ANTICORPI MONOCLONALI
O modalitate prin care sistemul imunitar atacă substanțele străine este producerea unui număr mare de anticorpi. Un anticorp este o proteină care se lipește de o proteină specifică numită antigen. Anticorpii circulă în tot corpul până când găsesc și se atașează de antigen. Odată atașați, ele pot forța alte părți ale sistemului imunitar să distrugă celulele care conțin antigenul.
Cercetătorii pot proiecta anticorpi care vizează în mod specific un anumit antigen, cum ar fi cel găsit pe celulele canceroase. Ei pot face apoi multe copii ale acelui anticorp în laborator. Aceștia sunt cunoscuți ca anticorpi monoclonali (mAbs sau Moabs).
Anticorpii monoclonali sunt utilizați pentru a trata multe boli, inclusiv unele tipuri de cancer. Pentru a produce un anticorp monoclonal, trebuie mai întâi să se identifice antigenul potrivit pentru a ataca. Găsirea antigenelor potrivite pentru celulele canceroase nu este întotdeauna ușoară, iar până acum mAbs s-au dovedit a fi mai utile împotriva unor tipuri de cancer decât a altora.
Unii anticorpi monoclonali utilizați pentru tratarea cancerului sunt denumiți terapie țintită deoarece au o țintă specifică pe o celulă canceroasă pe care își propun să o găsească, să se atașeze și să o atace. Dar alți anticorpi monoclonali acționează ca imunoterapie, deoarece fac sistemul imunitar să răspundă mai bine pentru a permite organismului să găsească și să atace celulele canceroase mai eficient.
Fabricarea anticorpilor monoclonali (mAb)
Anticorpii monoclonali sunt proteine create de om care acționează ca anticorpii umani în sistemul imunitar. Există 4 moduri diferite în care pot fi făcute și sunt denumite în funcție de ceea ce sunt făcute.
Murine: Acestea sunt făcute din proteine de șoarece și numele tratamentelor se termină în –omab.
Himerice: Aceste proteine sunt o combinație între șoarece și om, iar numele tratamentelor se termină în –ximab.
Umanizate: acestea sunt făcute din părți mici de proteine de șoarece atașate de proteine umane, iar numele tratamentelor se termină în –zumab
Uman: Acestea sunt proteine în întregime umane și numele tratamentelor se termină în -umab.
TIPURI DE mAb UTILIZATE PENTRU TRATAREA CANCERULUI
Anticorpi monoclonali(mAb) nuli(goi)
Anticorpi monoclonali goi sunt anticorpi care nu au niciun medicament sau material radioactiv atașat la ei. Ei lucrează singuri. Acestea sunt cele mai frecvente tipuri de mAb utilizate pentru tratarea cancerului. Majoritatea mAb-urilor goale se atașează la antigenele celulelor canceroase, dar unele funcționează prin legarea de antigene de pe alte celule necanceroase sau chiar de proteinele care plutesc liber.
MAb-urile goale pot funcționa în moduri diferite.
Unii anticorpi monoclonali stimulează răspunsul imun al unei persoane împotriva celulelor canceroase prin atașarea lor și acționând ca un marker pentru ca sistemul imunitar al organismului să le distrugă.
Un exemplu este alemtuzumab (Campath), care este utilizat pentru a trata unii pacienți cu leucemie limfocitară cronică (LLC). Alemtuzumab se leagă de antigenul CD52, care se găsește pe celulele numite limfocite (care includ celulele leucemice). Odată atașat, anticorpul atrage celulele imune pentru a distruge aceste celule.
Unii anticorpi monoclonali stimulează răspunsul imun prin țintirea punctelor de control ale sistemului imunitar.
Alți anticorpi monoclonali funcționează în principal prin atașarea și blocarea antigenelor de pe celulele canceroase (sau alte celule din apropiere) care ajută celulele canceroase să crească sau să se răspândească. De exemplu, trastuzumab (Herceptin) este un anticorp împotriva proteinei HER2. Celulele canceroase de sân și stomac au uneori cantități mari de această proteină pe suprafața lor. Când HER2 este activat, ajută aceste celule să crească. Trastuzumab se leagă de aceste proteine și le oprește să devină active.
Anticorpi neconjugati aprobați de Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA pentru tratamentul pacienților cu cancer
| Nume Generic/nume comercial | Antigen tinta | Izotip | Indicatie (afectiunea neoplazica) | Anul aprobarii |
| Rituximab(Mabtera) | CD20 | IgG1 | LMNH | 1997 |
| Trastuzumab(Herceptin) | Her2 | IgG1 | SAN | 1998 |
| Bevacizumab(Avastin)
|
VEGF | IgG1 | Renal, Plaman,
Colo-rectal, gliobastom multiform, |
2004 |
| Cetuximab(Erbitux) | EGFR | IgG1 | Colo-rectal, Carcinom scuamos sfera ORL | 2004 |
| Panitumumab(Vectibix) | EGFR | IgG2 | Colo-rectal | 2006 |
| Pertuzumab(Perjeta) | HER | IgG1 | San | |
| Denosumab(Xgeva, Prolia) | RANKL | IgG2 | Tumora osului cu celule gigante | 2013 |
| Obinutuzumab(Gazyva) | CD20 | IgG1 | Leucemie limfatica cronica, Limfom folicular | 2013 |
| Blinatumumab(Blincitol) | CD3/CD19 | BiTE | Leucemie acuta | 2014 |
| Ramucirumab(Cyramza) | VEGFR2 | IgG1 | Gastric, Colo-rectal, Plaman, Hepatic | 2014 |
| Daratumumab(Darzalex) | CD38 | IgG1 | Mielom Multiplu | 2015 |
Anticorpi monoclonali conjugați(AcM)
AcM conjugați sunt combinați cu un medicament pentru chimioterapie sau cu o particulă radioactivă. Acești mAbs sunt utilizați ca dispozitiv de ghidare pentru a duce una dintre aceste substanțe direct la celulele canceroase. mAb circulă în întregul corp până când poate găsi și agăța antigenul țintă. Apoi furnizează substanța toxică acolo unde este cel mai necesar. Acest lucru reduce deteriorarea celulelor normale din alte părți ale corpului. AcM conjugați sunt, de asemenea, uneori denumiți anticorpi marcați sau încărcați.
Anticorpi radiomarcați: anticorpii radiomarcați au particule radioactive mici atașate de ei.
Ibritumomab tiuxetan(zevalin)este un exemplu de anticorp monoclonal radiomarcat. Acesta este un anticorp împotriva antigenului CD20, care se găsește pe limfocite numite celule B. Anticorpul furnizează radioactivitate direct celulelor canceroase. Este alcătuit atât dintr-un medicament anticorp monoclonal(rituximab) cât și dintr-o substanță radioactivă (ytriu-90). Tratamentul cu acest tip de anticorpi este uneori cunoscut sub numele de radioimunoterapie (RIT). Medicamentul și radiațiile sunt livrate direct către celulele țintă, deoarece mAb caută ținta, apoi radiația afectează ținta și celulele din apropiere într-o anumită măsură. Este utilizat pentru a trata unele tipuri de limfom non-Hodgkin.
Conjugați anticorp-medicament (anticorpi marcați cu chemola): Acești anticorp monoclonal(mAb) au medicamente puternice pentru chimioterapie (sau altele) atașate la ei. Exemplele includ:
Brentuximab vedotin(Adcetris), un anticorp care vizează antigenul CD30 (găsit pe limfocite), atașat la un medicament chimio numit MMAE. Este folosit la pacienti cu limfom Hodgkin.
Ado-trastuzumab emtansină (Kadcyla)TDM-1), un anticorp care vizează proteina HER2, atașat la un medicament chimio numit DM1. Se foloseste pentru a trata pacientele cu cancer de sân metastatic HER2-pozitiv.
Anticorpi conjugati aprobați de Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA pentru tratamentul pacienților cu cancer
| Nume Generic/nume comercial | Antigen tinta | Izotip | Indicatie (afectiunea neoplazica) | Anul aprobarii |
| Brentuximab vedontin(adcetris) | CD30 | IgG1 | Limfom sistemic anaplazic cu celule mari, Boala Hodgkin | 2011 |
| Trastuzumab emtansine(kadcyla) | HER2 | IgG1 | San | 2013 |
| Polatuzumab vedontin(polivy) | CD79b | IgG1 | LMNH difuz | 2019 |
| Trastuzumab Deruxtecan(enhertu) | HER2 | IgG1 | San | 2019 |
| Sacituzumab govitecan(trodelvy) | TROP-2 | IgG1 | San, urotelial | 2020 |
Anticorpi monoclonali bispecifici
Aceste medicamente sunt alcătuite din părți din 2 anticorpi monoclonali(mAb) diferiti, ceea ce înseamnă că se pot atașa la 2 proteine diferite în același timp. Un exemplu este blinatumomab (Blincyto), care este utilizat pentru a trata unele tipuri de leucemie. O parte din blinatumomab se leagă de proteina CD19, care se găsește pe unele celule de leucemie și limfom. O altă parte se leagă de CD3, o proteină găsită pe celulele imune numite celule T. Prin legarea la ambele proteine, acest medicament aduce împreună celulele canceroase și celulele imune, ceea ce se crede că determină sistemul imunitar să atace celulele canceroase.
Eefecte secundare ale anticorpilor monoclonali
Anticorpii monoclonali sunt administrați intravenos (injectați într-o venă). Anticorpii înșiși sunt proteine, așa că administrarea acestora poate provoca uneori reacții alergice. Acest lucru este mai frecvent în timp ce medicamentul este administrat pentru prima dată.
Reacțiile adverse posibile pot include:
Febră
Frisoane
Slăbiciune
Durere de cap
Greaţă
Vărsături
Diaree
Tensiune arterială scăzută
Erupții cutanate
În comparație cu medicamentele pentru chimioterapie, anticorpii monoclonali goi tind să aibă mai puține efecte secundare grave. Dar ele pot cauza probleme la unii pacientii. Unii anticorpi monoclonali pot avea efecte secundare care sunt legate de antigenii pe care îi vizează. De exemplu:
Bevacizumab (Avastin) este un mAb care vizează o proteină numită VEGF(factorul de crestere vasculo endotelial) care afectează creșterea vaselor de sânge tumorale. Poate provoca reacții adverse, cum ar fi hipertensiune arterială, sângerare, vindecare slabă a rănilor, cheaguri de sânge și leziuni renale.
Cetuximab (Erbitux) este un anticorp care vizează o proteină celulară numită EGFR(receptorul factorului de crestere epidermal), care se găsește pe celulele normale ale pielii (precum și pe unele tipuri de celule canceroase). Acest medicament poate provoca erupții grave la unele persoane.
Data revizuirii 19 11 2023/Autor Dr Plesan Constantin