Metode Nutritionale
Coenzima Q(CoQ10)
Terapia Gerson
Regimul Gonzalez
Vitamina C in doze mari
Tratamente biologice si farmacologice
714-X
Antineoplastoane
Cancel/Cantron/Protocel
Cartilajul de bovine sau de rechin
Laetrile/Amigdalina
Hidrazine sulfat
Virusul bolii Newcastle(NDV)
Coenzima Q(CoQ10)
Coenzima Q(CoQ10) este un compus carre se gaseste in mod normal in organism. Organismul il utilizeaza pentru cresterea celulara si protectia celulara de leziuni care ar putea conduce la cancer. Studiile pe animale au aratat ca CoQ10 ajuta sistemul imun sa functioneze mai bine si face organismunl mai capabil sa reziste la anumite infectii si anumite tipuri de cancer. Trialurile clinice au aratat ca CoQ10 ajuta la protectia inimii fata de efectele adverse ale doxorubicinei(citostatic). CoQ10 nu trebuie administrat concomitent cu alte medicamente si nu a fost testata in combinatie cu chimioterapia.
Niciun trial clinic randomizat cu CoQ10 ca tratament pentru cancer nu a fost publicat intr-o revista stiintifica. Exista 2 studii mici care au folosit CoQ10 in tratamentul cancerului de san dupa ce s-a efectuat trartamentul standard(conventional). Aceste studii au neajunsuri pentru ca nu au fost randomizate sau controlate, pacientii au utilizat si alte suplimente, pacientii au primit anterior terapia standard si nu s-au dat detalii despre toti pacientii. Efectele secundare raportate au fost: insomnia, cresterea enzimelor hepatice, rash, greturi, dureri abdominale, ameteli, iritabilitate, cefalee, dureri precordiale, oboseala. CoQ10 se vinde ca supliment alimentar, nu este aprobat pentru utilizarea in cancer de FDA in SUA.
Terapia Gerson
Terapia Gerson este un regim complex care a fost utilizat pentru tratamentul pacientilor cu cancer si alte afectiuni. Punctele cheie ale terapiei Gerson sunt dieta stricta, suplimentele alimentare si clismele. Ca dieta se foloseste fructe, vegetale si cereale integrale care sa aduca o multitudine de vitamine, minerale, enzime si alte substante nutritive organismului. Fructele si vegetalele au continu scazut in sodiu si bogat in potasiu. Se beau 13 pahare de suc pe zi preparat din fructe si vegetale proaspete administrate la ritmul de un pahar pe ora. Sulimentele nutritive consta in iod, coenzima Q10, ulei de seminte de in, Vitamina A, C si B3, enzime pancreatice, pepsina. Se fac clisme cu cafea sau musetel in mod regulat pentru a inlatura toxinele din organism. Se prepara alimentele fara sare, condimente, uleiuri si fara a utiliza vase sau ustensile de alulminu.
Teoria este ca boala poate fi vindecata prin inlaturarea toxinelor din organism, cresterea eficientei sistemului imun si inlocuirea sarii(sodiu) in exces din organism cu potasiu. Terapia Gerson necesita indeplinirea cu exactitate a multiplelor detalii ale planului terapeutic. Efectuarea clismelor multiple poate fi daunatoare organismului. Dr Gerson a publicat istoricul cazurilor, tratamentul si urmarirea unor pacienti din cei 60 de pacienti raportati.
In 1947 si 1959 NCI(Institutul National de Cancer din SUA) a revizuit cele 60 de cazuri raportate de Dr. Gerson si a constatat ca informatiile disponibile nu au dovedit ca terapia Gerson are vreun beneficiu asupra pacientilor cu cancer. Ca efecte adverse s-au raportat 3 decese asociate cu clismele cu cafea, dezechilibru electrolitic, hiperkaliemie.
In SUA, terapia Gerson nu este aprobata de Food Drug Administration(FDA) pentru tratamentul cancerului sau a altor afectiuni. Pentru majoritatea pacientilor cu cancer dieta trebuie sa fie echilibrata cu o cantitate crescuta de vegetale, fructe si cereale integrale si trebuie sa tina cont de nevoile pacientului.
Regimul Gonzalez
Regimul Gonzalez dezvoltat de dr. Nicholas Gonzales implica administrarea de enzime pancreatice care se crede ca ar avea actiune antitumorala. Regimul include deasemenea o dieta anume, suplimente nutrituive si clisme cu cafea. Regimul consta in administrarea de enzime pancreatice uscate care provin in special de la porc, suplimente nutritive precum citrat de magneziu, papaya, vitamine si alte minerale, o dieta speciala in principal din alimente ecologice si efectuarea de 2 clisme cu cafea pe zi. Regimul Gonzales se bazeaza pe teoria ca enzimele pancreatice ajuta organismul sa elimine toxinele care conduc la cancer. Intr-un studiu mic pe pacientii cu cancer pancreatic avansat, dr Gonzales a raportat ca regimul lui a prelungit viata multor pacientii din acest studiu. Intr-un studiu ulterior nonrandomizat, controlat clinic s-a comparat eficacitatea regimului Gonzales cu a tratamentului standard. Pacientii tratati cu terapia Gonzales au supravietuit 4,3 luni pe cind pacientii tratati cu chimioterapie au supravietuit 14 luni si au avut o calitate a vietii mai buna. Efectele secundare ale regimului Gonzales: balonare, probleme digestive, simptome asemanatoare gripei, febra , rash tegumentar.
FDA in SUA nu a aprobat regimul Gonzales in tratamentul cancerului.
Vitamina C in doze mari
Vitamina C se gaseste in alimente si suplimente nutritive fiind un element nutritiv esential. Este un antioxidant si de asemenea joaca un rol cheie in producerea colagenului. Vitamina C in doze mari a fost studiata in tratamentul cancerului din 1970. Se poate administra IV sau pe cale orala. Dozele administrate au variat intre 10g si 60g IV sau oral. Studiile de laborator au aratat ca dozele mari de vitamina C pot incetini cresterea si diseminarea cancerului de prostata, pancreatic, ficat, colon si a altor tipuri de celule canceroase. Studiile pe animale au aratat ca doze mari de vitamina C blocheaza cresterea tumorala in anumite modele de cancer: pancreatic, ficat, prostata, ovar, sarcom si mezoteliom malign. Unele studii umane cu vit. C administrata IV sau oral la pacientii cu cancer au aratat ca a ameliorat calitatea vietii, starea psihica, fizica si emotionala, a ameliorat oboseala, greturile si varsaturile, durerea si scaderea apetitului. Administrarea IV de doze mari de vitamina C a cauzat foarte rare efecte secundare. Insuficienta renala a fost raportata la pacienti cu afectiuni renale preexistente. Vitamina C nu se recomanda la pacientii cu deficienta de G-6-PD datorita riscului de aparitie a hemolizei. Creste biodisponibilitatea fierului si nu se recomanda in hemocromatoza
Desi este aprobat ca supliment alimentar, in SUA nu a fost aprobata de FDA utilizarea vitaminei C in tratamentul cancerului sau altor afectiuni medicale.
Tratamente biologice si farmacologice
714-X
Principalul ingredient al 714-X este camforul care provine din scoarta si lemnul copacului camfor. In compozitia 714-X mai este asociat amoniac si sare. A fost dezvoltat in Canada in 1960 unde se face inca. In Canada se prescrie numai de doctor. 714-X se foloseste in Mexic, unele tari vestice. 714-X nu este aprobat de FDA pentru utilizare in tratamentul cancerului pe teritoriul SUA. Teoria care sta la baza utilizarii 714-X sustine ca celulele canceroase retin azotul necesar celulelor normale si produc o substanta toxica care influenteaza negativg sistemul imun. Camforul din 714-X ar preveni celulele canceroase sa preia azotul din celulele normale. De asemenea se sustine ca 714-X ajuta sistemul imun prin cresterea fluxului limfatic, cu limfocitele care lupta impotriva infectiilor si cancerului.
Se sustine ca 714-X ajuta sistemul imun sa lupte contra cancerului. Niciun studiu cu 714-X a fost publicat intr-o revista stiintifica care sa arate siguranta sau eficacitatea lui in tratamentul cancerului. 714-X se administreaza de obicei prin injectie la nivelul regiunuii inghinale linga ganglionii limfatici. La uniii pacienti cu cancer pulmonar sau sfera ORL poate fi utilizat ca spray printr-un nebulizator. Nu se recomanda administrarea IV sau orala. Efctele secundare ale tratamentului cu 714-X sunt roseata, sensibilitate si tumefactie la locul injectiei.
Nu au fost publicate niciun studiu de laborator despre siguranta si eficacitatea 714-X. Nicun studiu clinic nu a fost publicat intr-un jurnal stiintific care sa sustina siguranta si eficacitatea acestui medicament in tratamentul cancerului.
714-X nu este aprobat de FDA pentru utilizare in tratamentul cancerului.
Antineoplastoane
Antineoplastoane sunt compusi chimici care se gasesc in mod normal in urina si sange. Terapia cu antineoplastoane a fost dezvoltata de dr SR Burzynski, care a propus utilizarea antineoplastoanelor ca posibil tratament antineoplazic in 1976.
Din punct de vedere chimic antineoplastoanele sunt derivati de aminoacizi, peptide si aminoacizi gasiti in sangele si urina umana. Urina a fost folosita deoarece era mai ieftina si usor de obtinut. Din 1980 antineoplastoanele au fost sintetizate din substantele chimice la Institutul Burzynski Research. Antineoplastoanele se considera ca sunt parti ale unui sistem biochimic de supraveghere si functioneaza ca niste “comutatoare moleculare”. Conform cu inventatorul acestei terapii diferentierea celulara este cheia terapiei cancerului. La nivel molecular celulele anormale care sunt potential celule canceroase necesita “comutarea” la modulul normal. Antineoplastoanele reprezinta un sistem de supraveghere care directioneaza celulele canceroase in canalele normale de diferentieire. Conform cu aceasta teorie pubicata de inventator pacientiolor cu cancer le lipsesc acest sistem de supraveghere deoarece nu au o aprovizionare adecvata cu antineoplastoane.
Inventatorul defineste antineoplastoanele ca” substante produse de oragnismul viu care il protejeaza impotriva cresterii neoplazice prin procese nonimunologice care nu inhiba semnificativ cresterea tesuturilor normale”. Antineoplastoanele cu spectru larg de activitate au fost grupate impreuna si denumita antineoplaston A. Antineoplastonul A a fost purificat si s-au extras antineoplastoanele A1, A2, A3, A4 si A5. Fiecare fractie are un nivel inalt de activitate antitumorala si un nivel scazut de toxicitate. comform inventatorului. Cel mai activ produs ar fi A2. Antineoplastoanele sunt administrate prin IV, IM, rectal, topic, intrapleural si prin instilatii vezicale. Antineoplastoanele au determinat efecte secundare minore si unele probeleme serioase la nivelul SNC.
Printre efectele secundare au fost notate:anemia, cresterea TA, ameteli, vertij, balonare abdominala, febra, frisonete, stare de rau, cefaleee, hipocalcemie, rash, greturi, varsaturi, furnicaturi, tahicardie, palpitatii, edem periferic, edem facial, cerebral.
Toxicitatea neurologica severa a constat in : somnolenta, confuzie, convulsii, edem cerebral.
Pina in prezent nu s-a publicat niciun studiu de faza III(compara diferite tratamente pa grupuri similare de pacienti), controlat, randomizat intr-o revista stiintifica care sa arate eficacitatea antineoplastoanelor. Datele publicate existente au fost sub forma de raportare de caz, trial clinic de faza I (testeaza cea mai buna cale de administrare si cea mai buna doza), trial clinic de faza II(testeaza daca tratamentul are un efect anticanceros si pe ce tip de cancer) si care au fost efectuate in principal de inventatorul acestei teorii. Desi aceste publicatii au rapoortat remisiuni de succes prin folosirea antineoplastoanelor, alti investigatori nu au fost in stare sa repete aceste rezultate. In majoritatea studiilor raportate unii sau toti pacientii au primit concomitent radioterapie recenta, chimioterapie sau ambele, ducand la cofuzie in interpretarea datelor.
Dovezile pentru utilizarea antineoplastoanelor in tratamentul cancerului sunt neconcludente
Antineoplastooanele nu au fost aprobat de FDA pentru prevenirea si tratamentul vreunei boli.
Cancel/Cantron/Protocel
Cancel este o mixtura de lichide promovata ca si tratament pentru pacientii cu cancer. U.S. Food Drug Administration a listat ingredientele cancelului: inozitol, acid nitric, sulfit de sodiu, hidroxid de potasiu, acid sulfuric, catechol.. Nici unul din acesti compusi chimici nu au eficienta in taratarea vreunui tip de cancer. In 1990 institul national de cancer din SUA(NCI) a testat aceste ingrediente impotriva celuleor canceroase in laborator si bazati pe aceste date au decis sa nu continuie studierea Cancelului. Ca efecte secundare au fost raportate: oboseala, greturi, diaree. Niciun trial clinic nu a fost publicat in jurnale stintifice. FDA nu a aprobat Cancelul in tratametul cancerului sau a altei boli.
Cartilajul de bovine sau de rechin
Cartilajul este un tip de tesut conjunctiv elastic si dur. Cartilajul de bovine si de rechin a fost studiat ca tratament pentru pacientii cu cancer si alte conditii medicale de peste 30 de ani. S-a crezut initial ca rechinii care au scheletul in majoritate din cartilaju, nu fac cancer. Acest fapt a determinat interes in studierea cartilajului ca terapie impotriva cancerului. Desi tumorile maligne sunt rare la rechini, s-au gasit cancere si la aceste animale. Trei teorii au fost sugerate pentru a explica cum actioneaza cartilajul in tratamentul cancerului : prin distrugerea cartilajului de catre organism el elibereaza produsi care distrug celulele canceroase ; cartilajul creste actiunea sistemului imun pentru a distruge celulele canceroase ; cartilajul produce substante care blocheaza angiogeneza tumorala. Ultima teorie pare cea mai probabila deoarece cartilajul nu contine vase sanguine si deci cancerul nu poate creste usor la nivelul lui. S-a sugerat ca un tratament al cancerului care foloseste cartilaju poate impiedica formarea vaselor sanguine in tumora, determinind blocarea cresterii tumorale sau diminuarea tumorii. In studiile pe oameni cartilajul a fost administrat oral sau prin clisma.
Studiile de laborator si pe animale au analizat daca cartilajul de rechin sau de bovine pot distruge celulele canceroase, fac sistemul imun mai activ impotriva cancerului si previn formarea de vase de neoformatie de care o tumora are nevoie.
Rezultatele au fost contradictorii in studiile umane ale cartilajului ca tratament pentru cancer. FDA nu a aprobat cartilajul de rechin sau de bovine in tramentul cancerului in SUA.
Laetrile/Amigdalina
Laetrile este un compus care contine o substanta chimica denumita amigdalina. Amigdalina se gaseste in multe fructe, nuci verzi si plante. S-a crezut ca ingredientul activ anticanceros este cianida. Amigdalina a fost izolata in 1830 si a fost utilizata ca agent anticanceros in Rusia din 1845. In 1920 a fost inregistrata in SUA ca tratament pentru cancer. Primele pastile cu amigdalina au fost prea toxice si acest compus a fost stopat. In 1950 s-a raportat o forma partial sintetica de amigdalina care a fost facuta si patentata in SUA. In 1978 in SUA mai mult de 70.000 de poacienti au fost raportati ca au fost tratati cu Letrile. Se crede ca cianida este ingredientul anticanceros principal Au mai fost descrisi doi produsi de degradare cu efect anticanceros: prunasin si benzaldehida
Amigdalina se administreaza oral sau IV. Letrile a aratat un efect anticanceros mic in studiile de laborator, pe animale sau oameni.
Studiile de laborator si pe animale au aratat putine dovezi ca letrile este eficient in tratamentul cancerului. Nu exista niciun studiu clinic controlat raportat intr-un jurnal stiintific.
Efectele adverse ale letrile sunt asemanatoare simtomelor intoxicatiei cu cianida: greturi, varsaturi, cefalee, ameteli, afectare hepatica, afectare neurologica, febrta, confuzie, coma, deces. Efectele adverse au fost mai severe dupa administrarea orala.
Laetrile nu este aprobat de FDA in tramnetul cancerului in SUA. Letrile este fabricat si utilizat in Mexic ca tratament anticanceros.
Hidrazine sulfat
Sulfatul de hidrazină este un compus chimic care a fost studiat ca si tratament pentru cancer si anumite efecte secundare cauzate de cancer, anorexia si casexia. Se stie din 1900 ca, compusii de hidrazina sunt toxice pe animale si oameni. Unul din acesti compusi, procarbazina a fost utilizata in tratamentul Bolii Hodgkin si melanomului malign.
Compusi hidrazinei au fost, de asemenea, folositi pentru a face combustibil pentru rachete sierbicide. Multi oameni de stiinta considera sulfatul de hidrazină si alte substante similare de a fi agenti cauzatori de cancer si sunt preocupati de siguranta utilizării acestor compusi.
Două teorii au fost sugerate pentru a explica cum actioneaza sulfatul de hidrazină împotriva cancerului si casexiei:
-Sulfat de hidrazină poate împiedica organismul să produca glucoza de care celulele canceroase au nevoie sa creasca. S-a sugerat că, casexia se produce deoarece cancerul foloseste prea multa glucoza din organism, impiedecind celulele sanatoase de la obtinerea glucozei, de care ele au nevoie pentru a trăi. Acest lucru face ca tesuturile să moară si deasemenea sa se reduca masa musculara, iar pacientul pierde în greutate.
-Sulfatul de hidrazină poate bloca factorul de necroză tumorală alfa (TNF-alfa). Aceasta este o substanță produsa de leucocite necesara pentru a bloca infectiile si a impidica lezarea tesuturilor. Nivelurile ridicate de TNF-alfa au fost găsite la pacientii cu cancer. Aceste niveluri ridicate de TNF-alfa poate duce la pierderea poftei de mâncare, oboseală, precum si distrugerea tesutului muscular. Pe masura ce se produce distrugerea tesutului muscular se produce zahar pe care celulele canceroase il folosesc sa creasca. Blocarea TNF-alfa ar putea opri cresterea tumorii si ar preveni casexia.
Sulfatul de hidrazină este administrat oral sub forma de pastile sau capsule. Nu există nici o doza standard sau durata de tratament.
Cele mai multe dintre reactiile adverse provocate de sulfatul de hidrazină au implicat sistemul nervos si tractul gastro-intestinal. Aceste efecte secundare includ următoarele:
greată si / sau vărsături, amețeală, senzatii anormale la nivelul bratelor si picioarelor (cum ar fi de arsura sau înțepături), polinevrite, insuficientă motorie usoara, prurit, uscaciunea pielii, insomnie, hipoglicemie, un caz de insuficenta hepatica fatala si insuficienta renala si un caz de afectare grava neurologica.
În studiile clinice randomizate, sulfatul de hidrazină nu a făcut tumorile sa diminue sau sa dispara. Totusi, în unele studii randomizate, sulfatul de hidrazină a fost raportat a fi de ajutor in tratarea anorexiei si casexiei cauzate de cancer.
Sulfatul de hidrazină este vândut ca supliment alimentar în Statele Unite. Food and Drug Administration nu a aprobat utilizarea sulfatului de hidrazină ca un tratament pentru cancer, cu exceptia studiilor clinice.
Virusul bolii Newcastle(NDV)
Virusul bolii Newcastle (NDV) este un virus care este de interes, deoarece se replică mai repede in celulele canceroase umane decât în cele mai multe celule umane normale si că poate ucide aceste celule gazdă.
NDV poat fi utilizat pentru a distruge celulele canceroase direct, sau poate fi administrat ca un vaccin pentru cancer. Vaccinuri impotriva cancerului determina sistemul imunitar natural al organismului sa distruga celulele canceroase.
Rezultatele studiilor clinice a NDV ca un tratament pentru cancer nu au dovedit că aceasta metoda de tratament este efcienta.
Food and Drug Administration nu a aprobat NDV ca un tratament pentru cancer (a se vedea Întrebarea 8).