Dupa calciu, fosforul este cel mai abundent element mineral din organism, aflandu-se in orice tesut. Fosforul reprezinta 1% din greutatea corpului, ceea ce inseamna ca in organismul unui adult se gasesc cca. 600-700 g P sub forma de diversi fosfati anorganici si organici. Din aceasta cantitate 85% intra in constitutia scheletului, 6% in muschi, iar 9% in nervi si sange. Aproximativ 70% din fosforul din sange este prezent in forma organica, in principal fosfolipide, restul fiind fosfor anorganic, sub forma de ortofosfati (H2PO4-, HPO42-), care rezulta din ionizarea secventiala a acidului fosforic.
Fosfatul este anionul intracelular principal; in celula, fosforul este in principal implicat sub forma de fosfor organic in metabolismul glucidic si lipidic sau este legat de proteine si doar o mica parte este prezenta ca ion fosfat
Conditiile care faciliteaza legarea organica a fosforului implica transportul ionilor fosfati din spatiul extra- in cel intracelular; astfel eliberarea de insulina indusa de glucoza induce transportul glucozei si ionilor fosfati in celulele musculare si hepatice.
Fosforul intra in compozitia oaselor si a dintilor, este unul din constituentii acizilor nucleici, nucleoproteinelor, fosfolipidelor din membranele celulare; este de asemenea implicat in mentinerea echilibrului acido-bazic, in stocarea si transferul de energie, in procese enzimatice, stimuleaza contractia musculara si este necesar pentru mentinerea activitatii neuronale.
Fosfatul este prezent in multe produse alimentare (carne, vegetale), absorbtia intestinala a fosforului depinzand linear de aportul de fosfat si numai o mica parte este absorbita activ, dependenta de 1,25(OH)2D3 [mecanism care devine important in cazurile asociate cu nivel crescut de 1,25(OH)2D3]. Rinichii sunt principalii reglatori ai homeostaziei fosforului; aproximativ 80% din cantitatea filtrata glomerular este reabsorbita in tubii proximali si 10% in tubii distali. Fosfatul este transportat de doi cotransporteri Na+/fosfat prin marginea in perie a membranei tubilor renali. PTH faciliteaza excretia renala a fosfatului prin inhibarea transportului Na-dependent. Alti hormoni joaca de asemenea un rol in reglarea transportului fosfatului: hormonul de crestere, IGF1, insulina, hormonii tiroidieni, 1,25(OH)2D3 reduc excretia fosfatului; dializati, status posttiroidectomie, boli paratiroidiene, nefrolitiaza, alcoolism cronic, pacienti care necesita ingrijiri medicale intensive (nutritie parenterala, ventilatie mecanica), suspiciune de deficit de vitamina D (sindroame de malabsorbtie), slabiciune musculara.
Nivelurile de fosfor seric trebuie evaluate intotdeauna impreuna cu cele ale calciului, deoarece exista o relatie inversa intre cele 2 elemente: cresterea unuia din cei doi electroliti in sange determina cresterea excretiei urinare a celuilalt electrolit. Multe din cauzele care cresc nivelul calciului determina de asemenea scaderea nivelului fosforului
Valori de referinta5
nivel scazut: < 1 mg/dL; nivel crescut: > 9 mg/dL
Interpretarea rezultatelor
Cresteri
-insuficienta renala acuta si cronica (cea mai frecventa cauza); • hipoparatiroidism; • pseudohipoparatiroidism; • hipervitaminoza D;
– sindrom lapte-alcaline; • sindrom acut de liza tumorala, • sindrom de strivire; • acidoza metabolica;
– cetoacidoza diabetica (inaintea inceperii tratamentului cu insulina); • majoritatea cazurilor de hipocalcemie; • metastaze osteolitice (unii pacienti);
– fracturi osoase in curs de vindecare; • sarcoidoza;
– acromegalie; • boala Adisson; • hipertiroidism.
Scaderi
• atleti de performanta, bodybuilding;
• hiperparatiroidism primar; • carente de vitamina D (rahitism la copil si osteomalacie la adult);
• cetoacidoza diabetica (rehidratarea si administrarea de insulina induc fluxul intracelular); •hiperinsulinism; • alcoolism; • malabsorbtie, varsaturi si diaree severe; • reluarea aportului alimentar dupa o perioada de post; • tratament cu antiacide pe baza de hidroxid de aluminiu; • arsuri severe; • septicemie cu germeni Gram negativi; • hipercalcemie de diverse etiologii;
• alcaloza respiratorie; • osteomalacie oncogenica hipofosfatemica; • hipofosfatemie familiala; • sindrom Fanconi; • hipercalciurie idiopatica