Test Coombs direct

Demonstrarea prezenţei de imunoglobuline  sau a complementului pe suprafaţa hematiilor susţine diagnosticul de distrucţie eritrocitară mediată imun.

Există două clase majore de anticorpi care reacţionează cu eritrocitele.

Anticorpii compleţi sau salini aglutinează eritrocitele suspendate în soluţie salină; aceştia sunt de obicei de tip IgM (cel mai bun exemplu de aglutinare salină la temperatura camerei este cea utilizată în grupajul ABO). In vivo anticorpii IgM fixează complementul şi produc hemoliza imediată intravasculară.

Anticorpii incompleţi Anticorpii care nu reacţionează vizibil în mediu salin şi produc reacţii de aglutinare numai prin utilizarea de tehnici speciale sunt numiţi aglutinine incomplete şi sunt de obicei de tip IgG (cel mai bun exemplu sunt anticorpii anti-Rh, care, dacă sunt prezenţi în serul primitorului de sânge incompatibil, produc o reacţie hemolitică transfuzională întârziată, extravasculară).

Pentru a certifica faptul că hematiile unui pacient sunt învelite (sensibilizate) cu imunoglobuline, complement sau ambele, se adaugă la o suspensie de eritrocite provenite de la pacient antiser cu reactivitate faţă de moleculele de Ig şi/sau complement umane, care va determina aglutinarea acestora. Iniţial testarea se face cu antiseruri polispecifice, care conţin anti-IgG, anti-C3d şi ocazional şi activitate anti-lanţ uşor. Reactivii monospecifici diferenţiază în continuare între IgG, C3d.

Utilizând sânge recoltat pe EDTA sau pe citrate, activarea in vitro a complementului de către autoanticorpii la rece benigni este inhibată. Spălarea eritrocitelor îndepărtează globulinele solubile sau ataşate nespecific, ceea ce permite detecţia imunoglobulinelor şi factorilor complementului specific legate de eritrocite in vivo.

-investigarea reacţiilor transfuzionale acute sau întârziate (demonstrarea fixării pe suprafaţa eritrocitelor de la donator a aloanticorpilor prezenţi în serul pacientului);

-suspiciune de hemoliză autoimună;

-boala hemolitică a nou-născutului;

-hemoliză imună indusă de medicamente;

Recipient de recoltare:  vacutainer cu K3-EDTA.

Stabilitatea probei: testul se efectuează imediat, dacă acest lucru nu este posibil, proba se păstrează 48 ore la 2-8°C.

Prelucrare necesară după recoltare: o parte din eritrocite se spală de trei-patru ori cu soluţie salină normală, urmată de prepararea unei suspensii eritrocitare în ser fiziologic steril 5%.

Se utilizează următoarele metode:

1. hemaglutinare pe lamă cu antiglobulină umană polispecifică
2. aglutinare şi gel-filtrare pe carduri cu microtuburi ce conţin reactivi monospecifici anti-IgG şi anti-C3d.
3. metoda de aderenţă în fază solidă  în godeuri căptuşite cu proteina A (component al peretelui celular Staphylococcus aureus cu afinitate mare faţă de porţiunea Fc a imunoglobulinelor).

Valori normale: negativ.

 Test Coombs direct pozitiv se asociază cu următoarele afectiuni:

 1.Boala aglutininelor la rece primară (idiopatică) sau secundară (asociată cu macroglobulinemie Waldenström şi alte boli limfoproliferative, mononucleoza infecţioasă, infecţii cu Mycoplasma pneumoniae etc.)

Anticorpului este AutoAc tip IgM, de obicei monoclonali (rar IgG sau IgA), cu specificitate anti-I/i.

2. Hemoglobinuria paroxistica la rece acută/tranzitorie (asociată cu boli infecţioase) şi cronică, idiopatică sau asociată cu sifilisul tardiv sau congenital

Anticorpului este AutoAc tip IgG policlonali, cu specificitate anti-P (Ac Donath-Landsteiner)

3. Anemia hemolitică imună cu autoanticorpi la cald idiopatică sau secundară (asociată cu boli autoimune, boli limfoproliferative, infecţii, tumori, sarcină, deficienţe imune congenitale sau dobândite).

Anticorpul este de tip IgG₁, mai rar IgG₃, ocazional în asociere cu IgA sau IgM, de tip panaglutinine