Antigenele sistemului de grup sanguin Rh sunt codificate de doua gene: RHD si RHCE localizate pe cromozomul 1. RHD codifica antigenul D, in timp ce RHCE codifica antigenele Cc si Ee. Antigenul d nu exista; totusi, prin conventie, d este utilizat pentru a conota absenta antigenului D. Functia antigenelor Rh nu este cunoscuta, se pare ca antigenele Rh ar juca un rol structural in membrana eritrocitara. Exista 45 antigene care au fost atribuite sistemului de grup sanguin Rh, dintre acestea cele mai comune si importante fiind D, C, c, E si e. Dupa antigenele A si B, antigenul D manifesta cea mai inalta imunogenicitate (de 20 ori mai mare decat alte antigene Rh majore); in urma transfuziei de eritrocite D-pozitive aproape 80% din primitorii D-negativi dezvolta anticorpi anti-D. De asemenea antigenul D este implicat in 95% din cazurile de boala hemolitica a nou-nascutului.
Un individ este considerat Rh pozitiv daca eritrocitele sale exprima antigenul D, iar termenul Rh negativ se refera la absenta antigenului D. Absenta antigenului D este intalnita al 15-17% din indivizii populatiei albe si este mai putin frecventa in alte populatii. Unele eritrocite care exprima antigenul D necesita incubare prelungita cu reactivul anti-D pentru aparitia aglutinarii. Aceste eritrocite sunt considerate antigen D pozitive si sunt descrise ca D slab.
Indivizii cu fenotip D slab prin unul din aceste doua mecanisme nu formeaza aloanticorpi dupa expunerea la eritrocite D pozitive.
Donatorii cu D slab trebuie considerati Rh(D) pozitivi; este important ca acestia sa nu fie gresit etichetati ca Rh negativi, deoarece antigenul D slab poate induce un raspuns imun daca este transfuzat la un individ Rh negativ.
Fenotipul Rh nul apare cand eritrocitele nu exprima antigene Rh.
Anticorpii anti-Rh apar prin aloimunizare, in urma transfuziilor incompatibile in sistemul Rh sau in sarcina.
Majoritatea anticorpilor anti-Rh sunt IgG, in special IgG1 si IgG3 (aglutinine incomplete), desi unii pot fi IgM, si de obicei nu activeaza complementul5. Anticorpii aglutinanti de tip IgM sunt de obicei tranzitorii si apar la inceputul imunizarii1. Cei mai comuni sunt anticorpii anti-D, care pot provoca boala hemolitica a nou-nascutului si reactii transfuzionale hemolitice severe.Frecventa acestora a scazut semnificativ o data cu profilaxia anti-D la gravidele Rh negativ cu fat Rh pozitiv. Anticorpii anti-C, c, E, e se asociaza cu boala hemolitica a nou-nascutului si reactii hemolitice transfuzionale usoare.
Tiparea Rh a eritrocitelor se face cu seruri anti-D monoclonale care reactioneaza in mediu salin si care contin atat IgM umane cat si anticorpi policlonali IgG, acestea din urma putand fi utilizate si in testul antiglobulinic pentru D slab
Recomandari pentru determinarea factorului Rh
• inaintea unei transfuzii;
• monitorizarea imunohematologica antepartum si postnatala a mamei si copilului;
• la donatorii de sange.
Interpretarea rezultatelor
Primitori de sange si nou-nascuti:
• Rh(D) pozitiv daca se obtin rezultate clar pozitive (>=2+) cu ambele seruri test anti-D, iar controlul auto este negativ;
• Rh(D) negativ daca se obtin rezultate clar negative cu ambele seruri test anti-D, indiferent de rezultatul controlului auto.
Este obligatorie testarea suplimentara daca se obtin rezultate slab pozitive (<=2+) sau discordante cu serurile test.