Hemoleucograma completa consta din masurarea urmatorilor parametri:

  • numar de leucocite;
  • numar de eritrocite;
  • concentratia de hemoglobina;
  • hematocrit;
  • indici eritrocitari: volumul eritrocitar mediu (VEM), hemoglobina eritrocitara medie (HEM), concentratia medie de hemoglobina (CHEM) si largimea distributiei eritrocitare (RDW);
  • numar de trombocite si indici trombocitari: volumul trombocitar mediu (VTM) si largimea distributiei trombocitare (PDW);
  • formula leucocitara;
  • +/- numar de reticulocite.

Hemograma este un test screening de baza, fiind unul din cele mai frecvent cerute teste de laborator, reprezentand adesea primul pas in stabilirea statusului hematologic si diagnosticul diverselor afectiuni hematologice si nehematologice. Cuantificarea parametrilor hematologici asociata uneori cu examinarea frotiului de sange aduce informatii pretioase, orientand in continuare spre efectuarea altor teste specifice.

Pregatire pacient
Hemograma se poate recolta à jeun (pe nemancate) sau postprandial (trebuie totusi evitate mesele bogate in lipide care pot interfera cu anumiti parametri ai hemogramei).

NUMARUL DE ERITROCITE (NUMARUL DE CELULE ROSII)
Numarul de eritrocite reprezinta testul de baza pentru evaluarea eritropoiezei. Eritrocitele sunt investigate in continuare prin masurarea concentratiei de hemoglobina si a hematocritului, iar pe baza lor analizorul calculeaza indicii eritrocitari: VEM, HEM, CHEM si RDW, care caracterizeaza din punct de vedere calitativ populatia eritrocitara.

Eritrocitele sunt cele mai numeroase celule din sange, sunt anucleate, fiind necesare pentru respiratia tisulara. Eritrocitele sunt cele mai specializate celule ale organismului, principala functie constand in transportul 02 de la plaman la tesuturi si transferul CO2 de la tesuturi la plaman. Acest lucru se realizeaza prin intermediul hemoglobinei continute in eritrocite. Forma eritrocitelor de disc biconcav confera raportul volum/suprafata optim pentru schimbul de gaze si le asigura acestora deformabilitatea in timpul traversarii microcirculatiei.
Indicatii – in combinatie cu hematocritul si concentratia de hemoglobina, numarul de eritrocite este util in detectarea si monitorizarea anemiei si eritrocitozei/policitemiei.

HEMATOCRITUL (VOLUMUL PACHETULUI DE CELULE)
Hematocritul masoara raportul dintre volumul ocupat de eritrocite si volumul sanguin total.
Indicatii – detectarea si monitorizarea anemiei si policitemiei.
Hematocritul depinde de masa eritrocitara, volumul eritrocitar mediu si volumul plasmatic.
De obicei, atunci cand hematiile sunt de marime normala, modificarile hematocritului le urmeaza pe cele ale numarului de eritrocite. Totusi in anemia micro-/macrocitara relatia poate sa nu se pastreze. De exemplu, in talasemie hematocritul scade deoarece hematiile microcitare ocupa un volum mai mic, in timp ce numarul de eritrocite poate fi normal/crescut8;16.
1.Scaderea hematocritului:
– anemie; la un Hct <30% (0.30) un pacient este moderat – sever anemic;
– cresterea volumului plasmatic (sarcina).
2. Cresterea hematocritului:
eritrocitoza/policitemie;
hemoconcentratie (ex.: soc; aport insuficient de lichide: copii mici, varstnici; poliurie etc.).

HEMOGLOBINA
Hemoglobina reprezinta componentul principal al eritrocitelor (95% din proteinele citoplasmatice eritrocitare) si serveste ca vehicul pentru transportul O2 si CO2.
Indicatii – impreuna cu Hct si numarul de eritrocite, este utila pentru detectarea si monitorizarea anemiei si policitemiei.
Valori de referinta – diferite in functie de varsta si sex (vezi anexa 7.1.1). Hb se exprima in g/L sau g/dL.
Numarul de eritrocite, Hb si Hct pot fi analizate aplicand “regula lui trei” daca eritrocitele sunt normocitare/normocrome: nr. Er x3 ~ valoarea Hb.
Hematocritul poate fi estimat din hemoglobina utilizand urmatoarea formula:
Hct = Hb (g/dL) x 2.8 + 0.8 sau Hct = Hb x 3

INDICII ERITROCITARI
Evaluarea eritrocitelor din punct de vedere al volumului si continutului in hemoglobina se realizeaza prin masurarea sau calcularea urmatorilor parametri:
Volumul eritrocitar mediu (VEM) – reprezinta volumul ocupat de un singur eritrocit.
Metoda de determinare – VEM este calculat dupa urmatoarea formula:
Hct (%) x 10
VEM =    ——————–
Nr.Er.(x106/μL)
Prin metoda automata VEM este determinat prin impartirea sumei volumelor eritrocitare la numarul de eritrocite9.
Valori de referinta – VEM se exprima in micrometri cubi sau femtolitri (fL). La adult este cuprins intre 80 – 100 fL (valori mai mari la nou-nascuti, precum si la varstnici; valori mai mici la copii pana la 18 ani – vezi anexa 7.1.1).

Semnificatie clinica
VEM este un indice util pentru clasificarea anemiilor. si poate sugera mecanismul fiziopatologic al afectarii eritrocitare. Impreuna cu ceilalti indici eritrocitari, poate permite detectarea precoce a unor procese care vor cauza anemie. VEM depinde de osmolaritatea plasmatica si numarul diviziunilor eritrocitare.
Hemoglobina eritrocitara medie (HEM) – este o masura a continutului mediu de hemoglobina pe eritrocit.
Metoda de determinare – HEM este calculat de analizorul automat conform formulei:
Hb(g/dL) x 10
HEM =    ——————–
Nr.Er.(x106/μL)

Valori de referinta – HEM se exprima in picograme (pg/10-12g). Valorile normale la adult sunt 26–34 pg sau 0.4-0.53 fmol (valori mai mari la nou-nascut; vezi anexa 7.1.1).

Concentratia eritrocitara medie de hemoglobina (CHEM) – masoara concentratia medie de Hb dintr-un volum dat de eritrocite (sau raportul dintre masa de Hb si volumul de eritrocite).
Metoda de determinare – CHEM este calculat de analizorul automat conform formulei:
Hb (g/dL) x 100
CHEM =    ——————–
Hct (%)
Valori de referinta – CHEM se exprima in g/dL. Valorile normale la adult sunt 32-36 g/dL (320-360 g/L) (vezi anexa 7.1.1).

Largimea distributiei eritrocitare (RDW) – este un indice eritrocitar care cuantifica heterogenitatea volumului celular (gradului de anizocitoza).

Metoda de determinare – RDW este calculat de analizorul automat in functie de prezenta de anomalii ale frecventei relative la anumite niveluri de discriminare, existenta a doua sau a mai multor “peak”-uri si largime de distributie anormala. Distributia VEM intr-o proba este prezentata sub forma unui grafic in care pe abscisa se proiecteaza volumul eritrocitar, iar pe ordonata frecventa relativa.
Deviatia standard a marimii eritrocitelor x 100
RDW (CV%) =   ————————————————————-
VEM
Valori de referinta – 11.6-14.8 coeficient de variatie (CV) a volumului eritrocitar.

RETICULOCITELE
Reticulocitele sunt eritrocite anucleate tinere, imature, care contin acizi nucleici reziduali (ARN). Dupa expulzarea nucleului eritrocitele raman in maduva pana la 4 zile, timp in care are loc o scadere continua a numarului de poliribozomi (care contin ARN) si a sintezei de hemoglobina. Aceste eritrocite tinere se maturizeaza complet in circulatia periferica in cca. 1-2 zile dupa ce parasesc maduva osoasa.

Reticulocitele apar pe frotiul colorat Wright-Giemsa ca celule policromatofile (materialul nucleic reticular se coloreaza in albastru-gri) de volum mai mare decat cel al eritrocitelor mature. Materialul reticular se coloreaza cu coloranti supravitali ca albastru cresil briliant/albastru de metilen. In mod normal, in absenta anemiei, un numar mic de reticulocite este prezent in circulatie (in fiecare zi ~1% din eritrocite sunt inlocuite cu eritrocite tinere eliberate din maduva).

Determinarea numarului de reticulocite ofera informatii despre capacitatea medulara de a sintetiza celule rosii ca raspuns la o suprasolicitare fiziologica, cum este anemia
Indicatii:
1. Diferentierea tipurilor de anemii in: neregenerative si regenerative/hiper-regenerative.
2. Monitorizarea raspunsului la tratamentul de sustitutie cu fier, acid folic / vitamina B12.
3. Evaluarea eritropoiezei dupa transplant medular, in anemia aplastica indusa de medicamente citotoxice/sau in tratamentul cu eritropoietina.
Metoda de determinare
1. Metoda manuala – numarare microscopica.
Adult: 0.5-2% din nr. total de Er.

NUMARUL DE TROMBOCITE (NUMARUL DE PLACHETE)  
Trombocitele sunt fragmente citoplasmatice anucleate bogate in granule, rotund-ovalare, plate, in forma de disc, cu diametrul de 2-4μ. Trombopoieza are loc in maduva osoasa incepand cu celula progenitoare multipotenta, continua cu megakariocitopoieza care include proliferarea megakariocitara si maturarea megakariocitelor cu formarea de trombocite.

In mod normal, doua treimi din trombocite se gasesc in circulatie, iar o treime sunt stocate in splina. Trombocitele sunt implicate in hemostaza si in initierea proceselor de reparare tisulara si vasoconstrictie dupa injuria vasculara si in timpul proceselor inflamatorii, aderarea si agregarea plachetara avand ca rezultat formarea trombusului plachetar care astupa rupturile din peretii vaselor mici.
Indicatii

  • investigarea unei sangerari neexplicate, unei boli hemoragice sau a unei boli trombotice;
  • in cadrul unui profil de coagulare;
  • monitorizarea bolilor asociate cu insuficienta medulara;
  • monitorizarea in timpul tratamentelor care pot induce supresie medulara (iradiere, chimioterapie etc.)

Metoda de determinare – trombocitele sunt numarate de analizorul automat prin aceeasi metoda ca eritrocitele, in timpul directionarii lor intr-un singur rand printr-un orificiu, prin metoda de focusare hidrodinamic.

O estimare a numarului de trombocite pe un frotiu de sange bine efectuat constituie un control valoros al numarului de trombocite determinat prin metoda automata. In general, cand frotiul este examinat cu obiectivul de 100x fiecare trombocit observat/camp reprezinta ~10000 Tr x106/L. In consecinta, un frotiu normal trebuie sa prezinte in medie cel putin 14 Tr/camp.
Valori de referinta9 – 150-450 x 103/μL.
Semnificatie clinica
1. Cresterea numarului de trombocite (trombocitoza/trombocitemie)
A. Trombocitoza tranzitorie – se datoreaza mobilizarii trombocitelor din pool-ul extravascular: efort fizic, nastere, administrare de epinefrina.
B. Trombocitoza primara:

  • Trombocitemia ereditara (rara; autosomal dominanta; mutatie a genei trombopoietinei de pe cromozomul 3).
  • Sindroame mieloproliferative (hematopoieza clonala): trombocitemia esentiala, policitemia vera, leucemia mieloida cronica, metaplazia mieloida cu mielofibroza.

C. Trombocitoza secundara/reactiva (productia persistenta a unuia sau mai multor factori trombopoietici, in specialinterleukina 6, care actioneaza asupra megakariocitelor):

  • boli infectioase;
  • boli inflamatorii;
  • boli maligne;
  • regenerarea rapida dupa hemoragie/anemie hemolitica;
  • rebound dupa refacerea post-trombocitopenie;
  • asplenia anatomica (splenectomie)/functionala (de exemplu din siclemie);
  • deficitul de fier;
  • postchirurgical.

2. Scaderea numarului de trombocite (trombocitopenia): este cea mai frecventa cauza de sangerare. Trombocitopenia poate aparea prin mecanisme diferite:
A. Distructie accelerata a trombocitelor: este cea mai frecventa cauza de trombocitopenie; aceasta determina stimularea trombopoiezei ducand la cresterea numarului, marimii si maturatiei megakariocitelor medulare.
B. Productie scazuta de trombocite:
C. Distributie anormala a trombocitelor:

  • Boli ale splinei (neoplazice, congestive, infiltrative, infectioase); de obicei trombocitopenie usoara = 50-100×103/μL.
  • Hipotermia.
  • Dilutia trombocitelor prin transfuzii masive.

Numeroase medicamente au fost asociate cu trombocitopenia imuna. Cele mai comune medicamente incriminate sunt: heparina (1% din pacienti), quinidina, quinina, rifampicina, trimetoprim-sulfametoxazol, danazol, metildopa, acetaminofen, digoxin, interferon-alfa etc.

Trombocitopenia se asociaza clinic cu sangerari cutaneo-mucoase: petesii, purpura, gingivoragii, epistaxis, pana la sangerari gastrointestinale, pulmonare si genitourinare. Sangerarile spontane sunt rare la >60×103Tr/μL (pot aparea sangerari posttraumatice, postoperatorii).

NUMARUL DE LEUCOCITE (NUMARUL DE CELULE ALBE) SI FORMULA LEUCOCITARA
Leucocitele se impart in doua grupe principale: granulocite si a-/non-granulocite. Granulocitele sunt denumite astfel datorita prezentei in citoplasma de granulatii distincte si se identifica trei tipuri de granulocite in functie de afinitatile de colorare pe frotiul de sange colorat Wright: neutrofile, eozinofile si bazofile.

De asemenea, aceste celule sunt denumite si leucocite polimorfonucleare datorita nucleului multilobulat. Nongranulocitele care constau din limfocite si monocite nu contin in general granulatii citoplasmatice distincte si au nucleul nonlobulat, fiind denumite si leucocite mononucleare.

Indicatii – evaluarea infectiilor, inflamatiilor, necrozelor tisulare, intoxicatiilor, alergiilor, bolilor mieloproliferative si limfoproliferative acute si cronice, tumorilor maligne, depresiei medulare (iradiere, medicamente citotoxice, imunosupresoare, antitiroidiene etc.).

Metoda de determinare – leucocitele sunt determinate de analizorul automat (dupa ce hematiile sunt lizate, iar leucocitele sunt colorate cu o substanta fluorescenta cu afinitate pentru acizii nucleici) prin metoda de citometrie in flux cu fluorescenta utilizand LASER semiconductor.

Valori de referinta – la adult = 4000-10000/µL sau 4-10×109/L;
Semnificatie clinica
2. Leucocitoza: L >10000/µL sau >10×109/L – se datoreaza de obicei unei cresteri a numarului de neutrofile sau limfocite; mai rar celelalte clase de leucocite determina cresterea numarului absolut de leucocite. O crestere proportionala a tuturor tipurilor de leucocite se datoreaza hemoconcentratiei.

  • a. Infectiile reprezinta cauza majora de leucocitoza.
  • b. Alte cauze de leucocitoza:
    • hemopatii maligne;
    • traumatisme/injurii tisulare, de exemplu interventii chirurgicale, necroze tisulare;
    • tumori maligne (in special carcinomul bronsic);
    • toxine, uremie, eclampsie, coma, tireotoxicoza;
    • medicamente: cloroform, chinina, factori de crestere etc.;
    • hemoliza acuta;
    • hemoragie acuta;
    • postsplenectomie.

3. Leucopenie: