Magneziul este un element care, desi se gaseste in proportie mica in organism (0,05% din greutatea totala a corpului), prezinta mare importanta din punct de vedere structural si functional.
70% din cantitatea totala de magneziu a corpului uman (cca. 14g) se afla in compozitia oaselor impreuna cu Ca si P, iar restul este distribuit in tesuturile moi (in special muschii scheletici) si in diverse fluide. Aproximativ 1% se afla in plasma, 25% fiind legat de proteine, restul ramanand sub forma ionizata Mg2+. In eritrocite cantitatea de Mg este apreciabila, cca. 5.2 mEq/L. In ceea ce priveste distributia celulara a magneziului, majoritatea se afla in mitocondrii si nucleu. In afara de rolul sau plastic de constituent al oaselor si al unor tesuturi moi, Mg indeplineste numeroase roluri functionale printre care si acela de activator al unor enzime (peste 300 enzime, implicate in metabolismul carbohidratilor, sinteza proteinelor si acizilor nucleici, cea mai cunoscuta fiind Na+/K+ATPaza). Impreuna cu ionii Na+, K+ si Ca2+, magneziul regleaza excitabilitatea neuromusculara si mecanismul coagularii.
Actiunile calciului si magneziului sunt strans legate intre ele, deficitul unuia dintre aceste elemente influentand semnificativ metabolismul celuilalt (magneziul este necesar atat pentru absorbtia intestinala cat si pentru metabolismul calciului). In celula musculara magneziul actioneaza ca antagonist al calciului. Deficitul de magneziu va genera mobilizarea calciului din oase, fiind posibila aparitia de calcificari anormale la nivelul aortei si rinichiului. De aceea este recomandat sa se ia in considerare nivelul calciului cand se evalueaza nivelul magneziului. De asemenea, hipomagneziemia se asociaza cu hipopotasemia in 60% din cazuri.
Din punct de vedere clinic, deficitul de magneziu determina afectiuni neuromusculare (slabiciune musculara, tremor, tetanie si convulsii), iar la nivelul cordului poate genera aritmii.
Recomandari pentru determinarea magneziului seric
-evaluarea functiei renale;
– iritabilitate neuromusculara;
– aparitia unei hipocalcemii neexplicate;
– prezenta unei hipokaliemii refractare la suplimentarea de potasiu;
– diverse afectiuni cardiace (insuficienta cardiaca, hipertrofie ventriculara stanga, aritmii ventriculare);
– tratament digitalic;
– monitorizarea pacientilor care primesc tratament cu tiazide, diuretice de ansa, aminoglicozide, ciclosporina si alte medicamente nefrotoxice;
– sindroame de malabsorbtie, abstinenta de la alcool, nutritie parenterala.
Valori de referinta – 1.58 – 2.55 mg/dL.
Valori critice – nivel scazut <1 mg/dL; nivel crescut >4.7 mg/dL
Interpretarea rezultatelor
Cresteri
-cauze iatrogene: antiacide cu magneziu, clisme cu magneziu, abuz de laxative sau purgative, magneziu administrat in eclampsie sau in caz de travaliu; intoxicatie cu carbonat de litiu, salicilati;
-insuficienta renala (cand rata filtrarii glomerulare [RFG] se apropie de 30 ml/ min.; hipermagneziemia este invers proportionala cu gradul functiei renale reziduale); • deshidratare; • coma diabetica inainte de instituirea tratamentului; • hipotiroidism; • boala Addison; • post-suprarenalectomie;
-ingestia accidentala de mari cantitati de apa de mare
Scaderi
– afectiuni digestive: malabsorbtie sau pierderi exagerate de lichide pe cale digestiva; • afectiuni renale: glomerulonefrita cronica, pielonefrita cronica, acidoza tubulara renala, faza diuretica a necrozei tubulare acute, diureza postobstructiva, diureza osmotica (manitol, glucoza, uree); • medicamente: diuretice, antibiotice (aminoglicozide), digitala (20% din pacienti), cisplatin, ciclosporina; • tulburari de nutritie: alcoolism acut si ciroza alcoolica, administrarea parenterala prelungita de lichide fara continut de magneziu, inanitia cu acidoza metabolica; • tulburari endocrine: hipertiroidism, hiperparatiroidism si alte cauze de hipercalcemie, hipoparatiroidism, diabet zaharat, hiperaldosteronism, sindromul de secretie inadecvata de hormon antidiuretic; •tulburari metabolice: lactatie excesiva, ultimul trimestru de sarcina, tratamentul cu insulina al comei diabetice; • alte situatii: toxemia de sarcina sau eclampsia, tumori osoase osteolitice, boala Paget osoasa activa, pancreatita acuta (cronica), transfuzie de sange citratat, hemodializa, arsuri severe, transpiratii, stari septice, hipotermie
Semne ale cresterii nivelului magneziului seric
• deprimarea activitatii neuromusculare, hipotensiune arteriala (>4-6 mg/dL), • deprimarea SNC (>6-8 mg/dL), •greata, varsaturi, flash-uri cutanate (> 6 mg/dL), • hiporeflexie, somnolenta (>8mg/dL),
• coma (12–17 mg/dL), • modificari ECG (>10 mg/dL), • bloc atrioventricular complet (30 mg/dL),
• stop cardiac (34-40 mg/dL)3.