie intravenoasă.
Regim terapeutic Dozare și administrare
Ziua 1:
Premedicați cu acetaminofen 650 mg pe cale orală și difenhidramină 50 mg pe cale orală înainte de perfuzia cu rituximab.
Se administrează rituximab 250 mg/m2 intravenos la o rată inițială de 50 mg/h. Nu amestecați sau diluați rituximabul cu alte medicamente.
Opriți imediat perfuzia de rituximab pentru reacții grave la perfuzie și întrerupeți regimul terapeutic cu Zevalin.
Încetiniți sau întrerupeți temporar perfuzia de rituximab pentru reacții la perfuzie mai puțin severe. Dacă simptomele se ameliorează, continuați perfuzia la jumătate din rata anterioară.
Ziua 7, 8 sau 9:
Premedicați cu acetaminofen 650 mg pe cale orală și difenhidramină 50 mg pe cale orală înainte de perfuzia cu rituximab.
Se administrează rituximab 250 mg/m2 intravenos la o rată inițială de 100 mg/h
Administrați injecția Y-90 Zevalin printr-o linie intravenoasă cu curgere liberă în decurs de 4 ore după terminarea perfuziei cu rituximab. Utilizați un filtru în linie de 0,22 microni cu legare scăzută a proteinelor între seringă și portul de perfuzie. După perfuzie, clătiți linia cu cel puțin 10 ml de soluție salină normală.
Dacă trombocitele au cel puțin 150.000/mm3: în decurs de 4 ore după perfuzia de rituximab, administrați 0,4 mCi/kg (14,8 MBq/kg) Y-90 Zevalin perfuzie intravenoasă.
Dacă trombocitele 100.000 până la 149.000/mm3 la pacienţii recidivatI sau refractari: în decurs de 4 ore după perfuzia de rituximab, administraţi 0,3 mCi/kg (11,1 MBq/kg) Y-90 Zevalin perfuzie intravenoasă.
Monitorizați îndeaproape pacienții pentru dovezi de extravazare în timpul perfuziei cu Y-90 Zevalin. Opriți imediat perfuzia și reporniți în alt membru dacă apar semne sau simptome de extravazare.
Forme de dozare
Injectare: 3,2 mg ibritumomab tiuxetan per 2 ml sub formă de soluție limpede, incoloră, care poate conține particule translucide, într-un flacon cu doză unică.
Contraindicații
Nici unul.
AVERTISMENTE ȘI PRECAUȚII
Reacții grave la perfuzie: întrerupeți imediat administrarea de rituximab și Y-90 Zevalin.
Reacții grave la perfuzie
Rituximab, în monoterapie sau ca componentă a regimului terapeutic cu Zevalin, poate provoca reacții severe, inclusiv letale, la perfuzie. Aceste reacții apar de obicei în timpul primei perfuzii cu rituximab, cu un timp până la debut de 30 până la 120 de minute. Semnele și simptomele reacțiilor severe la perfuzie pot include urticarie, hipotensiune arterială, angioedem, hipoxie, bronhospasm, infiltrate pulmonare, sindrom de detresă respiratorie acută, infarct miocardic, fibrilație ventriculară și șoc cardiogen. Încetiniți sau întrerupeți temporar perfuzia de rituximab pentru reacții la perfuzie mai puțin severe. Întrerupeți imediat administrarea de rituximab și Y-90 Zevalin pentru reacții severe la perfuzie. Administrați rituximab/Zevalin numai în unități unde este disponibil acces imediat la măsurile de resuscitare.
Citopenii prelungite și severe:
Citopeniile cu debut întârziat și durată prelungită, unele complicate de hemoragie și infecție severă, sunt cele mai frecvente reacții adverse severe ale regimului terapeutic Zevalin. Pot apărea citopenii severe care persistă mai mult de 12 săptămâni de la administrare. Monitorizați hemoleucograma (CBC) și numărul de trombocite după regimul terapeutic Zevalin săptămânal până când nivelurile se revin sau conform indicațiilor. Nu administrați regimul terapeutic Zevalin la pacienții cu afectare a măduvei hematogene ≥ 25% și/sau afectarea rezervei de măduvă osoasă. Monitorizați pacienții pentru citopenie și complicațiile acestora (de exemplu, neutropenie febrilă, hemoragie) timp de până la 3 luni după utilizarea regimului terapeutic Zevalin. Evitați utilizarea medicamentelor care interferează cu funcția trombocitelor sau coagularea după regimul terapeutic Zevalin.
Reacții cutanate și mucocutanate severe
Au fost raportate eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, dermatită buloasă și dermatită exfoliativă, unele fataleÎntrerupeți regimul terapeutic cu Zevalin la pacienții care prezintă o reacție cutanată sau mucocutanată
Dezvoltarea leucemiei și a sindromului mielodisplazic: monitorizați pacienții pentru toxicitate hematologică, inclusiv tumori maligne secundare. Dintre 204 pacienți cărora li sa administrat Y-90 Zevalin după chimioterapie de primă linie, 26 (12,7%) pacienți din brațul Zevalin au dezvoltat o a doua afecțiune malignă primară, comparativ cu 14 (6,8%) dintre pacienții din brațul de control. Șapte pacienți (3,4%, 7/204) au fost diagnosticați cu MDS/AML după ce au primit Zevalin, comparativ cu un pacient (0,5%, 1/205) din brațul de control, cu o urmărire mediană de 7,3 ani.
Extravazare: Monitorizați extravazarea și opriți perfuzia dacă aceasta apare. Reluați perfuzia într-un alt membru.
Imunizare: Nu administrați vaccinuri virale vii pacienților care au primit recent Zevalin.
Toxicitate embrio-fetală: Poate provoca vătămări fetale. Anunțați pacienții cu privire la riscul potențial pentru un făt și să utilizeze o contracepție eficientă.
Reacții adverse/Efecte secundare
Reacțiile adverse frecvente (> 10%) în studiile clinice au fost: citopenii, oboseală, rinofaringită, greață, dureri abdominale, astenie, tuse, diaree și pirexie.
Data: 23 11 2023