RETACRIT (EPOETINĂ ZETA)

Retacrit 30000 UI /0,75 ml soluţie injectabilă în seringă preumplută

1 seringă preumplută cu 0,75 ml soluţie injectabilă conţine epoetină zeta* (eritropoietină umană recombinantă) 30000 unităţi internaţionale (UI).

Soluţia conţineepoetină zeta 40000 UI /ml.

 Indicatie terapeutica

-pacienţii adulţi cu cancer la care se administrează chimioterapie ce prezintă anemie medie (limitele hemoglobinei de 8 până la 10 g/dl), fără deficit de fier.

-anemiei simptomatice din sindroamele mielodisplazice cu risc scăzut sau intermediar – 1 la care eritropoetina serică ≤ 500 mUI/ml.

Criterii de includere în tratament

– Tratamentul trebuie iniţiat numai la pacienţii adulţi cu cancer la care se administrează chimioterapie ce prezintă anemie medie (limitele hemoglobinei de 8 până la 10 g/dl), fără deficit de fier. Simptomele şi urmările anemiei pot varia în funcţie de vârstă, sex şi contextul general al bolii; este necesară o evaluare de către medic a evoluţiei clinice şi a stării fiecărui pacient.

– Tratament de prima linie a anemiei simptomatice din sindroamele mielodisplazice cu risc scăzut sau intermediar – 1 la care eritropoetina serică ≤ 500 mUI/ml.

Criterii de excludere

– hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi

– valori ale Hg < 8 g/dL în momentul iniţierii tratamentului cu epoetine

– anemie de altă cauză (deficite de fier, folaţi, vitamina B12)

– pacienţi cu aplazie eritroidă pură

– hipertensiune arterială grad înalt inadecvat controlată prin medicaţie antihipertensivă

– pacienţi cu risc de a dezvolta tromboza venoasă profundă

– pacienţi cu angina pectorală instabilă

Mecanism de actiune

Eritropoetina (EPO) este un hormon glicoproteic produs în principal de către rinichi, ca răspuns la hipoxie şi este factorul cheie în reglarea producerii de eritrocite. EPO este implicată în toate fazele de dezvoltare eritroidă şi îşi exercită efectul principal la nivelul precursorilor eritroizi. După legarea de receptorul de suprafaţă celulară, EPO activează căile de transducţie a semnalului care influențează apoptoza şi stimulează proliferarea celulelor eritroide. EPO umană recombinantă (epoetina alfa), exprimată în celule ovariene de hamster chinezesc, are o secvenţă de 165 aminoacizi identică cu EPO urinară umană; cele două forme de EPO nu pot fi diferenţiate pe baza testelor funcţionale. Greutatea moleculară aparentă a eritropoetinei este 32000 până la 40000 daltoni.  Eritropoetina este un factor de creştere care stimulează în principal producerea de eritrocite. Receptorii pentru eritropoetină pot fi exprimaţi pe suprafaţa unei varietăţi de celule tumorale.

Doze şi mod de administrare 

Toate celelalte cauze de anemie (deficit de fier, folat sau vitamina B12, intoxicaţie cu aluminiu, infecţie sau inflamaţie, hemoragie, hemoliză şi fibroză a măduvei osoase de orice cauză) trebuie evaluate şi tratate înainte de iniţierea tratamentului cu epoetină alfa şi atunci când se decide creșterea dozei.

Doza iniţială este de 150 UI/kg administrată subcutanat, de 3 ori pe săptămână.  

Alternativ, poate fi administrat într-o doză iniţială de 450 UI/kg subcutanat, o dată pe săptămână. 

Trebuie ajustată doza în mod corespunzător pentru menţinerea valorilor hemoglobinei în intervalul de concentraţii dorite, între 10 şi 12 g/dl.

Trebuie evitate concentraţiile hemoglobinei care depăşesc constant 12 g/dl;

– În cazul în care concentraţia hemoglobinei a crescut cu cel puţin 1 g/ sau numărul reticulocitelor a crescut ≥ 40000 celule/µl faţă de valorile iniţiale după 4 săptămâni de tratament, doza trebuie să rămână la 150 UI/kg de 3 ori pe săptămână sau 450 UI/kg o dată pe săptămână. 

– În cazul în care concentraţia hemoglobinei creşte cu mai puţin de 1 g/dl şi numărul reticulocitelor a crescut cu < 40000 celule/µl faţă de valorile iniţiale, se creşte doza la 300 UI/kg de 3 ori pe săptămână. Dacă după încă 4 săptămâni de tratament cu 300 UI/kg de 3 ori pe săptămână, hemoglobina a crescut ≥ 1 g/dl  sau numărul reticulocitelor a crescut ≥ 40000 celule/µl, doza trebuie să rămână 300 UI/kg de 3 ori pe săptămână.

– În cazul în care concentraţia hemoglobinei a crescut < 1 g/dl şi numărul reticulocitelor a crescut < 40000 celule/µl faţă de valorile iniţiale, răspunsul la tratament este puţin probabil şi tratamentul trebuie întrerupt.  

Dacă concentraţia hemoglobinei creşte cu mai mult de 2 g/dl pe lună, sau dacă concentraţia hemoglobinei depăşește 12 g/dl , se reduce doza de retacrit cu aproximativ 25% până la 50%. 

Dacă concentraţia hemoglobinei depăşeşte 13 g/dl, tratamentul se întrerupe până când aceasta scade sub 12 g/dl şi apoi tratamentul cu Retacrit se reintroduce în doză cu 25% mai mică decât doza anterioară.

Terapia cu Epoetina zeta trebuie întreruptă după maxim 3 luni după terminarea chimioterapiei, iar în cazul sindroamelor mielodisplazice – dacă nu se reuşeşte atingerea obiectivului de scădere a necesarului transfuzional într-un interval de 6 luni.

Mod de administrare

Administrare subcutanată În general, nu trebuie depăşit un volum maxim de 1 ml la un loc de injectare. În cazul volumelor mai mari, trebuie ales mai mult de un loc pentru injectare.  Injecţiile trebuie administrate la nivelul membrelor sau al peretelui abdominal anterior.

Administrare intravenoasă Se administrează timp de cel puţin unu până la cinci minute, în funcţie de doza totală. La pacienţii hemodializaţi, se poate administra o injecţie în bolus, în timpul şedinţei de dializă, printr-un abord venos adecvat în linia de dializă. Alternativ, injecţia poate fi administrată la sfârşitul şedinţei de dializă prin fistula tubului, urmată de 10 ml soluţie salină izotonă, pentru clătirea tubului şi asigurarea injectării satisfăcătoare a medicamentului în circulaţie.

Este de preferat o administrare mai lentă în cazul pacienţilor care reacţionează la tratament cu simptome asemănătoare gripei.   A nu se administra Binocrit prin perfuzie intravenoasă sau în asociere cu alte soluţii medicamentoase

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE PENTRU UTILIZARE

Generale 

Tensiunea arteriala Dacă este necesar, tensiunea arterială trebuie atent monitorizată şi controlată la toţi pacienţii trataţi cu epoetină alfa. Epoetina zeta trebuie utilizată cu atenţie în prezenţa hipertensiunii arteriale netratate, inadecvat tratate sau slab controlate. Poate fi necesară adăugarea sau creşterea dozelor tratamentului antihipertensiv. Dacă tensiunea arterială nu poate fi controlată, tratamentul cu epoetină zeta trebuie întrerupt.   În timpul tratamentului cu epoetină alfa la pacienţi cu valori iniţial normale sau scăzute ale tensiunii arteriale au apărut de asemenea crize hipertensive cu encefalopatie şi convulsii, care au necesitat atenţia imediată a unui medic şi tratament medical de urgenţă. O atenţie deosebită trebuie acordată cefaleei bruşte de tip criză migrenoasă, ca posibil semn de avertizare. 

Epilepsia Epoetina zeta trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu epilepsie, antecedente de convulsii sau afecțiuni medicale asociate cu predispoziţie pentru convulsii, cum sunt infecţiile SNC şi metastazele cerebrale.  

Insuficienta hepatica Epoetina zeta trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică cronică. Siguranţa epoetinei alfa la pacienţii cu alterarea funcției hepatice nu a fost stabilită.

Evenimente trombotice vasculare

A fost observată o creştere a incidenţei evenimentelor vasculare trombotice (EVT) la pacienţii cărora li se administrează MSE. Acestea includ tromboze venoase şi arteriale și embolie (inclusiv unele cu evoluţie letală), cum sunt tromboza venoasa profundă, embolia pulmonară, tromboza retiniană şi infarctul miocardic. În plus, s-au raportat accidente vasculare cerebrale (inclusiv infarct cerebral, hemoragie cerebrală şi atacuri ischemice tranzitorii).  Riscurile raportate ale acestor EVT trebuie evaluate cu atenţie în comparaţie cu beneficiile tratamentului cu epoetină alfa, în special la pacienţii cu factori de risc de EVT preexistenți, inclusiv obezitatea şi antecedentele de EVT (de exemplu, tromboză venoasă profundă, embolie pulmonară şi accident vascular cerebral).

Evenimente cutanate

Reacții adverse cutanate severe (RACS) incluzând sindromul Stevens-Johnson (SSJ) și necroliza epidermică toxică (NET), care pot pune viața în pericol și pot fi letale, au fost raportate în asociere cu tratamentul cu epoetină. Cazurile mai severe au fost observate în cazul epoetinelor cu acțiune prelungită.  Dacă apar semne și simptome sugestive pentru aceste reacții, administrarea Binocrit trebuie întreruptă imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ.

REACTII ADVERSE

Cea mai frecventă reacţie adversă la medicament, apărută în timpul tratamentului cu epoetină zeta este o creşterea tensiunii arteriale dependentă de doză sau agravarea hipertensiunii arteriale existente. Se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale, în special la începutul tratamentului.   Cele mai frecvente reacţii adverse la medicament, observate în studiile clinice cu epoetină alfa sunt diareea, greaţa, vărsăturile, pirexia şi cefaleea. În special la începutul tratamentului pot să apară simptome asemănătoare gripei.

21 10 2023