T3 este in principal responsabil de actiunile hormonilor tiroidieni la nivelul diverselor organe tinta.
Cea mai mare parte a hormonului T3 se formeaza extratiroidian, in special in ficat, prin deiodinarea enzimatica in pozitia 5′ a lui T4. Din acest motiv concentratia serica de T3 reflecta mai mult starea functionala a tesuturilor periferice, decat performanta secretorie a glandei tiroide. Reducerea conversiei T4 in T3 genereaza scaderea concentratiei serice de T3. Conversia este diminuata de medicamente (propranolol, glucocorticoizi, amiodarona) sau in conditiile unor afectiuni non-tiroidiene severe (“sindromul de T3 scazut”).
Ca si T4, peste 99% din cantitatea de T3 este legata de proteinele transportoare, dar cu o afinitate de 10 ori mai mica.
T3 este mai activ metabolic decat T4, dar efectul sau este mai putin prelungit
Recomandari pentru determinarea T3 – diagnosticul tireotoxicozei T3 (TSH supresat cu T4 normal) sau a cazurilor in care FT4 este normal in prezenta semnelor de hipertiroidism; stabilirea prognosticului la pacientii cu boala Basedow-Graves; evaluarea tireotoxicozei induse de amiodarona; evaluarea tireotoxicozei artificiale (indusa de Cytomel); monitorizarea terapiei de substitutie cu T4.
Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate
Metoda: ELISA
Valori de referinta – sunt in functie de varsta:
Femeile gravide au concentratii de T3 mai mari, corelate cu varsta gestationala:
– trimestrul I: 1.61-3.53 nmol/L;
– trimestrul II: 1.98-4.03 nmol/L;
– trimestrul III: 2.08-4.02 nmol/L.
Factori de conversie: nmol/L x 0.651=ng/mL; ng/mL x 1.536=nmol/L.
Valori de alerta clinica – nivel scazut: <0.77 nmol/L; nivel crescut: >4.62 nmol/L