In cursul procesului de degradare a cheagului de fibrina sub influenta plasminei sunt generate fragmente ce contin D-dimeri. D-dimerii sunt astfel considerati un marker al starii de hipercoagulabilitate si al fibrinolizei endogene, niveluri crescute fiind inregistrate la pacientii afectati de tromboze.
D-dimerii sunt mai specifici pentru fibrinoliza decat produsii de degradare ai fibrinei care detecteaza de asemenea si produsii proteolizei directe a fibronogenului (fibrinogenoliza).
-testul are valoare predictiva negativa pentru tromboza venoasa profunda a membrelor inferioare si tromboembolismul pulmonar in sensul ca obtinerea unui rezultat negativ la pacientii suspectati de aceste afectiuni exclude prezenta acestora intr-un procent de >90%. Nivelurile plasmatice ale D-dimerilor cresc progresiv in cursul sarcinii si au o valoare predictiva slaba in excluderea diagnosticului de tromboza venoasa profunda dupa 20 saptamani de gestatie. In cursul travaliului D-dimerii cresc de obicei foarte mult, dupa care scad rapid la 3 zile post-partum si revin lent la valorile normale dupa aproximativ 4 saptamani.
-D-dimerii constituie un marker sensibil pentru coagularea intravasculara diseminata (CID), fiind recomandati pentru confirmarea/ infirmarea unei suspiciuni de diagnostic, estimarea riscului potential la pacientii cu CID existent cat si pentru monitorizarea terapiei initiate.
-testul poate fi util pentru monitorizarea gradului de liza a cheagului in cursul terapiei trombolitice;
-determinarea D-dimerilor reprezinta o analiza utila in investigarea pacientilor cu suspiciune de disectie acuta de aorta.
-o singura determinare de D-dimeri are o valoare predictiva importanta in ceea ce priveste supravietuirea in urmatorii 2 ani a pacientilor cu fibrilatie atriala cronica. Poate contribui de asemenea la alegerea unei terapii mai sustinute la pacientii cu niveluri initiale crescute de DD.
-s-a constatat ca DD constituie un factor de risc independent pentru mortalitatea cardiovasculara ce poate fi folosit pentru stratificarea pe grupe de risc a pacientilor cu insuficienta cardiaca.
-D-dimerii impreuna cu alti factori trombotici pot constitui factori de risc potentiali pentru boala coronariana.
-DD au fost identificati de asemenea ca markeri pentru trombofilia subclinica fiind utili in investigarea pacientelor cuinfertilitate primara sau secundara neexplicata si trombofilie.
-DD prezinta niveluri crescute la pacientele cu neoplasm mamar in concordanta cu stadiul tumorii, fiind utili in identificarea metastazelor ganglionare la pacientele cu neoplasm mamar operabil.
Dupa recoltare se separa plasma prin centrifugare si se lucreaza imediat. Daca acest lucru nu este posibil, plasma se poate stoca la -20°C.
Valori normale – <0.5 μg/mL FEU.
Cresteri ale D-dimerilor sunt asociate cu: CID (fibrinoliza secundara); tromboze arteriale sau venoase; insuficienta renala sau hepatica; embolism pulmonar; preeclampsie; infarct miocardic; tumori; inflamatii; infectii severe; terapie cu activator tisular al plasminogenului.
Valori crescute de D-D pot fi intalnite in sarcina normala, terapia cu estrogeni, contraceptive orale, la persoane varstnice, dupa traumatisme si stres postoperator.