Diagnosticul si monitorizarea multor boli hematologice depinde de examinarea maduvei osoase, in special in conditiile in care procesul patologic are originea in maduva. De multe ori studiul citologic al maduvei trebuie corelat cu examenul histologic al biopsiei osteo-medulare care aduce informatii suplimentare cantitative si arhitecturale.
De asemenea, in unele cazuri, examenul maduvei osoase este completat cu efectuarea de coloratii specifice necesare pentru evaluarea depozitelor de fier (coloratia Perls/cu albastru de Prusia), diagnosticul diferential al leucemiilor acute (coloratii citochimice pentru mieloperoxidaza, esteraze nespecifice, PAS), diagnosticul lipidozelor (coloratia PAS in boala Gaucher) sau cu studii citogenetice sau moleculare.
Indicatii
- Diagnosticul anemiei megaloblastice;
- Diagnosticul mielomului multiplu;
- Diagnosticul lipidozelor: boala Gaucher, boala Niemann-Pick, sindromul histiocitelor “albastre ca marea”;
- Investigarea unei citopenii fara o cauza aparenta, pentru confirmarea/infirmarea unei leucemii, sindrom mielodisplazic, hipo-/aplazie medulara, agranulocitoza;
- Diagnosticul, clasificarea si monitorizarea leucemiilor acute;
- Diagnosticul si monitorizarea sindroamelor mielodisplazice;
- In leucemia mieloida cronica, pentru examen citogenetic si pentru diagnosticul de faza accelerata sau puseu blastic;
- Rar in investigarea unei anemii microcitare hipocrome, pentru diferentierea anemiei feriprive de anemia din bolile cronice, prin cercetarea depozitelor de fier (hemosiderinei) medulare;
- Diagnosticul bolii Waldenström;
Metoda – examinare microscopica initial la putere mica (obiectivul de 10x/20x) si cu obiectivul de 100x cu imersie; trebuie evaluate minim 500 celule nucleate intacte, excluzandu-se nucleii liberi. Numaratoarea se efectueaza intr-o arie unde sunt prezenti putini nuclei liberi, celulele nu se suprapun, nu sunt grupate sau distorsionate. Aceasta este de obicei situata in zona celulelor dispersate adiacenta zonei centrale. De notat ca grunjii pot fi absenti in maduvele pediatrice si maduva va aparea ca o dispersie uniforma de celule.
Semnificatie clinica
Frotiul medular este evaluat conform urmatoarelor criterii:
I. Celularitate: Informatiile cele mai valoroase asupra celularitatii medulare sunt obtinute pe baza examenului histologic al biopsiei osteomedulare in care raportul intre spatiile grase si tesutul hematopoietic este de 1-2/1 la adultul normal, iar o maduva real hipocelulara este considerata cand apare o reducere a celularitatii <25%.
II. Eritropoieza:. Seria rosie este apreciata din punct de vedere cantitativ si calitativ. Raportul granulo-eritroblastic (G/E) reprezinta raportul intre granulocitele neutrofile + precursorii lor si precursorii eritroizi si este de 2-4/1 la adultul normal, iar scaderea acestui raport se intalneste in hiperplazia eritroida (numar crescut de precursori eritroizi medulari) care insoteste diferite tipuri de anemii (anemie feripriva, anemie megaloblastica, anemie sideroblastica, talasemie). Raportul este marcat scazut/inversat in anemiile regenerative (posthemoragica/hemolitica). Cresterea raportului G/E indica fie hiperplazia seriei granulocitare, fie eritroblastopenie.
Eritropoieza megaloblastica, care apare in deficitul de vitamina B12 sau acid folic, se caracterizeaza prin cresterea dimensiunii celulelor, cu cresterea raportului citoplasma/nucleu (citoplasma mai abundenta) si asincronism/disociere nucleo-citoplasmatica, cu nucleul avand un aspect imatur (heterocromatina redusa si paracromatina crescuta) in comparatie cu aspectul citoplasmei. binucleate.
III. Granulopoieza: Precursorii granulocitari care pot fi identificati in maduva osoasa sunt mieloblastul, promielocitul, mielocitul neutrofil/eozinofil/bazofil si metamielocitul, care se gasesc alaturi de formele mature nesegmentate si segmentate neutrofile/eozinofile/bazofile. Celulele mieloide constituie elementul predominant din maduva, celulele mature fiind cele mai numeroase. Un numar crescut de celule imature indica de obicei un proces patologic.
IV. Megakariopoieza: se pot identifica megakariocitele bazofile (10-15% din numarul total), megakariocitele granulare (60-70%) si megakariocitele trombocitogene (10-20%). Megakariocitele sunt celule foarte mari (30-150 µm), poliploide (8N, 16N, 32N etc.)4. Megakariocitele bazofile au citoplasma intens bazofila (numar crescut de ribozomi) Megakariocitele constituie tipul celular cel mai putin abundent din maduva, de obicei <1%.
V. Limfocitele prezente in maduva sunt de obicei limfocite mici. Limfocitele si plasmocitele sunt celulele cele mai neuniform distribuite din maduva.
VI. Monocitele din maduva sunt identice cu cele din sangele periferic. Macrofagele (histiocitele) medulare sunt celule mari, cu raport nucleu-citoplasma scazut, citoplasma cu contur neregulat, de culoare gri, cu numeroase granulatii mici rosu-purpurii si granulatii azurofile mai mari, numar variabil de particule ingerate (celule intregi/distruse, nuclei, granule de hemosiderina etc.) si vacuole, majoritatea la periferia celulei reflectand pinocitoza; nucleul este mic, oval, de obicei unic, dar poate fi multiplu, localizat excentric, cu cromatina uniform distribuita, cu cel putin un nucleol evident; histiocitele active au cromatina mai condensata.
VII. Celulele non-hematopoietice care pot fi uneori observate pe frotiurile de maduva sunt: adipocite (in hipoplazia/aplazia medulara), celule stromale, celule reticulare, osteoblasti si osteoclasti (in special la copii si in maduva fetalaosteoblastii trebuie diferentiati de plasmocite, iar osteoclastii de megakariocite sau de metastazele medulare)5, mastocite (in hipo-/aplazie medulara, limfoame, leucemie limfocitara cronica, boli infectioase, mastocitoza sistemica). In mod normal aceste celule reprezinta <1% din celularitatea medulara.
VIII. Celulele atipice: pot fi reprezentate de celule blastice, celule mielomatoase, limfomatoase sau celule carcinomatoase.