In fluidele din organism sodiul se gaseste in stare ionizata (Na+). Sodiul este prezent in toate umorile organismului, predominand in sectorul extracelular unde reprezinta cationul principal, in timp ce potasiul reprezinta cationul principal din spatiul intracelular. Aceasta distributie asimetrica a electrolitilor de o parte si alta a membranei celulare necesita schimbul activ prin intermediul Na+/K+-ATPazei. Preponderenta sodiului asupra celorlalti cationi se pastreaza si in alte lichide ale organismului: suc gastric, suc pancreatic, bila veziculara, suc intestinal, lichid cecal, sudoare, LCR.

O cantitate relativ mare de sodiu se gaseste in cartilaje si ceva mai mica in oase. Sodiul de la nivelul scheletului reprezinta 15-30% din cantitatea totala a organismului, o cantitate de pana la 15-30% din acesta putand fi schimbata cu cel din lichidele extracelulare. Cantitatea totala de sodiu din oase creste cu varsta, in schimb fractiunea mobilizata diminua. Aceasta fractiune este importanta din punct de vedere clinic, prin faptul ca reprezinta un rezervor util in pierderile de sodiu si acidoza.

Principalul rol al sodiului in organism este acela de a determina deplasarile de apa, fiind componentul principal al fortei osmotice a fluidelor. Toate miscarile sodiului produc deplasarea unei cantitati variabile de apa. Volumul lichidului din compartimentul extracelular este direct dependent de cantitatea totala de sodiu din organism. Concentratia sodiului plasmatic este identica cu cea din lichidul interstitial. Modificari acute in concentratia plasmatica a sodiului care nu sunt insotite de modificari similare ale potasiului intracelular, cum ar fi hiponatremia, duc la influxul apei din spatiul.

Mecanismele prin care organismul mentine constant nivelul sodiului din plasma si sectorul extracelular sunt reprezentate de: fluxul sanguin renal, activitatea anhidrazei carbonice, sistemul renina-angotensina-aldosteron, ADH, vasopresina, alti hormoni steroizi a caror concentratie plasmatica este controlata de hipofiza anterioara.
Pentru un adult normal sunt suficiente 3-5g sare in 24h, cantitate care inlocuieste pierderile urinare si cutanate si previne astfel bilantul sodic negativ. Principalele surse de sodiu sunt sarea de bucatarie si alimentele.

Recomandari pentru determinarea Na seric
– investigarea echilibrului hidro-electrolitic si acido-bazic in diverse conditii patologice: deshidratare, diabet insipid, intoxicatie cu apa, sindroame diareice severe, edeme, insuficienta renala, hipertensiune, insuficienta cardiaca, ciroza hepatica, hipotiroidism, deficit sau exces de mineralocorticoizi, febra cu hiperventilatie, leziuni cerebrale cu hiperventilatie.
Valori de referinta
Varsta                                       Valori mmol/L
Prematur                                   128-147
1zi-4 saptamani                       132-147
2- 12 luni                                  129-143
Copii > 1an                              132-145
Adulti ≤65 ani                          136-145
Adulti >65 ani                          132-146
Factor de conversie: mmol/L = mEq/L.
Limita de detectie – 80 mmol/L. 
Valori critice – nivel scazut: <120 mmol/L; nivel crescut: >160 mmol/L 
Valorile <115 mmol/L pot genera edem cerebral si hipertensiune intracraniana!
Interpretarea rezultatelor
Cresteri
Sodiu total  (pierderi disproportionate de Na+ si apa):
• diuretice,
• diureza   Osmotica
• diaree la copii,
• transpiratii.
Sodiu total normal (pierderi de apa):
• diabet insipid,
• pierderi insensibile cutanate si respiratorii.
Sodiu total
• aport ↑ de sodiu,
• sindrom Conn, • boala Cushing, • dializa hipertona.

Scaderi 
Volumul lichidului extracelular si sodiu total :• diuretice, • nefrite cu pierdere de sare, • boala Addison, • deficit de glucocorticoizi, • diureza osmotica (diabetici cu glicozurie, post-dezobstructie de tract urinar), • acidoza tubulara renala, • alcaloza metabolica, • pierderi extrarenale de Na+ si apa (pancreatita, peritonita, ileus, arsuri, diaree severa, varsaturi, transpiratii), • cetonurie.Volumul lichidului extracelular usor si sodiu total normal:• sindromul secretiei inadecvate de ADH, • hipotiroidism, • polidipsie psihogena, • durere, stres, emotii, • status postoperatoriu (5% din pacienti), • medicamente.
Volumul lichidului extracelular si sodiu total
(boli asociate cu edeme): • insuficienta cardiaca congestiva (nivelul sodiului seric este un factor de prognostic pentru mortalitate), • sindrom nefrotic, • insuficienta renala, • ciroza hepatica, • casexie, • hipoproteinemie1;5.