Bicalutamida(Casodex)

Sinonim : ICI 176,334

Denumirea comercială comuna: CASODEX

Clasificare: antihormon endocrin

Bicalutamida este un antiandrogen nesteroidian lipsit de alte activităti endocrine, care concurează cu androgenii pentru legarea de receptorii androgenici. Nu suprima productia de androgeni si poate creste concentratia androgenilor din ser. Bicalutamida este un amestec racemic cu izomerul-R, în principal responsabil pentru activitatea antiandrogenica. Cancerul de prostată este in cea mai mare parte androgen-dependenta si poate fi tratat cu castrare chirurgicală sau chimică. Până în prezent, monoterapia antiandrogenica nu s-a dovedit in mod constant a fi echivalenta cu castrarea, desi ar putea fi luata în considerare pentru pacientii care doresc să-si mentină potenta sexuala. Antiandrogeni sunt adesea folositi în combinatie cu agonisti ai hormonului de eliberare a hormonului luteinizant(LHRHa ), fie pentru 2-4 săptămâni, la initierea de LHRHa pentru a preveni sau minimaliza agravarea temporară a simptomelor (reactie”flare” ), sau uneori de a inhiba efectele androgenilor testiculari si suprarenali(blocada androgenica maxima).  Retragerea antiandrogenilor poate duce la o scădere paradoxală a nivelului seric de antigen specific prostatic(PSA) la unii pacienti. In studiile pe animale, bicalutamida are o afinitate de patru ori mai mare pentru receptorul androgenic al prostatei fata de 2-hydroxyflutamide, metabolitul activ al flutamidei. Bicalutamida si flutamida nu prezinta o rezistenta incrucisata completa.

Prezinta o variabilitate individuală larga.

Este extensiv absorbită oral si neafectata de alimentatie. Dupa absorbtia orală, timpul pentru atingerea concentratiei plasmatice maxime este la până la 48 de ore si se apropie de starea de echilibru la o luna. Nu exista informatii cu privire la traversarea barierei hemato-encefalice.

Se leaga de proteinele plasmatice in 96%.  Se metabolizeaza extensiv hepatic; izomerul R este oxidat la un metabolit inactiv(hydroxybicalutamide) care ulterior sufera glucuronidare. Se elimina pe cale urinara 36% in 9 zile si prin fecale 43% in 9 zile.

Timpul de injumatatire terminal este de o săptămână pentru izomerul R

Cancerul de prostata

Tablete de 50 mg sau 150 mg

Oral:  50mg PO odata pe zi.  Se administreaza cu alimente sau pe stomacul gol.

Nu se ajusteaza doza in caz de insuficienta renala. In caz de insuficienta hepatica usoara nu se recomanda ajustarea dozei. La pacientii cu insuficienta hepatica severa sau moderata se recomanda utilizarea cu atentie.

Bicalutamida 150 mg nu trebuie administrata la pacientii cu boală localizată, care ar trebui sa fie urmariti, pentru ca tratamentul cu această doză este asociată cu cresterea mortalitatii.

Insuficientă hepatică: Utilizarea cu precautie la pacientii cu insuficientă hepatică moderată si severă. Metabolismul poate fi intarziat, având ca rezultat eliminarea prelungita, timp de înjumătătire prelungit si risc de toxicitate crescut.

Boală cardiacă: se foloseste cu prudentă la pacientii cu afectiuni cardiace. Pot apărea niveluri plasmatice crescute de testosteron si estradiol si ar putea provoca retentia de lichide.

Carcinogenicitate: Studiile la animale nu au aratat nici un potential carcinogen la oameni.

Mutagenitate: Nu este mutagen la testul Ames si la testele de mutatii in vitro la mamifere.

Fertilitatea: Poate inhiba spermatogeneza

Sarcina: FDA il include la medicamente nepermise in sarcina, la categoria X. Medicamentul este contraindicat la femeile care sunt sau pot deveni gravide.

Alăptarea nu este recomandată, datorită  secretiei potentiale în laptele matern.

1. Diareea este mai putin comuna cu bicalutamida(10%) decât cu flutamida(24%). Retragerea de la studii clinice din cauza diareei a fost, de asemenea, mai putin frecventa cu bicalutamida(0,5%) decât cu flutamida (6%).

2. Oboseala: monoterapia cu bicalutamida determină o incidentă usor mai mare de oboseală decât castrarea chirurgicala.

3. Ginecomastia si sensibilitatea sanului: Ginecomastia este mult mai frecventa cu bicalutamidă 150 mg în monoterapie (38%) decât in terapia asociata cu LHRHa (6%). Sensibilitatea sanului este, de asemenea, mult mai comuna cu monoterapia(39%) decât tratament combinat (4%). Ginecomastia si sensibilitatea sanului sunt legate de actiunea neblocata a estrogenilor circulanti din timpul monoterapiei, în contrast cu reducerea nivelurilor circulante de testosteron si estrogen din timpul terapiei combinate.

4. Bufeurile sunt mai putin frecvente cu monoterapia(12%) decât cu terapia asociata cu LHRHa (51%), probabil datorită modificărilor hormonale descrise mai sus.

5. Functia erectila nu este modificata semnificativ cu monoterapia cu bicalutamidă.

6. Modificări cutanate sunt mai putin frecvente (< 5%) si se datoreaza stimularii reduse androgenice a glandelor sebacee (de exp. piele uscată, prurit si eruptie cutanată) .

7. Efecte secundare legate de doza: Nu a fost raportat niciun eveniment advers legat de  cresterea dozei de la 50 la 200 mg pe zi.

8. Densitatea minerală osoasă scăzută a fost văzuta cu castrarea, dar nu cu bicalutamida. Astfel pacientii tratati cu bicalutamidă in monoterapie pot prezenta un risc mai mic de fracturi osteoporotice, comparativ cu patientii castrati.