Problemele sexuale la Femei(M)

Tratamentul cancerului, în special terapia hormonală si terapia directionată spre pelvis(radioterapia), poate afecta de multe ori functia sexuala. În plus, depresia si anxietatea, care sunt comune la pacientele cu cancer, poate contribui la problemele sexuale. Astfel, disfunctia sexuală este comună la supravietuitoare si poate provoca accentuarea suferintei si au un impact negativ asupra calitatii vietii Cu toate acestea, functia sexuala nu este discutata de multe ori cu pacientele cu cancer. Motivele pentru aceasta includ o lipsa de instruire a medicilor specialisti, disconfortul medicilor pe aceasta tema si timpul insuficient pentru discutie în timpul vizitelor. Cu toate acestea, există strategii eficiente pentru tratarea disfunctiei sexuale feminine, facand aceste discutii o parte critica a ingrijirii pacientelor cu cancer.

Problemele sexuale feminine se referă la aspecte cum ar fi dorinta si excitarea sexuala, orgasmul si durerea. Disfunctia sexuală dupa tratamentul cancerului este comuna la pacientele cu cancer.

Un sondaj pe 221 de paciente cu cancer de col uterin si vaginal au constatat ca prevalenta

problemelor sexuale a fost semnificativ mai mare in randul pacientelor cu cancer decât în ​​rândul persoanelor de control in studiul National Health and Social Life Survey(numărul mediu de probleme a fost 2.6 vs 1.1, p <0.001).

Un sondaj pe pacientele cu tumori ovariene cu celule germinale a constatat ca supravietuitorele au raportat o scadere semnificativa a plăcerii sexuale.

Disfunctia sexuală feminină variază în functie de sediul si modalitatile de tratament al cancerului. De exemplu, supravietuitoarele cu cancer de col uterin, care au fost tratate cu radioterapie au avut scoruri de functionare sexuală mai proaste(pentru excitare, lubrifiere, orgasm, durere si satisfactie) decât cele tratate cu chirurgie, a căror functionare sexuală a fost similară cu cea a pacientelor control fara cancer.

O analiza sistematica recenta a functionării sexuale la supravietuitoarele cu cancer de col uterin a constatat rezultate similare, cu exceptia faptului că nu s-au observat diferente referitoare la orgasm/satisfactie.

În schimb, chimioterapia pare a fi legată de disfunctia sexuală feminină la supravietuitoarele cu cancer mamar, posibil legata de prevalenta menopauzei indusa de chimioterapie la aceasta populatie.

În plus, supravietuitoarele cu antecedente de transplant cu celule stem hematopoietice (HSCT) pot avea mai multe tipuri de disfunctie sexuală chiar si după 5 – 10 ani. Unele dintre disfunctiiile sexuale asociate cu HSCT sunt legate de boala grefa-contra-gazda (GVHD), care poate duce la fibroza vaginală, stenoza, modificări ale mucoasei, iritatie vaginala, sângerare si cresterea sensibilitătii tesuturilor genitale. În plus, doze mari de corticosteroizi utilizati pentru GVHD cronica poate creste labilitatea emotională si depresia, care afectează sentimentele de atractivitate, activitatea sexuala si calitatea vietii sexuale.

La intervale regulate, supravietuitoarele cu cancer ar trebui să fie întrebate despre functia lor sexuala, incluzand functionarea sexuală înainte de tratamentul cancerului, activitatea lor sexuala actuală si cum a afectat tratamentul cancerului functionarea sexuala si intimitatea lor . Vârsta si starea civilă a pacientelor cu cancer poate afecta, de asemenea, functionarea sexuală (de exemplu, unele femei nu pot fi active sexual din cauza sănătătii fizice a partenerului sau calitatii relatiei lor). Cercetari a infertilitatii legate de tratament ar trebui facute in cazul in care sunt indicate. Este important pentru medici să fie constienti de faptul că problemele de fertilitate pot fi abordate la pacientele cu cancer, chiar dacă acestea nu au fost abordate anterior tratamentului.

Pacientele cu preocupari legate de functia lor sexuala ar trebui să fie supuse unei  evaluari mai aprofundate, incluzand screening pentru posibile simptome si probleme psihosociale (de exemplu, probleme de anxietate, depresie, aspecte relationale, preocupari despre imaginea corpului, consumul de droguri sau alcool), care pot contribui la disfunctia sexuală.

De asemenea, este important să se identifice prescriptie medicala si a  medicamentelor fara reteta (mai ales terapia hormonala, narcotice si inhibitorii receptorilor recaptării serotoninei [SSRI]) care ar putea fi factori contribuitori.

Factorii de risc traditionali pentru disfunctii sexuale, cum ar ar fi bolile cardiovasculare, diabetul, obezitatea, fumatul si abuzul de alcool, ar trebui să fie, de asemenea, evaluate, ca si istoricul pacientului oncologic si istoricul tratamentului. Dacă tratamente anti-cancer au dus la menopauza, simptomele menopauzei si efectele asupra functiei sexuale ar trebui să fie evaluate. Riscurile si beneficiile terapiei hormonale ar trebui sa fie luate în considerare la femeile care nu au avut cancere hormonal sensibile si care sunt prematur in post-menopauza. În plus, un examen fizic ar trebui să fie efectuat sau recomandare pentru examinare ginecologica trebuie facuta pentru a nota punctele de sensibilitate, atrofie vaginala si modificările anatomice asociate cu cancerul si tratamentul cancerului.

Disfunctia sexuală feminină este adesea multifactorială. Prin urmare, tratamentul disfunctiei sexuale necesită adesea un plan de tratament multidimensional care abordează problemele care stau la baza ei, care pot fi fiziologice (ex, menopauza, boala), induse de boli, induse de medicatie, psihologice (ex, anxietate, depresie) si interpersonale.

În general, baza dovezilor pentru interventiile in tratamentul disfunctiilor sexuale la femeile cu cancer sunt slabe si sunt necesare studii de calitate inalta. Panelul NCCN

recomandă ca tratamentul să fie ghidat de tipul specific de problemă.

Lubrifianti pe bază de silicon, crema hidratanta vaginala si topice pe baza de lidocaina pot ajuta la ameliorarea simptomelor, cum ar fi uscaciunea vaginala si durerea sexuală. Într-un studiu pe supravietuitoarele cu cancer mamar, grupul de controlul care a folosit o crema hidratanta non-hormonala a observat o ameliorare trecătoare a simptomelor vaginale.

Antrenarea musculaturii pelvine poate imbunatati durere sexuala, excitatia, lubrifierea, orgasmul  si satisfactia. Un mic studiu pe 34 de supravietuitoare cu cancere ginecologice a constatat că antrenarea planseului pelvin amelioreaza semnificativ functia sexuala.

Dilatatoare vaginale sunt recomandate pentru vaginism, aversiune sexuala, cicatrici vaginale sau stenoza vaginala de la interventiile chirurgicale pelvine sau radiatii si asociate cu GVHD. Cu toate acestea, dovezile pentru eficacitatea dilatatoarelor vaginale sunt limitate.

Estrogen pe cale vaginala(pilule, inele sau creme) s-a dovedit a fi eficient în tratarea uscaciunii vaginale, pruritului, disconfortului si actului sexual dureros la femeile aflate la menopauza. Studii mici au analizat diferitele formulări de estrogen administrat local, dar datele din evaluarea sigurantei estrogenilor aplicat vaginal la pacientele cu cancer sunt limitate.

FDA a aprobat recent un modulator selectiv al receptorilor de estrogen denumit ospemifene pentru tratarea dispareuniei moderata pana la severa la femeile aflate în postmenopauză, fara cancer de san cunoscute sau suspectate si fără antecedente de cancer mamar. Ospemifene a fost studiat în mai multe studii mari la femei cu atrofie vulvara si vaginala post-menopauza si a fost eficient in tratarea uscaciunii vaginale si dispareuniei. Panelul NCCN recomandă luarea în considerare a ospemifene pentru tratamentul dispareuniei la pacientele cu cancere, cu conditia sa nu fie cancer hormonal sensibil.

Psihoterapia poate fi de ajutor pentru femeile care se confrunta cu disfunctie sexuala desi dovezile privind eficacitatea sunt limitate. Optiunile includ terapia de comportament cognitiv (CBT), pentru care unele dovezi de eficacitate există la supravietuitoarele cu cancer de san, endometrial si cancerul de col uterin.

Recomandări pentru psihoterapie, consiliere sexuala a cuplului sau ingrijire ginecologica

ar trebui să se acorde în mod corespunzător. Un plan terapeitic multidisciplinar poate fi foarte util în situatiile în care disfunctia psihosocială contribuie la disfunctie sexuala.

În prezent, panelul NCCN nu recomanda folosirea orala a inhibitorilor fosfodiesterazei tip 5 (vardenafil, sildenafil) pentru femeile cu disfunctie  sexuală, din cauza lipsei de date cu privire la eficacitatea lor. Desi gandit pentru a creste fluxul de sange pelviene la clitoris si vagin, inhibitorii de fosfodiesteraza tip 5 au avut rezultate contradictorii în studiile clinice randomizate ale diferitelor populatii de femei fara cancer, tratate pentru tulburari de excitare sexuală. Sunt necesare mai multe cercetari inainte de a recomanda utilizarea sildenafil pentru tratamentul disfunctiei sexuale feminine.

Addyi (flibanserin). Food and Drug Administration a aprobat in august 2015  Addyi (flibanserin) pentru a trata  tulburarea dobandita generalizata de scadere a dorintei sexuale (HSDD- hypoactive sexual desire disorder) la femeile aflate in premenopauza.

HSDD este caracterizata de dorinta sexuala scazuta care provoacă suferintă marcantă sau dificultăti interpersonale si nu se datorează unei afectiuni medicale sau psihiatrice co-existente, unor probleme în cadrul relatiei, sau efectelor unui medicament sau altei substante medicamentoase. HSDD este dobândită atunci când se dezvoltă la o pacienta care nu a avut anterior probleme cu dorinta sexuala. HSDD este generalizată atunci când se produce indiferent de tipul de activitate sexuală, situatie sau partenerul sexual.

Addyi este un agonist al receptorului 1A al serotoninei si a unui antagonist al receptorilor serotoninei 2A, dar mecanismul prin care medicamentul amelioreaza libidoul si suferinta corespunzătoare nu este cunoscut. Addyi se administrează o dată pe zi, seara la culcare in doza de 100 mg. Se administreaza la culcare pentru a ajuta la reducerea riscului de evenimente adverse, care apar din cauza unei posibile hipotensiuni arteriale, sincope si depresiei sistemului nervos central (cum ar fi somnolentă si sedare). Pacientele trebuie să întrerupă tratamentul după opt săptămâni, dacă acestea nu raportează o îmbunătătire a dorintei sexuale si suferintei asociate.

Addyi poate provoca tensiune arteriala scazută sever(hipotensiune arterială) si pierderea constientei (sincopă). Aceste riscuri sunt crescute si mai severe atunci cand pacientele beau alcool sau iau Addyi impreuna cu anumite medicamente (cunoscute sub numele de inhibitori moderati sau puternici ai CYP3A4), care interfereazaa cu metabolizarea Addyi în organism. Din cauza interactiunii cu alcool, consumul de alcool este contraindicat în timpul tratamentului cu Addyi.

Medicii si  farmacistii trebuie să sfătuiască pacientele, înainte de eliberarea retetei si medicamentului, sa nu bea alcool în timpul tratamentului cu Addyi.

Addyi este contraindicat in asociere cu alcoolul, inhibitori moderati sau puternici ai CYP3A4 si la cei care au insuficientă hepatică.

Doza eficace administrata la culcare este de 100 mg. Addyi a fost evaluat în trei studii, randomizate, dublu-orb, controlate cu placebo, la aproximativ 2.400 de femei aflate in premenopauza cu HSDD dobândită, generalizată. În cele trei studii, aproximativ 10% mai mult din pacientele tratate cu Addyi, fata de cele tratate cu placebo au raportat imbunatatiri semnificative a evenimentelor sexuale satisfacatoare, a dorintei sexuale sau suferintei. Addyi nu a demonstrat ca îmbunătăteste performanta sexuală.

Cele mai frecvente reactii adverse asociate cu utilizarea de Addyi sunt ametelile, somnolenta (somn), greata, oboseala, insomnie si gura uscata.

Addyi este comercializat de Pharmaceuticals Rasada, cu sediul in Raleigh, Carolina de Nord.