Continutul total de fier al organismului este de aproximativ 3-3.5 g. Din acesta, ~ 2.5 g este continut in eritrocite si in precursorii acestora din maduva osoasa. Gruparea prostetica a hemoglobinei este alcatuita din complexul fier-protoporfirina (hem) in care atomul de fier localizat central actioneaza ca un stabilizator al oxihemoglobinei.
Numeroase enzime si coenzime necesita fier: peroxidaze, catalaze, citocromi, multe din enzimele ciclului Krebs, monoaminoxidaza.
Fierul ingerat este absorbit in principal la nivelul tractului intestinal si este stocat temporar la nivelul enterocitelor sub forma de Fe3+-feritina, un complex de hidroxid feric-fosfat feric atasat de proteina apoferitina. In functie de necesitatile organismului fierul este eliberat in circulatia sangvina unde este transportat sub forma de Fe3+ legat de proteina plasmatica care la pH-ul fiziologic prezinta o afinitate crescuta pentru fier.
Fiecare molecula de transferina prezinta doua situsuri de legare a fierului. In mod normal, numai o treime din situsurile de legare ale transferinei sunt ocupate. Cantitatea suplimentara de fier care poate fi legata de transferina este denumita capacitatea nesaturata sau latenta de legare a fierului(UIBC = unsaturated iron-binding capacity), iar suma dintre valoarea sideremiei si UIBC constituie
Indicatii pentru determinarea CTLF (in combinatie cu sideremia si feritina):
• Diagnosticul diferential al anemiilor, in special microcitare si/sau hipocrome
• Evaluarea anemiei feriprive, talasemiei, anemiei sideroblastice
• Diagnosticul supraincarcarii cu fier si hemocromatozei
• boli inflamatorii cronice, • procese maligne, • hemocromatoza, • ciroza hepatica, • afectiuni renale, • talasemie, • hipoproteinemie (malnutritie, arsuri), • hipertiroidism.